Scoateți acum, le-a zis El - și aduceți nunului! Și i-au adus.
După ce un vas a fost umplut, urmează să se reverse acum spre cei ce au nevoie (1 Cor. 12, 7). Fiecare primește darul Duhului Sfânt spre folosul altora (1 Cor. 12, 7).
Așa trebuie să se întâmple neapărat și cu noi dacă s-a petrecut în noi nașterea din nou. Și umplerea cu Duhul Sfânt.
Mântuitorul a poruncit cu privire la fiecare vas: scoateți acum!
- Pentru că El nu umple niciodată vreun vas, ca acest vas să păstreze ceea ce a primit numai pentru sine.
Nu dă un talant ca acela să-l îngroape sau să-l cheltuiască numai în folosul său.
Nu aprinde o lumină ca s-o pună sub obroc. S-o ascundă în el. Și să-și lumineze numai sie-și.
Suflete dragă, tu erai lepădat mai înainte, iar acum dacă ai fost luat din noroi, curățat și pus în Casa Domnului,
umplut cu vreun dar,
având o chemare și o datorie,
- să știi că trebuie mereu să scoți acum împărțind altora din darurile cu care ai fost înzestrat.
Trebuie să se reverse mereu din inima ta rugăciuni,
din gura ta îndemnuri și mărturisiri,
din mâinile tale binefaceri,
din ochii tăi lacrimi,
Cu cât se vor revărsa mai multe, cu atât vei fi mai proaspăt mereu și mai înviorat. Cu atât vei fi dăruit și tu de către Domnul cu altele mai noi și mai bogate, ca un izvor.
Dar dacă tot ce ai primit, tu păstrezi numai pentru tine,
dacă nimeni nu are nici un folos de avuția ta, de talentul tău, de cunoștința ta, - decât tu singur,
- atunci aceste ape adunate, se vor strica. După cum ajunge urât mirositoare balta stătută sau fântâna și vasul din care nu mai scoate nimeni.
De aceea suflete dragă, scoate mereu și mereu...
Căci cu cele primite de la Dumnezeu nu-i ca și cu cele primite de la oameni, că dacă scoți să se împuțineze.
Ci este ca și cu fântâna cea bună, ca și cu izvorul cel dulce: - cu cât se scoate mai mult din el, cu atât se face mai proaspătă, mai bună și mai limpede apa. Marea adâncă din care este împrospătat, este fără margini.
Un adevărat izvor bun se bucură cu atât mai mult cu cât se pot adăpa mai mulți de la el. Este mai fericit când poate înviora pe cât mai mulți.
Este însemnat lucru să scoți mereu și să împarți.
- Dar este și mai însemnat să fii cu grijă totdeauna ce scoți. Căci inima omului este ca un rezervor plin, din care țâșnește mereu ceea ce este în adâncul ei.
Vai, ce prăpăd se revarsă mereu din rezervoarele stricate ale inimilor celor mai mulți oameni!
Căci din inima omului (stricat) ies gânduri rele, spurcăciunile, desfrânările, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunea, ochiul rău, trufia, nebunia (Marcu 7, 21-23).
Ce vas blestemat este o astfel de inimă de om rău!
Câtă stricăciune revarsă ea și câtă întinăciune lasă în sufletele și locurile pe unde ajunge!
Vai, ce hârdău scârbos al lui Satana este bețivul, sau desfrânatul, sau cel clevetitor ori mincinos, ori mânios, ori lacom, zgârcitul, suduitorul și porcosul!
Ce grozavă slujbă pentru iadul cel blestemat face un astfel de vas și niște astfel de băltoace murdare!
Viața, mintea și inima unor astfel de oameni, sunt băltoace spurcate și otrăvitoare cu care diavolul înveninează și spurcă mereu noi și noi suflete și locuri.
Voi părinți, învățători și îndrumători ai sufletelor, băgați bine de seamă: voi sunteți niște vase din care se scoate mereu pentru hrana și lumina multora.
Sunteți niște rezervoare la care vin noi și noi suflete nevinovate și neștiutoare ca să se adape.
Ele se vor umplea cu ce le dați voi, și la rândul lor, vor da altora tot astfel de hrană și băutură.
Băgați bine de seamă cu ce umpleți mintea copiilor și tineretului care vă ascultă. Ceea ce dați voi acum urechilor, minții și sufletului lor, vor da și ei altora.
Iar plata pentru urmările învățăturilor și educației pe care le-o dați voi acum, vă veți primi-o tot voi odată din mâna lui Dumnezeu. Ori pe pământ ori sub el.
O, voi scriitori, ziariști, predicatori, artiști și toți mânuitorii cuvântului scris și vorbit!
- Știți voi că și voi sunteți niște uriașe rezervoare care alimentați zilnic milioane și milioane de suflete? Acele vase goale care vin în fiecare zi să se umple de la voi.
Voi le dați idei, sfaturi, îndemnuri,
evenimente, curiozități, știri...
tot ce formează hrana zilnică pentru omul zilnic.
Voi îndopați necurmat omenirea flămândă!
- Câtă grijă și răspundere aveți voi pentru tot ce face și gândește această omenire, în urma hranei pe care i-o dați voi!
O, cât de multe cărți pe care le scrieți acum,
cât de multe ziare,
cât de multe cuvântări
- se împrăștie în lume fără nici o conștiință a răspunderii voastre față de conținutul lor!
Aceste cărți pe care voi le scrieți acum, aceste ziare pe care voi le răspândiți, aceste publicații, aceste idei și curente,
bune sau rele,
vor rămânea și după ce voi nu veți mai fi.
Ele pleacă în lume și duc cu ele în valuri tot mai largi,
în suflete tot mai multe,
în timp tot mai îndepărtat,
ceea ce ați pus din duhul vostru în ele, ceea ce ați pus din conținutul inimii și trăirii voastre.
Acestea sunt rezervoare nesecate, din care generații după generații vor lua mereu sănătate sau boală,
hrană sau otravă,
mireasmă sau duhoare,
lumină sau întuneric,
mântuire sau pierzare.
Și voi în Ziua Judecății de Apoi, va trebui să vă luați plata din mâinile Viului Dumnezeu, nu numai pentru binele sau răul făcut de voi cât ați trăit pe pământ, ci mai ales pentru acela pe care l-au făcut operele voastre rămase după voi, în sufletele oamenilor, până atunci...
Dar cât de minunat este omul care este un vas al lui Dumnezeu umplut de Duhul Sfânt cu toate roadele și darurile Sale.
Din el se revarsă mereu binecuvântări pentru alții.
Cuvintele lui, scrisul lui și faptele lui sunt numai bucurii, binefaceri și mângâieri care răspândesc pentru toți mângâiere și puteri.
Doamne Isuse,
Te rog trezește tuturor educatorilor toată conștiința răspunderii pentru faptele și cuvântul lor, care trebuie să corespundă deplin cerințelor Tale și nevoilor omenirii.
Fă Doamne Isuse ca toți acești aleși ai Tăi, să înțeleagă că nu numai pentru ei, ci mai ales pentru aceia care se hrănesc de la ei, trebuie să se păstreze mereu curați, mereu proaspeți,
mereu plini de har și de lumină de la Tine,
Doamne nu-i lăsa să uite niciodată acest lucru de neuitat,
pentru ca toți câți vor urma lor și după ei, să fie sănătoși la minte și la duh.
Amin.
+
Învățătorii de a căror persoană depinde mântuirea altora, trebuie să aibă înțelepciune și virtute de la Domnul Duhul Sfânt,
trebuie să aibă dragoste și râvnă, veghind
ca să-i poată duce pe alții la mântuire.
Sf. Ioan Gură de Aur
+
Nimic nu-l înalță pe cineva mai sus spre slavă, ca o conștiință totdeauna curată și veghetoare.
Sf. Ioan Gură de Aur