Sărbătorirea creștinească a nunții

În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Cu ajutorul Domnului, am ajuns la capătul primei etape din programul acestei binecuvântate și fericite nunți.

Suntem fericiți și Îi mulțumim lui Dumnezeu din toată inima că am ajuns aceste vremuri - după cum s-a mai spus și înainte -, când în poporul nostru și în credința noastră se pot sărbători evenimente de acestea cum e nunta.

Un astfel de eveniment unic în viața unei familii, o astfel de întâmplare și de sărbătoare neuitată în viața unor oameni se poate sărbători creștinește, duhovnicește atât de frumos și de evanghelic cum am ajuns noi să ne sărbătorim nunțile copiilor noștri. Într-adevăr, acest miracol, această minune binecuvântată e un dar deosebit adus poporului nostru și credinței noastre prin această Lucrare minunată despre care s-a vorbit aici și care este un fenomen unic poate că în lumea întreagă.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru că, din felul păgânesc în care se sărbătoreau în viața părinților noștri cândva, până înainte cu câțiva zeci de ani, nunțile noastre, am ajuns acum să sărbătorim obișnuit, în acest fel duhovnicesc și biblic, acest mare și sfânt moment, această sărbătoare și acest praznic minunat care înseamnă nunta, Taina Nunții pentru viața familiei, pentru viața societății, pentru viața poporului nostru.

Am sărbătorit astăzi nașterea Sfintei Fecioare Maria. Binecuvântăm pe Domnul pentru că a găsit acest vas sfânt pe care l-a ales - unicul de pe pământ -, prin care să săvârșească taina mântuirii noastre, taina minunată a întrupării Fiului Său pentru mântuirea și pentru răscumpărarea lumii. S-a potrivit în chip minunat sărbătoarea aceasta acum, la nunta celor iubiți ai noștri.

De obicei, la sărbătoarea nunții e privită în chip deosebit și cinstită în chip deosebit mireasa. Nunta parcă este sărbătoare mai ales a miresei. Toate privirile sunt ațintite spre ea, toate cântările sunt inspirate de frumusețea, de curăția, de gingășia rolului și chipului miresei. Domnul Iisus a numit-o pe Biserică Mireasa Lui. Ierusalimul este numit în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu Mireasa Mielului. Lumea întreagă a fost alcătuită de către înțelepciunea și dragostea Tatălui Ceresc să fie ca o Mireasă pentru Fiul Său Preaiubit, Mântuitorul venit pe pământ.

Toate darurile lui Dumnezeu, toate binecuvântările Duhului Sfânt, toate făgăduințele cerești sunt făcute acestei Mirese binecuvântate a lui Dumnezeu, a Domnului și Mântuitorului nostru, care este Biserica. Și, asemănându-l cu Biserica, precum pe o fecioară curată, socotește Domnul și sufletul fiecăruia dintre noi care ne-am hotărât pentru Domnul și ne-am predat Lui.

De aceea este înfățișată nunta ca o taină cerească. E ceea ce privim pe pământ, dar simbolizează, ceea ce se petrece și se va petrece strălucit și etern în Împărăția lui Dumnezeu.

Noi, care suntem creștini, care ne-am născut, cum s-a zis, de la începutul ființei noastre ca neam în această credință binecuvântată (poporul nostru s-a născut creștin, nu s-a încreștinat după secole de păgânism ca alte popoare), noi, care ne numim creștini, trebuie să privim din punct de vedere creștinesc tot ceea ce se petrece în mijlocul nostru.

Taina Cununiei este o Taină dintre cele șapte Taine ale Bisericii noastre. Această Taină are făgăduința binecuvântării lui Dumnezeu. Aceasta este Taina dintâi pe care Dumnezeu a instituit-o. În cel dintâi capitol al cărții Facerii, Genezei, Cuvântul Domnului spune că Dumnezeu a făcut cu Mâinile Sale pe om și din coasta sa i-a rupt ființa care îi va fi tovarășă și însoțitoare de-a lungul vieții. Această Taină era cea dintâi dintre cele zidite de Dumnezeu. Și cuvântul acesta este scris pe cele dintâi pagini ale Bibliei: „Și va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și cei doi vor fi un singur trup.”

Reluând acest cuvânt, și Mântuitorul în Evanghelie, și Sfântul Pavel în Epistola către Efeseni, vorbesc despre această taină cu niște cuvinte cutremurătoare, zicând: „Taina aceasta este mare”. Și nu știi când vorbește despre cei doi sau când vorbește despre Hristos și Biserică. Atât de mare este Taina aceasta. Și de aceea, în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților noștri Părinți s-au lăsat cuvinte nemuritoare cu privire la sărbătorirea și la păstrarea acestei Taine sfinte între cei doi, cărora Dumnezeu le-a rânduit-o una și pe totdeauna.

De aceea noi binecuvântăm pe Dumnezeu, Care a pus acum din nou în adevărata sa valoare această poruncă sfântă a sărbătoririi Tainei Nunții în credința noastră, în poporul nostru, în familiile noastre, în Biserica noastră. În felul acesta - numai în felul acesta - trebuie să socotim noi vrednică de Dumnezeu și vrednică de credință sărbătorirea nunții.

Noi mulțumim lui Dumnezeu că, deși de secole poporul nostru s-a numit creștin, [măcar] acum a început să sărbătorească cu adevărat creștinește această Taină sfântă, care este în viața fiecărui om una și pe totdeauna. Pentru că de la acest pas, dacă este făcut sub călăuzirea și binecuvântarea lui Dumnezeu, de la acest pas al căsătoriei, viața celor doi va deveni o lumină, un rai, o binecuvântare, un har deosebit, binecuvântat și ocrotit de Dumnezeu, pentru că s-a făcut în Numele Său și după voia Sa.

Dar de la acest pas, nefăcut după voia lui Dumnezeu ,cum se face de obicei între cei care nu-L cunosc și nu-L iubesc; și nu-L doresc pe Dumnezeu, de la acest pas începe, de cele mai multe ori, adevărata nenorocire nu numai a celor doi, ci și a tuturor celorlalți care se mai adaugă la numărul lor în decursul vieții și anilor pe care și-i trăiesc pe pământ.

Pentru că sunt atât de multe căsnicii încheiate fără binecuvântarea lui Dumnezeu și în chip păgânesc și necreștinesc, de aceea viața celor doi este o caznă, nu o căsnicie. Este o nenorocire, nu o fericire. Și aduce un sfârșit trist și nefericit, nu o încheiere strălucită și binecuvântată cum trebuie să fie, cum e normal să fie, cum a rânduit Dumnezeu să fie, cum El de la început i-a rânduit pe cei doi să se întregească unul pe celălalt, să se ajute unul pe celălalt, să se facă fericiți unul pe celălalt.

Scumpii noștri frați și surori! Neîncetat va trebui să-I mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns zile ca acestea când noi putem sărbători în mijlocul credinței noastre și al poporului nostru sărbătoarea nunții în acest fel biblic, în acest fel evanghelic, în acest fel creștinesc. Astfel de căsnicii încheiate sub binecuvântarea lui Dumnezeu nu pot avea decât un viitor plin de fericire și de binecuvântare atât pentru cei doi, cât și pentru cei pe care Dumnezeu li-i va mai da în cursul vieții lor.

Am ajuns la sfârșitul primei părți a programului acestei nunți; a trecut de ceasul al doisprezecelea. Dar, pentru că cei mai mulți nu se grăbesc - pentru că n-au unde să meargă să petreacă mai frumos și mai fericit timpul scurt care ne-a mai rămas din noaptea aceasta - am mai amânat încheierea până după acest scurt cuvânt în care dorim să ne amintim în primul rând despre sărbătoarea de astăzi, care trebuie să fie în mijlocul poporului nostru și al credinței noastre un moment de cinstire a Sfintei și Preacuratei Fecioare, Maica Domnului și Mântuitorului nostru.

În Sfintele Evanghelii sunt niște cuvinte atât de minunate, scrise despre sufletul acesta unic, ales de Dumnezeu pentru ca să fie folosit în slujba mântuirii noastre ca un mijloc prin care, potrivit voii înțelepte și tainicei înțelepciuni a lui Dumnezeu, să Se nască și să Se întrupeze Preaiubitul Său Fiu, Mântuitorul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos.

Datori suntem, la popasul unei astfel de sărbători, să ne amintim cu recunoștință către Dumnezeu despre Sfânta Fecioară, Maica Lui. Și să vorbim între noi despre pilda ei, despre credința ei, despre frumusețea vieții ei, care a plăcut de la început lui Dumnezeu și a fost aleasă ca, prin Duhul Sfânt, să Îl nască pe Mântuitorul nostru.

Sărbătoarea nunții este o sărbătoare îndeosebi a miresei. Pentru că femeia a fost aleasă de Dumnezeu și rânduită la un scop înalt și sfânt. Binecuvântăm pe Dumnezeu pentru mama noastră, pentru soția noastră, pentru fetița noastră, pentru sora noastră, pentru aceste suflete pe care Dumnezeu ni le-a dat și prin care ne-a creat cele mai frumoase amintiri pe care le avem fiecare dintre noi. Și care alcătuiesc cele mai frumoase ființe pentru care va trebui totdeauna să-I mulțumim lui Dumnezeu.

Sărbătoarea nunții este o sărbătoare îndeosebi a miresei. Pentru că femeia are un rol înalt și sfânt nu numai în viața familiei, ci și în viața poporului, în viața societății, în viața lumii... și în mărturisirea Evangheliei, și în taina mântuirii, în această lucrare rânduită de Dumnezeu pentru salvarea omenirii.

Binecuvântăm pe Domnul pentru toate acele ființe sfinte care alcătuiesc amintirea lui Dumnezeu din Cuvântul Său cel Sfânt; amintirea noastră, a poporului nostru despre mamele sfinte și eroice din viața noastră și a poporului nostru.

Amintirea noastră despre mama, despre soția, despre ființele scumpe pe care Dumnezeu ni le-a dat familiei noastre. Și noi Îl binecuvântăm pe Domnul pentru acele suflete alese de surori sfinte despre care păstrăm cele mai frumoase amintiri în Lucrarea aceasta care alcătuiește familia noastră duhovnicească, Oastea Domnului.

De aceea încheiem această primă parte a programului nostru cu un gând de recunoștință către Dumnezeu și de simțire pentru Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru, prin care Domnul a ajutat să se alcătuiască mântuirea noastră; și cu acest gând de mulțumire pentru sărbătoarea bucuroasă pe care Domnul ne-a rânduit-o astăzi, când, în mijlocul nostru, putem binecuvânta în Numele Domnului această pereche binecuvântată și fericită de tineri credincioși.

Binecuvântăm, în Numele Domnului, pe sora noastră Sofia, mireasa iubită, și pe mirele ei, fratele nostru Nelu, în cinstea cărora Dumnezeu ne-a rânduit o sărbătoare așa de minunată ca aceasta la care participăm cu toții acum. Binecuvântat să fie Domnul pentru astfel de tineri... și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că, la numărul lor, s-au adăugat înainte mulți, mulți alții și se vor adăuga în viitor încă alții, și mai mulți. Lucrarea aceasta binecuvântată are în mijlocul ei atâtea suflete tinere, pe care Dumnezeu le va însoți [între ele], creându-ne și în viitor astfel de prilejuri și de nunți minunate.

Ce fericit este un popor care are un astfel de tineret! Ce fericită trebuie să fie o familie care are astfel de tineri! Ce fericiți trebuie să fie niște părinți credincioși văzând că fiii lor s-au născut și au crescut în lumina lui Dumnezeu! Și au vrut să încheie acest pas minunat și unic, și important din viața lor cu binecuvântarea lui Dumnezeu, însoțiți de Cuvântul lui Dumnezeu și de rugăciunea, de lacrimile și de binecuvântările atâtor suflete credincioase, adunate în Numele Domnului aici, să-i însoțească-n sărbătoarea lor.

Mulțumim încă o dată Domnului Dumnezeului nostru pentru astfel de tineri și ne rugăm pentru fericirea lor pământească și cerească, de aici și din veșnicie.

Binecuvântați să fie părinții care cresc copii credincioși. Binecuvântați să fie învățătorii și îndrumătorii cei care călăuzesc pe copiii poporului spre lumina lui Dumnezeu și spre lumina ascultării și mântuirii. Binecuvântați să fie conducătorii poporului, conducătorii localităților, conducătorii regiunilor, care adăpostesc și care îndrumă astfel de suflete binecuvântate.

Noi suntem recunoscători tuturor celor care au înlesnit bucuria aceasta. Recunoscători lui Dumnezeu, în primul rând. Apoi recunoscători părinților care au avut astfel de odrasle. Apoi recunoscători tuturor celor care au participat cu dragoste, cu rugăciune, cu bucurie la însoțirea aceasta.

Suntem recunoscători autorităților din localitate pentru îngăduința înțelegătoare și binevoitoare cu care au permis bucuria aceasta a strângerii noastre aici împreună.

Suntem recunoscători conducătorilor poporului nostru, prin înțelepciunea conducerii cărora noi ne putem bucura de libertate, de pace, de întâlnirea unora cu alții, de a ne îndemna la dragoste și la fapte bune; să fim exemplu în mijlocul tuturor, cum am auzit și cum ne învață Evanghelia, și cum ne-a învățat de la început Cuvântul lui Dumnezeu în Lucrarea și în familia noastră duhovnicească.

Cu aceste gânduri de recunoștință față de Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale, încheiem, cum am zis, această parte a programului nostru cu o rugăciune de mulțumire. Urmând ca, dimineață, cu ajutorul lui Dumnezeu, să înceapă a doua parte a programului nostru, cu cununia mirilor și cu încă alte ceasuri petrecute în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, în bucuria cântărilor noastre împletite împreună, în bucuria rugăciunii și a lacrimilor, în această sărbătoare binecuvântată în care am trăit momente fericite cu toții. Deci, mâine continuăm șirul vorbirilor binecuvântate, poate mai frumoase și mai pline de conținut decât cele de astăzi.

Și acum ne vom ridica în picioare și vom încheia cu o rugăciune de mulțumire către Dumnezeu, după care, cei care au unde să se ducă să se odihnească se vor duce; cei care preferă să rămână aici pentru a asculta din nou, în continuare, un program distractiv, cum s-ar zice, o piesă religioasă, niște cântări solo, alte declamări de poezii, pentru ca timpul care ne-a rămas să-l putem petrece constructiv, folositor, binecuvântat.

Somnul îl mai aflăm și altădată, odihna o mai aflăm și altădată. Dar bucurii și binecuvântări fericite ca seara aceasta, ca noaptea aceasta, ca nunta aceasta, poate că... știe Domnul, mulți dintre noi nu le vor mai afla niciodată.

De aceea, să folosim prilejul acesta și, cât putem, să stăm lângă Cuvântul lui Dumnezeu, fiind cu atenție ascultători ai acestui Cuvânt și punându-l la inimă pentru ca să-l putem împlini. Fiindcă numai așa cum s-a spus: împlinitorii Cuvântului lui Dumnezeu vor avea viața veșnică.

Deci binecuvântat să fie Domnul și slăvit să fie Numele Lui. Să ne întoarcem acum inima unii spre alții și cu toții spre Dumnezeu, pentru ca să-I mulțumim recunoscători pentru toate acestea.

Slăvit să fie Domnul!