Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
De la unitate vine mântuirea, de la dezbinare vine pierzarea.
Domnul Isus stă în faţa Tatălui încă între ucenicii Săi. Şi vorbeşte cu Tatăl ca să înţeleagă ei.
Glasul Lui Sfânt, răsuna lăsând în tăcerea lor sfântă un ecou veşnic:
- Când eram cu ei în lume îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat şi nici unul din ei n-a pierit afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Slujba lui Dumnezeu este un legământ cu Dumnezeu, după cum slujba la un om este un legământ cu omul.
Prin intrarea în slujba cuiva te legi faţă de el cu o răspundere. Faci cu el un contract.
El îţi dă în grijă bunuri de care răspunzi.
Şi ţine asupra ta mereu ameninţarea unui control pe care stăpânul poate să-l facă oricând.
Slujitorul trebuie să fie gata să dea seama de bunurile încredinţate lui, în orice vreme.
Pedeapsa merge alături cu răsplata. Şi ocara cu slava. Pentru orice ispravnic.
De aceea el trebuie să vegheze zi şi noapte spre a fi gata la orice oră ar veni stăpânul, să-i ceară socoteala (Matei 24, 50).
Ce Ispravnic Minunat a fost Hristos pe pământ. Nici cea mai mică parte din bunurile încredinţate Lui de Tatăl, nu a pierdut-o.
Nimic din timpul care I-a fost dat, El nu l-a pierdut ci l-a folosit în chipul cel mai cumpătat şi rodnic.
Între oameni a vorbit cu ei despre Tatăl.
În singurătate a vorbit cu Tatăl despre oameni.
Între cei bolnavi a dus mângâiere.
Între cei sănătoşi a dus înştiinţări.
Între cei flămânzi a dus hrană.
Între cei căzuţi a dus nădejde.
Tot ce a făcut a făcut neîncetat cu grija şi răspunderea cea mai mare de a nu pierde nimic.
Un păstor bun îşi numără neîncetat oile sale. El o cunoaşte pe fiecare oaie. Şi le drăgălăşeşte chemându-le pe nume.
El este mereu cu ochii asupra fiecărei oi, văzând şi prevăzând orice primejdie care le ameninţă.
Un ispravnic bun îşi controlează mereu bunurile date în grija sa. Are grijă nu numai să nu se piardă ceva din număr, dar şi să nu se strice ceva din valoarea lor.
Un părinte bun veghează zi şi noapte asupra familiei sale, asupra sufletelor scumpe ca şi asupra lucrurilor acestora! Tot ce ar putea să ameninţe viaţa sau fericirea lor, el caută să împiedice şi să înlăture. Pentru că fericirea lui este să-i vadă fericiţi pe cei care i-au fost daţi în grijă, de către Dumnezeu.
Noi am fost daţi de Tatăl nostru Ceresc în grija dulce şi puternică a Domnului şi Păstorului nostru Bun, Isus.
De aceea trebuie să fim cu inima plină de bucuria siguranţei că nimeni nu ne va mai putea răpi din mâna Lui (Ioan 10, 28).
Dar inima noastră se cutremură la gândul că fiecăruia din noi Dumnezeu ne-a dat în grijă ceva din bunurile Sale, pentru a le păzi, pentru a le veghea, pentru a le înmulţi, iar la urmă a I le încredinţa înapoi, aşa cum ne-a cerut El.
Dar oare cum ne împlinim noi însărcinarea şi răspunderea aceasta?
- Am primit un talant, cum lucrăm cu el?
Am primit o adunare, cum ne purtăm în ea?
Am primit o familie, cum veghem asupra ei?
Am primit un ban, cum îl folosim?
Am primit o slujbă, cum ne-o facem?
Am primit o misiune, cum ne-o îndeplinim?
- Dacă Stăpânul nostru ne-ar cere socoteala acum, oare cum ne-am încheia-o?
Fiu al pierzării este oricine risipeşte şi leapădă ceea ce a primit.
Iuda a ajuns fiul pierzării pentru că în primul rând şi-a pierdut curăţia inimii faţă de dragostea lui Hristos (2 Cor. 11, 3).
Apoi şi-a pierdut credincioşia faţă de legământul făcut cu Isus.
Apoi şi-a pierdut ţinta chemării, tăria credinţei, puterea înfrânării, nădejdea veşniciei, vrednicia conştiinţei.
Apoi s-a pierdut pe sine.
Aceasta este scara prăbuşirii pentru orice om.
Să gândim adânc asupra tuturor acestor lucruri adânci.
Laudă şi mulţumire veşnică Ţie Isuse Mântuitorul şi Păzitorul nostru.
Laudă pentru Puterea Ta cea mare cu care ne-ai mântuit din mâna celui rău şi ne-ai izbăvit sufletele noastre.
- Şi mulţumim pentru grija şi dragostea cu care ne-ai păzit nu numai pe noi ci şi toate bunurile noastre sufleteşti şi chiar cele trupeşti.
Grijii Tale scumpe şi Puterii Tale mari ne încredinţăm şi pe mai departe Isuse Doamne, pe noi şi tot ce avem scump în lume,
rugându-Te să ne păzeşti, ca să nu pierim nici unii, până ce vom ajunge cu toţii la Tatăl.
Amin.
+
De nu dormi adânc, tu noaptea mai cu grijă priveghează,
marile ispite noaptea mai ales te cercetează
căci atunci mai tare-i firea
şi vrăjmaşul e mai tare
doi duşmani la fel de crânceni,
iar tu-n cea mai slabă stare...