Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
De la unitate vine mântuirea, de la dezbinare vine pierzarea.
Domnul Isus stă în fața Tatălui încă între ucenicii Săi. Și vorbește cu Tatăl ca să înțeleagă ei.
Glasul Lui Sfânt, răsuna lăsând în tăcerea lor sfântă un ecou veșnic:
- Când eram cu ei în lume îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și nici unul din ei n-a pierit afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Slujba lui Dumnezeu este un legământ cu Dumnezeu, după cum slujba la un om este un legământ cu omul.
Prin intrarea în slujba cuiva te legi față de el cu o răspundere. Faci cu el un contract.
El îți dă în grijă bunuri de care răspunzi.
Și ține asupra ta mereu amenințarea unui control pe care stăpânul poate să-l facă oricând.
Slujitorul trebuie să fie gata să dea seama de bunurile încredințate lui, în orice vreme.
Pedeapsa merge alături cu răsplata. Și ocara cu slava. Pentru orice ispravnic.
De aceea el trebuie să vegheze zi și noapte spre a fi gata la orice oră ar veni stăpânul, să-i ceară socoteala (Matei 24, 50).
Ce Ispravnic Minunat a fost Hristos pe pământ. Nici cea mai mică parte din bunurile încredințate Lui de Tatăl, nu a pierdut-o.
Nimic din timpul care I-a fost dat, El nu l-a pierdut ci l-a folosit în chipul cel mai cumpătat și rodnic.
Între oameni a vorbit cu ei despre Tatăl.
În singurătate a vorbit cu Tatăl despre oameni.
Între cei bolnavi a dus mângâiere.
Între cei sănătoși a dus înștiințări.
Între cei flămânzi a dus hrană.
Între cei căzuți a dus nădejde.
Tot ce a făcut a făcut neîncetat cu grija și răspunderea cea mai mare de a nu pierde nimic.
Un păstor bun își numără neîncetat oile sale. El o cunoaște pe fiecare oaie. Și le drăgălășește chemându-le pe nume.
El este mereu cu ochii asupra fiecărei oi, văzând și prevăzând orice primejdie care le amenință.
Un ispravnic bun își controlează mereu bunurile date în grija sa. Are grijă nu numai să nu se piardă ceva din număr, dar și să nu se strice ceva din valoarea lor.
Un părinte bun veghează zi și noapte asupra familiei sale, asupra sufletelor scumpe ca și asupra lucrurilor acestora! Tot ce ar putea să amenințe viața sau fericirea lor, el caută să împiedice și să înlăture. Pentru că fericirea lui este să-i vadă fericiți pe cei care i-au fost dați în grijă, de către Dumnezeu.
Noi am fost dați de Tatăl nostru Ceresc în grija dulce și puternică a Domnului și Păstorului nostru Bun, Isus.
De aceea trebuie să fim cu inima plină de bucuria siguranței că nimeni nu ne va mai putea răpi din mâna Lui (Ioan 10, 28).
Dar inima noastră se cutremură la gândul că fiecăruia din noi Dumnezeu ne-a dat în grijă ceva din bunurile Sale, pentru a le păzi, pentru a le veghea, pentru a le înmulți, iar la urmă a I le încredința înapoi, așa cum ne-a cerut El.
Dar oare cum ne împlinim noi însărcinarea și răspunderea aceasta?
- Am primit un talant, cum lucrăm cu el?
Am primit o adunare, cum ne purtăm în ea?
Am primit o familie, cum veghem asupra ei?
Am primit un ban, cum îl folosim?
Am primit o slujbă, cum ne-o facem?
Am primit o misiune, cum ne-o îndeplinim?
- Dacă Stăpânul nostru ne-ar cere socoteala acum, oare cum ne-am încheia-o?
Fiu al pierzării este oricine risipește și leapădă ceea ce a primit.
Iuda a ajuns fiul pierzării pentru că în primul rând și-a pierdut curăția inimii față de dragostea lui Hristos (2 Cor. 11, 3).
Apoi și-a pierdut credincioșia față de legământul făcut cu Isus.
Apoi și-a pierdut ținta chemării, tăria credinței, puterea înfrânării, nădejdea veșniciei, vrednicia conștiinței.
Apoi s-a pierdut pe sine.
Aceasta este scara prăbușirii pentru orice om.
Să gândim adânc asupra tuturor acestor lucruri adânci.
Laudă și mulțumire veșnică Ție Isuse Mântuitorul și Păzitorul nostru.
Laudă pentru Puterea Ta cea mare cu care ne-ai mântuit din mâna celui rău și ne-ai izbăvit sufletele noastre.
- Și mulțumim pentru grija și dragostea cu care ne-ai păzit nu numai pe noi ci și toate bunurile noastre sufletești și chiar cele trupești.
Grijii Tale scumpe și Puterii Tale mari ne încredințăm și pe mai departe Isuse Doamne, pe noi și tot ce avem scump în lume,
rugându-Te să ne păzești, ca să nu pierim nici unii, până ce vom ajunge cu toții la Tatăl.
Amin.
+
De nu dormi adânc, tu noaptea mai cu grijă priveghează,
marile ispite noaptea mai ales te cercetează
căci atunci mai tare-i firea
și vrăjmașul e mai tare
doi dușmani la fel de crânceni,
iar tu-n cea mai slabă stare...