Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: Este de folos să moară un singur om pentru norod.
Unealta şi complicele unui ucigaş se arată în stare de aceeaşi răutate şi nelegiuire ca şi mai marele său.
Caiafa era robul socrului său, nu numai prin legăturile trupeşti, ci mai ales prin aceleaşi urâciuni sufleteşti.
Plini de aceleaşi porniri desfrânate, lacome, hrăpăreţe şi făţarnice, amândoi erau în stare de cele mai mari mârşăvii, pentru a-şi păstra locurile şi foloasele lor şi ale familiei lor.
Dar ca orice astfel de nelegiuiţi, Caiafa ştia foarte bine să-şi ascundă gândurile urâte sub făţărnicia vorbelor frumoase şi foloasele sale mârşave, sub lozinci despre foloasele norodului.
Ce folos putea să fi avut norodul dacă murea Isus, Marele Nevinovat, Marele Binefăcător, Marele Iubit Isus, din mijlocul lor?
Bietul norod n-avea nici un folos, dar avea o mie de pagube.
Folos puteau să aibă numai uneltitorii. Acesta şi era folosul pentru care gândiseră ei să-L înlăture pe Isus, ca ei să poată face tot ce voiau, în Numele lui Dumnezeu şi în slujbele Lui.
Blestemat este în veci folosul păcatului.
Din cauza unui astfel de folos au suferit totdeauna cei nevinovaţi şi binefăcători.
Pentru un folos desfrânat a fost aruncat în închisoare Iosif cel curat.
Pentru un folos trufaş i-a fost tăiat capul sfântului Ioan Botezătorul, cel smerit.
Şi iată acum pentru un folos mârşav, I se pregăteşte moartea lui Hristos.
Dragul meu, dacă lăcomia din tine nu ţi-o vei şti stăpâni,
dacă nu-ţi vei înfrâna pornirile desfrânate,
dacă nu-ţi vei zdrobi la timp din inima ta iubirea de bani, sau pornirea nesătulă după câştiguri mârşave,
şi tu vei ajunge curând să-L osândeşti pe Hristos la moarte în sufletul tău. Şi în sufletele altora.
Pe dinafară vei căuta acoperiri şi dezvinovăţiri, poate chiar cu versetele biblice. Dar pe dinăuntru, vei fi un ucigaş şi un făţarnic, un trufaş stricător al învăţăturii şi tulburător al fraţilor.
Îţi vei apăra cu vorba religiei foloasele trupeşti, iar cu fapta nelegiuirii îţi vei nimici foloasele sufletului.
Ana lua focul cu mâinile lui Caiafa.
Socrul nelegiuit şi căzut se folosea de funcţia ginerelui său spre a putea da o formă legală fărădelegii pe care o urzise şi o săvârşea.
Dar prin acest şi, pus în fruntea acestui verset, se arăta că ginerele nu era numai o nefericită unealtă, ci chiar un nelegiuit complice, tot atât de vinovat ca şi socrul lui.
Mai târziu se va vedea şi mai bine că el era tot atât de vrăjmaş lui Isus.
Moartea lui Isus fusese pusă la cale în această familie, care pe lângă multele ei păcate, se va acoperi pe vecii vecilor, cu cel mai mare şi mai neuitat dintre păcatele omenirii.
Când pierzi curăţia conştiinţei, nu există mârşăvie să n-o poţi săvârşi.
Când chiar în locul sfânt te murdăreşti, când chiar în faţa lui Dumnezeu arunci cu gunoi, când chiar în Numele Lui faci urâciunea,
Şi Caiafa era...
Cum fuseseră aprozii.
Cum fusese Ana.
Cum fusese Iuda.
Cum au fost cei dinaintea lui, cum vor fi cei de după el,
nişte nelegiuiţi.
Toţi au pus mâini fără de lege pe Isus.
Şi mâinile lui Caiafa erau hrăpăreţe, ca ale lui Ana. Lacome ca ale lui Iuda. Nedrepte ca ale aprozilor. Nelegiuite ca ale celorlalţi care abia aşteptau să se unească împotriva lui Dumnezeu,
mărind suferinţele lui Isus şi păcatul omenirii.
Şi Caiafa se grăbeşte să-şi aducă partea lui, cu toată hotărârea împreună cu ceilalţi la Patimile Domnului.
Şi numele lui va fi scris pe vecii vecilor în Cartea Neagră a păcatului. Între numele călăilor lui Hristos. În ceata blestemată şi odioasă a celor pe care diavolul i-a făcut de neuitat.
O, când se va redeschide în Ziua Judecăţii Cartea numelui celor nelegiuiţi, nu va fi oare scris şi numele tău acolo, printre ale lor?
Prin păcatele tale nepărăsite, prin neascultările tale de Cuvântul voii lui Dumnezeu,
prin nepăsarea ta faţă de chemările lui Isus - nu eşti oare şi nu vei fi oare şi tu, în ceata celor fără de lege?
Nu se va spune oare, atunci despre tine, acel şi ca despre Caiafa, că erai şi tu între ei?
O, dacă e aşa, cutremură-te şi întoarce cu plâns de pocăinţă amară acum şi numaidecât.
Lasă orice folos pământesc, pentru folosul veşnic al mântuirii sufletului tău, pe care numai acum şi numai aşa, îl poţi dobândi.
Ascultă azi, până încă nu-i prea târziu.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Cu inima plină de cutremur mergem acum pas cu pas pe urma pătimirii Tale, Dulcele nostru Răscumpărător.
Şi cu durere vedem cum se adaugă mereu noi şi noi nume la numărul celor ce Te chinuiesc pe Tine, făcându-se vinovaţi de un păcat veşnic.
Te rugăm nu ne lăsa pe nici unul din noi să ne unim cu ei, iar dacă cineva este, scapă-l.
Trezeşte-i Doamne Isuse pe toţi cei pentru care azi nu-i prea târziu, dar mâine ar fi.
Amin.