Singură flacăra suferinței

1 - O, eu care fug de suferință,

eu care urăsc suferința,

care lupt din răsputeri ca s-o ocolesc cât mai pe departe,

- de câte binecuvântări mă lipsesc astfel.

2 - Fără suferință eu trăiesc la suprafața vieții, la marginile ei călduțe, unde viermuiesc toate urâciunile, unde cresc și se înmulțesc toate ispitele, slăbiciunile și păcatele lumii și trupului.

3 - Fără suferință eu nu pot cunoaște nici adâncimile tainice ale adevărului, nici înălțimile luminoase ale iubirii.

4 - Adevărul pe care nu-l primesc suferind ceva pentru el, nu-l voi ști prețui cât merită niciodată.

5 - Și dragostea pe care nu o dăruiesc suferind ceva pentru ea, nu o voi cunoaște niciodată cât de fericită poate fi.

6 - Singură flacăra suferinței poate curăți și înălța până la alb și poate topi până la punctul de sudură. Adică până acolo unde ceea ce unește rămâne unit pe veci.

Și ceea ce curățește ea rămâne curățit pe totdeauna.

7 - Acest punct este Golgota, este Crucea și Jertfa Ta.

8 - O, eu care fug de singurătate,

care ocolesc meditația, rugăciunea, contemplarea...

9 - Eu care mă îngrozesc de îndepărtări, de pustietăți, de adâncimi, - la ce să mă aștept fără aceasta?

10 - Niciodată nu voi cunoaște cu adevărat înfrăgezirea dragostei, înfiorarea apropierii, îndumnezeirea regăsirii.

Și atunci cum să Te pot cunoaște cu adevărat pe Tine, care ești în ele?

11 - O, eu care nu tânjesc de dor undeva departe de patria mea scumpă,

și departe de locurile mele neuitate,

12 - și departe de clipele mele preafericite,

și departe de ființa care am iubit-o mai presus de orice pe lume,

13 - cum să știu eu ce străină îmi este lumea de aici,

ce chinuitoare dragostea de patria adevărată

și cât de mare poate fi nerăbdarea de a ajunge?

14 - Atunci cum să cunosc eu ce arzător, ce greu, ce mistuitor, este dorul de a Te revedea?

15 - Nu voi cunoaște eu oare niciodată Numele Tău Cel Unic?

16 - Cum de încă nu L-a găsit iubirea? Cum de încă nu L-a descătușat Adevărul?

17 - Nu Ți-am spus o mie de nume, fiecare mai minunat și mai frumos. Toate adevărate, dar nici unul tot.

18 - Cum să Te iubesc eu pe Tine Cel care ești Plinătatea fiecărei trebuințe, - dar și mai mult?

a fiecărei stări, - dar și mai mult?

a fiecărei virtuți, - dar și mai mult?

a fiecărui paradis, - dar și mai mult?

19 - Unii Ți-au spus: Totul!

Dar acest nume nu-i nici adevărat - pentru că Tu ești mai mult. Nu-i nici frumos, - pentru că nu-mi aduce miere pe buze și foc în inimă când îl spun.

20 - Nu voi cunoaște eu oare niciodată Numele Tău Cel Unic? Acel Nume atât de minunat și frumos, pe care Ți L-am descoperit până astăzi?

21 - O Adevăr, descoperă-mi-L!

O, Iubire, află-mi-L!

22 - De El însetez, după El caut, în El simt că m-aș putea cuprinde și m-aș putea liniști!