Şi anii m-au străpuns
Traian Dorz - Cântări Uitate
... Şi anii m-au străpuns întruna
cu spinii goi, izbiţi de vânt
când, notă după notă, struna
mi-a plâns al suferinţei cânt.
Când toamne reci veneau - şi bruma
rărea iar codrul meu frumos,
pierdusem tot, - strânsesem numa
podoaba mea căzută jos.
Şi anii lunecând la vale
din harfa mea uitată-n spin,
am scos doar cântece de jale,
de deznădejde şi suspin.
Dar într-o dulce primăvară
când codru-i plin cu muguri deşi
când lumea se-mbrăcase iară
în floarea albă de cireşi.
O Mână mi-am simţit pe strune
şi cerul s-a lăsat pe lunci
şi-un cânt pornit-a să răsune
cum nu cântasem până-atunci.
Acele Degete preasfinte
ce se-ntrupară din senin,
din strune mi-au pornit s-alinte
un psalm Dumnezeiesc şi plin.
Şi alţi ani legănară-ntruna
al melodiei sfânt ecou,
când dulce inima şi struna
mi-aveau acum un cântec nou.
Din clipa cea de mângâiere
am stat mereu în spini şi-apoi,
dar n-am mai plâns a mea durere
şi-a mele omeneşti nevoi.
Ci-n vremuri grele de furtună
când inima-mi plângea nespus,
am pus pe renăscuta strună
numai cântări pentru Isus.