Slava și răsplata
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Dacă voi veți dărui toată slava lui Hristos, El vă va acoperi și pe voi cu toată slava Sa.
Lumina lui Dumnezeu trecând prin Hristos spre voi, vă va face și pe voi strălucitori.
2 - Când cineva face voia lui Dumnezeu, a spus Mântuitorul, va ajunge să cunoască dacă învățătura care i se dă, este de la Dumnezeu, sau nu.
Oamenii trăiesc în încurcătura unor învățături rătăcite numai din pricină că nu doresc din toată inima și cu tot dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.
3 - Cei mai mulți oameni umblă numai după speculații vrăjitorești sau după interese sectare, când cercetează Biblia
și după curiozități biblice sau misticism bolnăvicios,
și după lucruri „senzaționale” sau distracții religioase
- și nu caută cu dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.
De aceea nici nu înțeleg adevărul Bibliei.
4 - Mulți oameni cercetează Biblia numai ca să afle în ea roduri de discuții și de certuri cu alții,
numai ca să afle pricini de combatere și de învinuire, a unora împotriva altora
și ca să afle voia lui Dumnezeu cu dorința de a o împlini. Și de a o trăi în faptele și în viețile lor.
De aceea ei trăiesc în orbia sufletească.
5 - Când omul voiește și stăruiește cu tot dinadinsul să împlinească ceea ce cunoaște din voia lui Dumnezeu,
atunci Dumnezeu i-o descopere mai departe tot mai mult pe măsură ce sufletul are nevoie să o cunoască.
Și în măsura în care sufletul omului o poate iubi și primi.
6 - În omul care caută slava oamenilor, nu poate locui Adevărul, nici Lumina, nici Puterea
fiindcă oamenii aceștia nu iubesc pe Acela care le spune ce este adevărat despre ei.
De aceea cine caută slava pe care o dau oamenii, nu le poate spune decât ceea ce le place oamenilor, adică minciuna.
7 - Îngâmfatul va vorbi lingușitor, fățarnic și amăgitor, oricine i-ar putea face un plocon, un cadou, un hatâr.
Va fi neîngăduitor cu cei care au altă părere, când aceștia sunt mai slabi ca el
dar îndată va fi de acord cu aceia care sunt mai tari decât el.
8 - Cine caută slava oamenilor nu este om adevărat ci târâtoare.
Cine caută slava unor principii și a unor sisteme înguste și firești, ale oamenilor lumii,
- este un nedrept pentru că va judeca necruțător pe oricine care are alte păreri decât ale lui.
9 - Cine caută slava lui însuși, nu este om adevărat, fiindcă iubindu-se numai pe sine, ajunge cel mai mare mincinos și înșelător.
Nici cine caută slava pentru partida sa îngustă și pentru părerea lui îngâmfată, nu este un om adevărat,
căci înfățișând-o ca pe singura cale de mântuire și ca pe singura autorizată de Dumnezeu,
- el este părtinitor și greșit.
Ferește-te totdeauna de el, urmașul meu.
10 - Oamenilor le place doar să-și laude legile lor dar nu să le țină.
Le place numai să-și laude credința, dar nu s-o trăiască.
Le place numai să-și laude satul lor, neamul lor, orașul lor și țara lor,
dar nu să le facă cinste prin purtările lor.
Căci de obicei cei care se laudă mai tare, aceia fac cel mai puțin pentru ceea ce laudă ei.
11 - Nu cei care se laudă cu legea lor sunt ceva, ci aceia cu care legea lor se poate lăuda:
nu cei ce se laudă cu credința lor, sunt vrednici de laudă, ci aceia pe care îi poate lăuda credința cea adevărată și vie.
12 - Nu cei ce se folosesc de biserica lor, sunt oameni de preț. Ci sunt oameni de preț și de cinste numai acei cu care se poate făli o biserică, un sat, o adunare, sau un neam.
Dar acel fel de oameni nu se laudă pe ei înșiși niciodată.
13 - Oamenii care sunt cu adevărat, țin chiar legea dată de oameni, sunt drepți, cinstiți, iubitori de bine, conștiincioși și oameni de omenie.
Cu atât trebuie să fie mai mult așa, aceia care țin - și vor să țină legea lui Dumnezeu.
14 - Împotriva lui Hristos se ridică totdeauna peste tot numai oamenii care nu țin nici o lege.
De aceea ei vor fi vinovați nu numai față de Har ci chiar și față de Legea lor pe care n-o țin.
Și vor fi osândiți de amândouă.
15 - Mânia este cel mai rău sfătuitor.
Cine vorbește sub îndemnul ei scoate din gura sa cuvintele de care s-ar îngrozi și demonii și vorbele pe care nici diavolul n-ar îndrăzni să le rostească.
Cine lucrează sub stăpânirea mâniei, săvârșește adesea într-o clipă, ceea ce nu mai poate îndrepta nimeni niciodată.
Nici cu veacuri de muncă, nici cu râuri de lacrimi.
16 - Roadele mâniei sunt cruzimile care au băgat groază până și în lucrurile de care se atinge cel mânios.
Roadele mâniei sunt cuvintele care ard ca fierul topit, chiar și piatra peste care se varsă.
17 - În toate celelalte păcate omului îi mai rămâne mintea, oricât de stricată ar fi, mintea cu care să cumpănească și să judece, într-o oarecare măsură, nelegiuirea pe care o face.
Dar în mânie mintea omului este nimicită de tot, iar omul lucrează și vorbește fără minte, căzut de tot numai sub stăpânirea miilor de demoni ai pasiunii din el răzvrătiți și înverșunați.
18 - Diavolul strecoară în inima omului întâi bănuiala apoi îndoiala, și apoi împotrivirea, față de Hristos.
După aceea ușor se ajunge la ceartă, apoi la mânie și în urmă la crimă.
Când lucrurile au ajuns aici, diavolul nu mai lucrează nimic, ci doar stă și se înfioară ce vorbește și ce face unealta lui întocmai așa cum privește un nebun sau un criminal îngrozit, la focul pus de el, când vede cum arde satul aprins și casele mistuite de vâlvătăi.
19 - E destul ca vrăjmașul să arunce neghina! Mai departe crește ea singură.
E destul ca nebunul să arunce chibritul aprins, mai departe arde focul singur.
E destul ca diavolul să ațâțe mânia, mai departe nimicește mâniosul singur.
20 - În mânia lui, ațâțată de vrăjmașii lui Hristos norodul lovește și-și îndepărtează pe Unicul său Binefăcător, înfruntându-L.
Iar mânia aceasta, stârnită de diavolul, va clocoti apoi mereu, înveninând sufletul norodului, până când va ajunge să săvârșească cea mai fioroasă crimă, de care s-a îngrozit vreodată pământul: crima de pe Golgota. Și crimele contra Bisericii lui Hristos.
O, biet norod nefericit, dacă ai avea atâta minte câtă putere ai!
Doamne, ai milă și dă-i-o.
Amin.