Sămânța cuvântului biblic

În cunoscuta pildă cu semănătorul, Domnul Iisus a asemănat Cuvântul lui Dumnezeu cu sămânța: „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța…”. Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, zicea Mântuitorul (Luca 8, 5-16). Una din cele mai minunate asemănări ale cuvântului biblic este aceasta. Noi o avem tălmăcită pe larg în evanghelia cu pilda semănătorului. Acum vom spune ceva despre sămânța cuvântului biblic.

Minunată și potrivită este asemănarea Cuvântului lui Dumnezeu cu sămânța, cu grăuntele de sămânță. Căci uitați-vă la un bob de grâu cât de micuț este! Și totuși în el are o putere uriașă: puterea de rodire.

Toate mașinăriile și iscodirile din lume n-ar putea fabrica un singur grăunte de grâu cu putere de încolțire și rodire. Aceeași minunată putere o are și sămânța cuvântului biblic. Ea are puterea să încolțească și să rodească roade minunate într-o inimă de om.

Semințele de cuvinte, de sfaturi bune, de învățături folositoare, de cărți morale sunt și ele bune în lume. Dar nici o sămânță de acestea nu are puterea ce o are sămânța cuvântului biblic. Nici una nu are puterea de încolțire, de creștere și rodire de fapte bune, pe care o are sămânța cuvântului biblic.

Toți filozofii și învățații din lume n-ar putea scrie o carte asemenea Bibliei și Evangheliei. Ei pot scrie cărți foarte frumoase, foarte bune chiar, dar, de s-ar trudi sute de ani, ei n-ar putea să scrie o carte de o putere așa cum e Biblia.

De ce? Pentru că în Biblie este sămânța pusă acolo de Însuși Dumnezeu. În Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie se află o putere care lucrează în noi.

„Viu este Cuvântul lui Dumnezeu și lucrător” (Evrei 4, 12).

În sămânța cuvântului biblic există o cerească putere de încolțire și rodire.

Dar, ca să poată rodi, această sămânță cerească trebuie semănată. Iisus Mântuitorul a fost Marele Semănător, Care timp de trei ani a semănat în lume sămânța cuvântului ceresc.

Și, după El, au rămas vestitorii Evangheliei, semănătorii cuvântului biblic.

Toți semănătorii, toți vestitorii Evangheliei își iau și trebuie să-și ia sămânța din hambarul Bibliei. Căci Biblia este un mare hambar ceresc, plin cu grâul cel curat al Cuvântului lui Dumnezeu. Numai un vestitor al Evangheliei care seamănă acest grâu curat poate avea ceva roadă. Poți tot semăna la „conferințe”, la sfaturi bune, la ocoșeli omenești, căci nu iese nici o roadă de mântuire, până nu dai cu grâul Evangheliei.

Dar hambarul Bibliei nu este un hambar închis. Domnul Dumnezeu n-a încuiat acest hambar și n-a dat cheile de la el în mâna nimănui. Hambarul Bibliei este deschis pentru toți și fiecare om cititor își poate lua din el sămânța pentru ogorul inimii sale. Cu puțini lei poți avea hambarul, poți avea Biblia întreagă, din care să iei sămânța pentru „ogorul” inimii tale, pentru ogorul familiei tale și pentru ogorul de-aproapelui tău. Nu va avea nimeni cuvânt în Ziua Judecății că i-a lipsit sămânța și de aceea n-a putut face roadă de viață creștină și de fapte bune.

Dar, ca sămânța cuvântului biblic să poată rodi, are lipsă de pământ, iar acest pământ este inima oamenilor. Despre acest „pământ” Domnul Iisus a zis că e mai mult rău decât bun. O parte din sămânță cade în cale bătută, adică acei oameni care „aud cuvântul, dar vine diavolul, vin «păsările» lui, ispitele, și îl fură din inima lor”. O altă sămânță cade în pietre, adică acei oameni „care cu bucurie primesc cuvântul, dar n-au rădăcină și, la vreme de ispită, se leapădă”. O altă sămânță cade între spini, adică acei oameni care cu drag ascultă cuvântul, dar se îneacă în grijile, în bogățiile și în dulcețile acestei vieți. Și numai a patra sămânță cade în pământ bun și aduce roadă bogată.

Dragă cititorule! Eu te întreb: În care din aceste patru stări te afli tu? În care din aceste patru clase de pământ se găsește pământul inimii tale? Eu te întreb: Cum stai tu față de Cuvântul lui Dumnezeu? Cum stai tu cu pământul inimii tale față de sămânța cuvântului biblic? Ia seama, iubitul meu, căci nu sămânța e de vină, ci pământul. Căci sămânța cuvântului biblic are aceeași putere pe care a avut-o totdeauna. Dar această sămânță nu poate rodi, pentru că pământul inimii tale este rău. L-ai lăsat să se usuce în vântul fărădelegilor; l-ai lăsat să se umple de bolovanii patimilor și ai năravurilor cele rele; l-ai lăsat să-l înece spinii grijilor și ai dulceților acestei lumi.

Nu-i de vină sămânța, ci ogoarele inimii noastre. Trebuie desțelenite ogoarele inimii noastre. „Al lui Dumnezeu pământ de arat suntem noi” - zice Apostolul Pavel (1 Cor 3, 9). „Arați pământul cel înțelenit al inimii voastre și nu semănați între spini! Desțeleniți-vă un ogor nou” (Ier 4, 3; Osea 10, 12). Să udăm pământul cel pustiu și fără de apă al inimilor noastre cu lacrimi de căință și cu rugăciuni, pentru ca, astfel înmuindu-se, să poată primi cu folos sămânța cuvântului și roduri de viață veșnică să facem.