Și anii m-au străpuns
Traian Dorz - Cântări Uitate
... Și anii m-au străpuns întruna
cu spinii goi, izbiți de vânt
când, notă după notă, struna
mi-a plâns al suferinței cânt.
Când toamne reci veneau - și bruma
rărea iar codrul meu frumos,
pierdusem tot, - strânsesem numa
podoaba mea căzută jos.
Și anii lunecând la vale
din harfa mea uitată-n spin,
am scos doar cântece de jale,
de deznădejde și suspin.
Dar într-o dulce primăvară
când codru-i plin cu muguri deși
când lumea se-mbrăcase iară
în floarea albă de cireși.
O Mână mi-am simțit pe strune
și cerul s-a lăsat pe lunci
și-un cânt pornit-a să răsune
cum nu cântasem până-atunci.
Acele Degete preasfinte
ce se-ntrupară din senin,
din strune mi-au pornit s-alinte
un psalm Dumnezeiesc și plin.
Și alți ani legănară-ntruna
al melodiei sfânt ecou,
când dulce inima și struna
mi-aveau acum un cântec nou.
Din clipa cea de mângâiere
am stat mereu în spini și-apoi,
dar n-am mai plâns a mea durere
și-a mele omenești nevoi.
Ci-n vremuri grele de furtună
când inima-mi plângea nespus,
am pus pe renăscuta strună
numai cântări pentru Isus.