Și Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: Este de folos să moară un singur om pentru norod.
Unealta și complicele unui ucigaș se arată în stare de aceeași răutate și nelegiuire ca și mai marele său.
Caiafa era robul socrului său, nu numai prin legăturile trupești, ci mai ales prin aceleași urâciuni sufletești.
Plini de aceleași porniri desfrânate, lacome, hrăpărețe și fățarnice, amândoi erau în stare de cele mai mari mârșăvii, pentru a-și păstra locurile și foloasele lor și ale familiei lor.
Dar ca orice astfel de nelegiuiți, Caiafa știa foarte bine să-și ascundă gândurile urâte sub fățărnicia vorbelor frumoase și foloasele sale mârșave, sub lozinci despre foloasele norodului.
Ce folos putea să fi avut norodul dacă murea Isus, Marele Nevinovat, Marele Binefăcător, Marele Iubit Isus, din mijlocul lor?
Bietul norod n-avea nici un folos, dar avea o mie de pagube.
Folos puteau să aibă numai uneltitorii. Acesta și era folosul pentru care gândiseră ei să-L înlăture pe Isus, ca ei să poată face tot ce voiau, în Numele lui Dumnezeu și în slujbele Lui.
Blestemat este în veci folosul păcatului.
Din cauza unui astfel de folos au suferit totdeauna cei nevinovați și binefăcători.
Pentru un folos desfrânat a fost aruncat în închisoare Iosif cel curat.
Pentru un folos trufaș i-a fost tăiat capul sfântului Ioan Botezătorul, cel smerit.
Și iată acum pentru un folos mârșav, I se pregătește moartea lui Hristos.
Dragul meu, dacă lăcomia din tine nu ți-o vei ști stăpâni,
dacă nu-ți vei înfrâna pornirile desfrânate,
dacă nu-ți vei zdrobi la timp din inima ta iubirea de bani, sau pornirea nesătulă după câștiguri mârșave,
și tu vei ajunge curând să-L osândești pe Hristos la moarte în sufletul tău. Și în sufletele altora.
Pe dinafară vei căuta acoperiri și dezvinovățiri, poate chiar cu versetele biblice. Dar pe dinăuntru, vei fi un ucigaș și un fățarnic, un trufaș stricător al învățăturii și tulburător al fraților.
Îți vei apăra cu vorba religiei foloasele trupești, iar cu fapta nelegiuirii îți vei nimici foloasele sufletului.
Ana lua focul cu mâinile lui Caiafa.
Socrul nelegiuit și căzut se folosea de funcția ginerelui său spre a putea da o formă legală fărădelegii pe care o urzise și o săvârșea.
Dar prin acest și, pus în fruntea acestui verset, se arăta că ginerele nu era numai o nefericită unealtă, ci chiar un nelegiuit complice, tot atât de vinovat ca și socrul lui.
Mai târziu se va vedea și mai bine că el era tot atât de vrăjmaș lui Isus.
Moartea lui Isus fusese pusă la cale în această familie, care pe lângă multele ei păcate, se va acoperi pe vecii vecilor, cu cel mai mare și mai neuitat dintre păcatele omenirii.
Când pierzi curăția conștiinței, nu există mârșăvie să n-o poți săvârși.
Când chiar în locul sfânt te murdărești, când chiar în fața lui Dumnezeu arunci cu gunoi, când chiar în Numele Lui faci urâciunea,
Și Caiafa era...
Cum fuseseră aprozii.
Cum fusese Ana.
Cum fusese Iuda.
Cum au fost cei dinaintea lui, cum vor fi cei de după el,
niște nelegiuiți.
Toți au pus mâini fără de lege pe Isus.
Și mâinile lui Caiafa erau hrăpărețe, ca ale lui Ana. Lacome ca ale lui Iuda. Nedrepte ca ale aprozilor. Nelegiuite ca ale celorlalți care abia așteptau să se unească împotriva lui Dumnezeu,
mărind suferințele lui Isus și păcatul omenirii.
Și Caiafa se grăbește să-și aducă partea lui, cu toată hotărârea împreună cu ceilalți la Patimile Domnului.
Și numele lui va fi scris pe vecii vecilor în Cartea Neagră a păcatului. Între numele călăilor lui Hristos. În ceata blestemată și odioasă a celor pe care diavolul i-a făcut de neuitat.
O, când se va redeschide în Ziua Judecății Cartea numelui celor nelegiuiți, nu va fi oare scris și numele tău acolo, printre ale lor?
Prin păcatele tale nepărăsite, prin neascultările tale de Cuvântul voii lui Dumnezeu,
prin nepăsarea ta față de chemările lui Isus - nu ești oare și nu vei fi oare și tu, în ceata celor fără de lege?
Nu se va spune oare, atunci despre tine, acel și ca despre Caiafa, că erai și tu între ei?
O, dacă e așa, cutremură-te și întoarce cu plâns de pocăință amară acum și numaidecât.
Lasă orice folos pământesc, pentru folosul veșnic al mântuirii sufletului tău, pe care numai acum și numai așa, îl poți dobândi.
Ascultă azi, până încă nu-i prea târziu.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Cu inima plină de cutremur mergem acum pas cu pas pe urma pătimirii Tale, Dulcele nostru Răscumpărător.
Și cu durere vedem cum se adaugă mereu noi și noi nume la numărul celor ce Te chinuiesc pe Tine, făcându-se vinovați de un păcat veșnic.
Te rugăm nu ne lăsa pe nici unul din noi să ne unim cu ei, iar dacă cineva este, scapă-l.
Trezește-i Doamne Isuse pe toți cei pentru care azi nu-i prea târziu, dar mâine ar fi.
Amin.