Singura Speranță
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Pentru lumea aceasta omul poate avea multe speranțe,
dar pentru lumea viitoare nu există decât o singură speranță: Isus.
Pentru ziua de azi tu poți avea multe speranțe și poți alerga după mulți salvatori.
Dar pentru noaptea de mâine,
pentru moartea apropiată,
pentru întunericul ce vine,
- nu există decât o singură speranță: Isus.
2 - Speranțe înșelătoare pot fi multe.
Speranțe vremelnice pot fi multe.
Și speranțe deșarte la fel.
- Dar fericită și veșnică și adevărată nu există decât o singură speranță.
Și aceasta este Hristos.
3 - Suflete al meu, Cel care stă în fața ta, nu este „grădinarul”,
nu este străinul,
nu este vrăjmașul,
- ci este Isusul tău, Preaiubitul tău, Doritul tău, Așteptatul tău, Hristosul tău.
Așa cum era în Dimineața Învierii pentru Magdalena.
4 - Preaiubit și Scump Isus al meu, de câte ori mi s-a părut și mie că înaintea mea eu văd prevestiri rele,
duhuri primejdioase,
făpturi vrăjmașe,
- dar erai Tu, Scumpul meu Purtător de grijă, Păzitorul meu Cel Puternic, Mântuitorul meu Cel Dulce.
Slavă veșnică Ție!
5 - Ochii mei, îngroziți atunci de valuri și împiedicați de temeri, nu Te-au putut desluși pe Tine,
inima mea apăsată de amărăciuni,
și gândurile mele tulburate de mâhniri,
- se opresc numai la părerea înșelătoare sub care Te ascundeai Tu.
Dar după ce valurile s-au liniștit,
după ce întunericul s-a dus, după ce vânturile s-au îndepărtat,
- o, ce limpede Ți-am auzit glasul Tău: „Eu Sunt!”
și ce luminoasă Ți-am văzut Fața Ta - Tu erai!
6 - Tu, numai Tu erai în toate cele ce veneau spre mine, ce treceau peste mine,
ce apăsau și frământau biată inima mea,
pentru ca astfel să mă ții nedespărțit de Tine.
Temerile mele, îngrijorările mele, durerile mele, - nu erau decât mijloacele prin care Tu mă făceai să Te caut, să Te doresc, să Te cuprind...
tot mai mult și tot mai alipit de Tine Isuse,
Domnul meu și Dumnezeul meu!
7 - Aflarea lui Hristos este rodul unei clipe cerești.
Drumul spre această clipă poate uneori să dureze ani de urcuș greu,
ani de stări apăsătoare cu îndurerate și deznădăjduite căutări,
ani de amare și întunecate jertfe,
- dar aflarea însăși, este tot rodul unei clipe,
a clipei când împrejurul tău fulgeră o mare lumină,
când auzi un puternic glas
și când te auzi strigat într-un mare, unic și dulce fel, pe nume, pe numele tău intim.
8 - Dintre toți câți au trecut prin nașterea din nou, nici unii n-au putut explica puterea care a venit în ei
și peste ei,
în clipa aceea, transfigurându-i total.
Dar fiecare a simțit că acea clipă a fost hotarul veșnic între toată noaptea lor trecută
și toată inima lor viitoare.
9 - O, cât de multe înțelesuri pot încăpea într-un anumit cuvânt,
spus într-un anumit fel
și într-o anumită împrejurare
- de anumite buze!
Numai Cuvântul lui Hristos ne poate liniști și învia.
Iar acest cuvânt trebuie să fie spus cu atâta simțire și căldură încât să poată pătrunde până atât de adânc, cât a pătruns durerea,
și cu o iubire atât de puternică, pe cât este pierderea după care plângem.
Și cu o lumină atât de mare, pe cât este întunericul durerii încercate.
- Un astfel de cuvânt nu poate fi altul niciodată, decât al lui Hristos, al iubirii Lui Unice.
10 - De marile dureri, pe care le dă moartea, nu poate mângâia nici un alt cuvânt, decât Cuvântul dragostei lui Hristos.
Numai în acest Cuvânt există credință și nădejde.
Numai în El este iubire și înviere.
Și nădejdea în ajungerea fericirii acestora.
11 - Nimeni altcineva de pe lume, nu ne-a mai putut spune:Eu sunt Învierea și Viața! Cine crede în Mine nu va muri niciodată, - cum Isus i-a spus Martei din Betania (Ioan 11, 25).
Numai Hristos i-a putut ei spune: nu plânge, fratele tău va învia!
- umplând astfel inima ei golită de moarte și pustiită de întuneric, cu strălucirea speranței, ca și cu o înviere.
Așa cum a și fost.
12 - În grelele încercări, e ușor să-ți pierzi credința și nădejdea.
Chiar și unii din cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu, iată că și ei și le-au putut pierde.
Numai Hristos a fost Cel Desăvârșit - și El nu Și le-a pierdut niciodată!
13 - Suflete al meu, să nu te tulbure nici teama de marile tale încercări viitoare!
Se poate să mai vină din nou vreo altă noapte de încercări și peste tine, așa cum au mai venit șapte,
se poate să mai trebuiască să mai bei încă o dată din cupa amară a suferinței, din care ai mai băut, de șapte ori,
se poate să fii din nou aruncat în vreo groapă sau în cuptorul de șapte ori încălzit precum ai fost,
sau să înduri vreo pierdere zdrobitoare, cum ai mai îndurat
ori să încerci sfâșierea unei amare singurătăți, ca și cele prin care ai mai trecut,
- dar să nu te temi! Isus va veni iarăși și te va salva, cum a venit și te-a salvat și până acum!
14 - Să nu deznădăjduiești inima mea, niciodată.
Și să nu-ți pierzi credința ta în Acela care te-a izbăvit din toate cele prin care ai mai trecut și până acum.
Păstrează în inima ta cu înverșunare sămânța iubirii și focul ei: încrederea în Puterea lui Hristos și în grija Lui scumpă.
Hristos e Viu și va fi Viu în vecii vecilor.
Dacă această încredințare va fi vie și statornică și în tine inima mea, niciodată nu vom rămânea prăbușiți.
Nici nu vom alerga plini de temeri.
Nici nu vom tremura plini de îndoieli.
Ci vom aștepta cu încredere clipa fericitei întâlniri, care va veni neapărat.
Va veni ea înspre noi dacă nu vom mai putea merge noi spre ea.
Cum a venit și spre Maria.
15 - Mie nu-mi este greu să cred că, după cum cea dintâi care a știut despre Nașterea lui Hristos a fost Maica Lui Sfântă,
tot așa și cea dintâi care a știut despre Învierea Lui, trebuia să fi fost tot ea.
Îngerul minunat care a vestit mai târziu Nașterea lui Isus altora, - va fi vestit această bucurie cu mult mai devreme ei, - înaintea tuturor altora.
De ce atunci să nu cred eu și acum acest lucru,
de ce să nu cred că acolo, în odăița ei singură, Fiul ei Preaiubit i Se va fi arătat Maicii Sale în Dimineața Învierii Lui, mai înaintea tuturor celorlalți?
Ea a crezut pe când încă nimeni nu crezuse, tot ce trebuia să fi crezut, pe când încă nimeni nu-L putuse vedea.
16 - Când știu cât de iubitor și de milostiv este Fiul ei Sfânt,
de ce să nu cred că poate chiar îngerul Gavril a fost acela pe piatra mormântului, și că chiar el se va fi dus, înaintea tuturor celorlalte inimi iubitoare - pentru ca ei, - Sfintei Lui Mame - să-i spună vestea Învierii Fiului și Dumnezeului ei - cea mai dintâi?
17 - De ce să nu pot crede asta, când dragostea lui Isus era atât de atentă și dulce?Și când știu că dragostea atentă și dulce, are atâtea căi și feluri spre inima pe care o iubește!
Când știu cât de aproape este El de cel cu inima cea mai zdrobită
și cât de grabnic este El spre sufletul cel mai singur și mai amărât, - de ce să nu pot crede eu că El sau îngerul Său apropiat, a dus chiar Mamei Sale cea dintâi bucurie a Învierii, fericirea revederii Lui, mângâierea iubirii celei mai mari, a bunătății Sale?
18 - Căci care inimă poate fi mai zdrobită și mai singură și mai vrednică de milă pe lumea aceasta, decât inima unei văduve și Mame, rămasă fără Singurul ei Fiu?
O, dragoste a lui Dumnezeu, cât de neînțelese pot fi căile Tale
și cât de mișcătoare grija Ta, pentru sufletul care te are!
19 - Adevărata credință n-are nevoie de atingerea materială.
Adevărata nădejde nu se întemeiază pe lucruri pipăite.
Adevărata iubire nu este aceea care caută atingeri trupești.
20 - Adevărata nădejde este aceea care trece peste înfrângerea prezentă, peste slăbiciunile de acum, peste starea jalnică de astăzi,
- la siguranța biruinței viitoare, la Venirea strălucită a lui Hristos de mâine, la negrăita răsplată veșnică de curând...
O, Dumnezeul Mângâierii noastre, Duhule Sfinte, condu-ne prin acestea - spre dragostea Ta nemuritoare și strălucită.
Amin.