Scoateţi acum, le-a zis El - şi aduceţi nunului! Şi i-au adus.
După ce un vas a fost umplut, urmează să se reverse acum spre cei ce au nevoie (1 Cor. 12, 7). Fiecare primeşte darul Duhului Sfânt spre folosul altora (1 Cor. 12, 7).
Aşa trebuie să se întâmple neapărat şi cu noi dacă s-a petrecut în noi naşterea din nou. Şi umplerea cu Duhul Sfânt.
Mântuitorul a poruncit cu privire la fiecare vas: scoateţi acum!
- Pentru că El nu umple niciodată vreun vas, ca acest vas să păstreze ceea ce a primit numai pentru sine.
Nu dă un talant ca acela să-l îngroape sau să-l cheltuiască numai în folosul său.
Nu aprinde o lumină ca s-o pună sub obroc. S-o ascundă în el. Şi să-şi lumineze numai sie-şi.
Suflete dragă, tu erai lepădat mai înainte, iar acum dacă ai fost luat din noroi, curăţat şi pus în Casa Domnului,
umplut cu vreun dar,
având o chemare şi o datorie,
- să ştii că trebuie mereu să scoţi acum împărţind altora din darurile cu care ai fost înzestrat.
Trebuie să se reverse mereu din inima ta rugăciuni,
din gura ta îndemnuri şi mărturisiri,
din mâinile tale binefaceri,
din ochii tăi lacrimi,
Cu cât se vor revărsa mai multe, cu atât vei fi mai proaspăt mereu şi mai înviorat. Cu atât vei fi dăruit şi tu de către Domnul cu altele mai noi şi mai bogate, ca un izvor.
Dar dacă tot ce ai primit, tu păstrezi numai pentru tine,
dacă nimeni nu are nici un folos de avuţia ta, de talentul tău, de cunoştinţa ta, - decât tu singur,
- atunci aceste ape adunate, se vor strica. După cum ajunge urât mirositoare balta stătută sau fântâna şi vasul din care nu mai scoate nimeni.
De aceea suflete dragă, scoate mereu şi mereu...
Căci cu cele primite de la Dumnezeu nu-i ca şi cu cele primite de la oameni, că dacă scoţi să se împuţineze.
Ci este ca şi cu fântâna cea bună, ca şi cu izvorul cel dulce: - cu cât se scoate mai mult din el, cu atât se face mai proaspătă, mai bună şi mai limpede apa. Marea adâncă din care este împrospătat, este fără margini.
Un adevărat izvor bun se bucură cu atât mai mult cu cât se pot adăpa mai mulţi de la el. Este mai fericit când poate înviora pe cât mai mulţi.
Este însemnat lucru să scoţi mereu şi să împarţi.
- Dar este şi mai însemnat să fii cu grijă totdeauna ce scoţi. Căci inima omului este ca un rezervor plin, din care ţâşneşte mereu ceea ce este în adâncul ei.
Vai, ce prăpăd se revarsă mereu din rezervoarele stricate ale inimilor celor mai mulţi oameni!
Căci din inima omului (stricat) ies gânduri rele, spurcăciunile, desfrânările, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunea, ochiul rău, trufia, nebunia (Marcu 7, 21-23).
Ce vas blestemat este o astfel de inimă de om rău!
Câtă stricăciune revarsă ea şi câtă întinăciune lasă în sufletele şi locurile pe unde ajunge!
Vai, ce hârdău scârbos al lui Satana este beţivul, sau desfrânatul, sau cel clevetitor ori mincinos, ori mânios, ori lacom, zgârcitul, suduitorul şi porcosul!
Ce grozavă slujbă pentru iadul cel blestemat face un astfel de vas şi nişte astfel de băltoace murdare!
Viaţa, mintea şi inima unor astfel de oameni, sunt băltoace spurcate şi otrăvitoare cu care diavolul înveninează şi spurcă mereu noi şi noi suflete şi locuri.
Voi părinţi, învăţători şi îndrumători ai sufletelor, băgaţi bine de seamă: voi sunteţi nişte vase din care se scoate mereu pentru hrana şi lumina multora.
Sunteţi nişte rezervoare la care vin noi şi noi suflete nevinovate şi neştiutoare ca să se adape.
Ele se vor umplea cu ce le daţi voi, şi la rândul lor, vor da altora tot astfel de hrană şi băutură.
Băgaţi bine de seamă cu ce umpleţi mintea copiilor şi tineretului care vă ascultă. Ceea ce daţi voi acum urechilor, minţii şi sufletului lor, vor da şi ei altora.
Iar plata pentru urmările învăţăturilor şi educaţiei pe care le-o daţi voi acum, vă veţi primi-o tot voi odată din mâna lui Dumnezeu. Ori pe pământ ori sub el.
O, voi scriitori, ziarişti, predicatori, artişti şi toţi mânuitorii cuvântului scris şi vorbit!
- Ştiţi voi că şi voi sunteţi nişte uriaşe rezervoare care alimentaţi zilnic milioane şi milioane de suflete? Acele vase goale care vin în fiecare zi să se umple de la voi.
Voi le daţi idei, sfaturi, îndemnuri,
evenimente, curiozităţi, ştiri...
tot ce formează hrana zilnică pentru omul zilnic.
Voi îndopaţi necurmat omenirea flămândă!
- Câtă grijă şi răspundere aveţi voi pentru tot ce face şi gândeşte această omenire, în urma hranei pe care i-o daţi voi!
O, cât de multe cărţi pe care le scrieţi acum,
cât de multe ziare,
cât de multe cuvântări
- se împrăştie în lume fără nici o conştiinţă a răspunderii voastre faţă de conţinutul lor!
Aceste cărţi pe care voi le scrieţi acum, aceste ziare pe care voi le răspândiţi, aceste publicaţii, aceste idei şi curente,
bune sau rele,
vor rămânea şi după ce voi nu veţi mai fi.
Ele pleacă în lume şi duc cu ele în valuri tot mai largi,
în suflete tot mai multe,
în timp tot mai îndepărtat,
ceea ce aţi pus din duhul vostru în ele, ceea ce aţi pus din conţinutul inimii şi trăirii voastre.
Acestea sunt rezervoare nesecate, din care generaţii după generaţii vor lua mereu sănătate sau boală,
hrană sau otravă,
mireasmă sau duhoare,
lumină sau întuneric,
mântuire sau pierzare.
Şi voi în Ziua Judecăţii de Apoi, va trebui să vă luaţi plata din mâinile Viului Dumnezeu, nu numai pentru binele sau răul făcut de voi cât aţi trăit pe pământ, ci mai ales pentru acela pe care l-au făcut operele voastre rămase după voi, în sufletele oamenilor, până atunci...
Dar cât de minunat este omul care este un vas al lui Dumnezeu umplut de Duhul Sfânt cu toate roadele şi darurile Sale.
Din el se revarsă mereu binecuvântări pentru alţii.
Cuvintele lui, scrisul lui şi faptele lui sunt numai bucurii, binefaceri şi mângâieri care răspândesc pentru toţi mângâiere şi puteri.
Doamne Isuse,
Te rog trezeşte tuturor educatorilor toată conştiinţa răspunderii pentru faptele şi cuvântul lor, care trebuie să corespundă deplin cerinţelor Tale şi nevoilor omenirii.
Fă Doamne Isuse ca toţi aceşti aleşi ai Tăi, să înţeleagă că nu numai pentru ei, ci mai ales pentru aceia care se hrănesc de la ei, trebuie să se păstreze mereu curaţi, mereu proaspeţi,
mereu plini de har şi de lumină de la Tine,
Doamne nu-i lăsa să uite niciodată acest lucru de neuitat,
pentru ca toţi câţi vor urma lor şi după ei, să fie sănătoşi la minte şi la duh.
Amin.
+
Învăţătorii de a căror persoană depinde mântuirea altora, trebuie să aibă înţelepciune şi virtute de la Domnul Duhul Sfânt,
trebuie să aibă dragoste şi râvnă, veghind
ca să-i poată duce pe alţii la mântuire.
Sf. Ioan Gură de Aur
+
Nimic nu-l înalţă pe cineva mai sus spre slavă, ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.
Sf. Ioan Gură de Aur