Singură flacăra suferinţei
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - O, eu care fug de suferinţă,
eu care urăsc suferinţa,
care lupt din răsputeri ca s-o ocolesc cât mai pe departe,
- de câte binecuvântări mă lipsesc astfel.
2 - Fără suferinţă eu trăiesc la suprafaţa vieţii, la marginile ei călduţe, unde viermuiesc toate urâciunile, unde cresc şi se înmulţesc toate ispitele, slăbiciunile şi păcatele lumii şi trupului.
3 - Fără suferinţă eu nu pot cunoaşte nici adâncimile tainice ale adevărului, nici înălţimile luminoase ale iubirii.
4 - Adevărul pe care nu-l primesc suferind ceva pentru el, nu-l voi şti preţui cât merită niciodată.
5 - Şi dragostea pe care nu o dăruiesc suferind ceva pentru ea, nu o voi cunoaşte niciodată cât de fericită poate fi.
6 - Singură flacăra suferinţei poate curăţi şi înălţa până la alb şi poate topi până la punctul de sudură. Adică până acolo unde ceea ce uneşte rămâne unit pe veci.
Şi ceea ce curăţeşte ea rămâne curăţit pe totdeauna.
7 - Acest punct este Golgota, este Crucea şi Jertfa Ta.
8 - O, eu care fug de singurătate,
care ocolesc meditaţia, rugăciunea, contemplarea...
9 - Eu care mă îngrozesc de îndepărtări, de pustietăţi, de adâncimi, - la ce să mă aştept fără aceasta?
10 - Niciodată nu voi cunoaşte cu adevărat înfrăgezirea dragostei, înfiorarea apropierii, îndumnezeirea regăsirii.
Şi atunci cum să Te pot cunoaşte cu adevărat pe Tine, care eşti în ele?
11 - O, eu care nu tânjesc de dor undeva departe de patria mea scumpă,
şi departe de locurile mele neuitate,
12 - şi departe de clipele mele preafericite,
şi departe de fiinţa care am iubit-o mai presus de orice pe lume,
13 - cum să ştiu eu ce străină îmi este lumea de aici,
ce chinuitoare dragostea de patria adevărată
şi cât de mare poate fi nerăbdarea de a ajunge?
14 - Atunci cum să cunosc eu ce arzător, ce greu, ce mistuitor, este dorul de a Te revedea?
15 - Nu voi cunoaşte eu oare niciodată Numele Tău Cel Unic?
16 - Cum de încă nu L-a găsit iubirea? Cum de încă nu L-a descătuşat Adevărul?
17 - Nu Ţi-am spus o mie de nume, fiecare mai minunat şi mai frumos. Toate adevărate, dar nici unul tot.
18 - Cum să Te iubesc eu pe Tine Cel care eşti Plinătatea fiecărei trebuinţe, - dar şi mai mult?
a fiecărei stări, - dar şi mai mult?
a fiecărei virtuţi, - dar şi mai mult?
a fiecărui paradis, - dar şi mai mult?
19 - Unii Ţi-au spus: Totul!
Dar acest nume nu-i nici adevărat - pentru că Tu eşti mai mult. Nu-i nici frumos, - pentru că nu-mi aduce miere pe buze şi foc în inimă când îl spun.
20 - Nu voi cunoaşte eu oare niciodată Numele Tău Cel Unic? Acel Nume atât de minunat şi frumos, pe care Ţi L-am descoperit până astăzi?
21 - O Adevăr, descoperă-mi-L!
O, Iubire, află-mi-L!
22 - De El însetez, după El caut, în El simt că m-aş putea cuprinde şi m-aş putea linişti!