Munca şi lupta
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Lucraţi şi luptaţi să-I faceţi tot mai mult loc Domnului în Casa Sa. Şi să-L puteţi înălţa tot mai mult pe El în ea.
Încet, încet Isus va scoate atunci afară din Casa Lui tot ce e rău, iar voi veţi putea preamări pe Domnul din tot sufletul, în mijlocul Templului Său curăţit de păcate, aşa cum vrea El.
2 - Peste tot, pe unde se poate să căutaţi să faceţi adunările noastre numai în biserici.
Noi acolo trebuie să propovăduim, căci acolo este poporul şi acolo este Domnul.
Domnul acolo ne-a trimis şi acolo trebuie să rămânem totdeauna.
3 - Nu peştii vin la pescar, ci pescarii se duc la peşti, acolo unde sunt ei.
Nu vânatul se duce la vânători ci vânătorii se duc după vânat, acolo unde este el.
Tot aşa este şi cu propovăduirea Evangheliei: nu cetăţile vin la noi, ci noi trebuie să mergem la ele (Matei 28, 19).
Nu cei pierduţi merg să-L caute pe Dumnezeu, ci Dumnezeu merge mereu să-i caute pe ei (Luca 19, 10).
Poporul este în templu, acolo să mergem şi noi cu vestirea Evangheliei.
4 - Hristos rămâne mereu în Templu, pentru a-i învăţa pe cei neştiutori.
Voi dacă plecaţi de acolo, El nu pleacă.
Dar Hristos care caută suflete pierdute şi mântuirea lor nu poate pleca.
5 - Dacă totuşi voi aţi plecat din Templu măcar nu-i mai împiedicaţi şi nu-i mai amăgiţi pe cei care nu vor să plece din el.
Nu-i împiedicaţi măcar pe cei care au mai rămas acolo ca să-L aducă pe Hristos a face curăţenia Templului Său.
6 - Feriţi-vă să-i împiedicaţi pe cei care merg în Templu, îndemnându-i să nu mai meargă.
Nu umblaţi să-i dezbinaţi şi să-i slăbiţi.
Nu-i chemaţi ca să-i scoateţi din Templul Domnului ca să-i atrageţi la voi în templele voastre
căci veţi fi pedepsiţi de Dumnezeu.
Dacă voi aţi ieşit, măcar nu-i mai amăgiţi şi pe alţii să iasă.
Hristos Îşi tot caută ucenicii cu care să intre în Templu şi să-Şi facă Lucrarea Lui acolo în Casa Tatălui Său, - iar voi Îi tot furaţi de la El împiedicându-I Lucrarea.
Şi credeţi voi oare că nu va veni odată vremea să vă luaţi pedeapsa pe care o meritaţi pentru această nelegiuire a voastră?
Va veni în clipa când nu vă gândiţi.
Cine trebuie să aibă urechi de auzit, - să le aibă!
8 - Dumnezeu pentru înzestrarea cu înţelepciune alor Săi, are căi care pentru oameni rămân necunoscute sau neînţelese.
Iar oamenii pentru că nu cunosc aceste căi ale lui Dumnezeu, tăgăduiesc sau dispreţuiesc înţelepciunea care vine numai de la El.
9 - Lipsa unor oameni cu şcoală şi cu pregătire omenească, nu-L pot împiedica pe Dumnezeu în Lucrarea Lui.
Priceperea de care au avut nevoie ucenicii Domnului şi învăţătura necesară, El le-a dăruit-o la ai Săi în chip tainic,
- fără ca ei să mai fi avut nevoie să urmeze ani lungi o şcoală şi o pregătire omenească.
Ce limpede şi ce luminat este acest lucru!
10 - Suflete alese de Hristos pentru o chemare deosebită în slujba Sa, El Însuşi le-a dăruit prin şcoala Duhului Sfânt, toată pregătirea şi orizonturile de care au nevoie pentru slujba încredinţată lor.
Şi le-a dăruit-o aceasta într-un fel cu totul necunoscut şi neînţeles pentru lume.
Bineînţeles că aceasta nu este o regulă prea obişnuită, ci de fiecare dată este o minune. De la Dumnezeu minunile acestea nu sunt totuşi prea rare.
11 - Când nu sunt izvoare obişnuite, Dumnezeu scoate apă pentru poporul Lui din stânci.
Desigur aceasta este un lucru şi o cale neobişnuită.
Dar când nu e o altă cale, Dumnezeu o poate folosi şi pe aceasta. Şi nu rar.
Ba încă uneori alege anume calea aceasta tocmai pentru a I se vedea puterea Lui cea mare, chiar prin aceste lucruri nemaipomenite.
12 - Când cei înţelepţi şi pricepuţi nu vreau să primească adevărul şi lumina Domnului pentru a o propovădui apoi şi a o desfăşura şi mai departe lumii care are nevoie de ea,
13 - Nu batjocoriţi niciodată nici nu nesocotiţi ceea ce nu puteţi explica şi nu puteţi înţelege din Lucrarea lui Dumnezeu.
Ci dacă vedeţi o lucrare deosebită, cu vreun har deosebit, să credeţi că Dumnezeu a făcut-o:
„Cum are omul acesta învăţătură, dacă El n-a învăţat niciodată”? - întrebaseră iudeii despre Isus.
- Nu ştim cum are! Dar iată că are!
14 - Cum are omul acesta aşa pricepere, aşa talent, aşa daruri alese, aşa cunoştinţă şi aşa putere? - auzim adeseori întrebând pe mulţi oameni, despre câte un credincios simplu, dar minunat.
- Nu ştiu cum le are. Şi nici când le-a primit. - Dar iată că le are.
Nu şi le-a câştigat nici el în chip firesc. Nici nu i le-au putut da alţii,
ci i le-a dăruit Dumnezeu într-un chip deosebit. Desigur pentru un scop deosebit.
Noi am văzut, plini de uimire şi de admiraţie şi minuni de acestea.
15 - Desigur, în mod deosebit învăţătura şi educaţia, adică pregătirea şi cultura căpătată printr-un mijloc omenesc, este de un mare preţ spre o mai largă şi o mai adâncă cunoaştere a lumii şi a lucrurilor din ea.
Spre o mai uşoară şi grabnică pătrundere a adevărului cu mintea şi a vieţii cu priceperea,
sau spre mărturisirea acestora cu gura.
- Dar ceea ce poate fi obişnuit o lege înaintarea omenească, nu este neapărat necesară şi pentru Dumnezeu.
16 - Dumnezeu poate da binefacerile Sale minunate în chip tainic oricui vrea El.
Şi poate da Înţelepciunea Sa pe căi care nu trec prin vămile omenirii, acelora care sunt aleşi ai Lui.
Ce frumos i le face Domnul totdeauna acestea, cui este vrednic să i le facă.
17 - Când vreun om este într-adevăr trimis de Dumnezeu, el este neapărat însoţit de dovezile puterii şi înţelepciunii sfinte,
de faptele şi cuvintele pline de lumină şi de binecuvântare care sunt cu atât mai cutremurătoare cu cât vasul prin care se fac este mai smerit.
Şi este mai lipsit de pregătirea omenească.
De aceea, şi tocmai pentru aceea, întreg meritul pentru toate, se va vedea că este numai al lui Dumnezeu.
18 - Nu uitaţi niciodată că voi n-aveţi voie să opriţi pentru voi nici o părticică de câştig sau de slavă pentru toată lucrarea minunată pe care Dumnezeu Tatăl în Hristos, o desfăşoară în lume prin voi.
Nici în tainele şi ascunzişurile inimii voastre, nu vă este îngăduit să lăsaţi nici un locuşor vreunui gând de mândrie, sau de merit personal, pentru izbânzile sau roadele pe care le aveţi în Lucrarea lui Dumnezeu.
Mărturisiţi puternic că tot meritul este numai al Lui.
19 - Totul... dar absolut totul se datoreşte numai lui Dumnezeu şi este numai al Lui (1 Cor. 15, 10; 2 Cor. 3, 5).
Când El nu-Şi revarsă harul Său peste noi, - numai noi ştim cât de goi şi de uscaţi suntem.
20 - Isus Hristos Şi-a arătat în voi toată îndelunga Lui răbdare şi îndurare ca o pildă celor ce ar crede în El în urmă, pentru ca să capete viaţă veşnică (1 Tim. 1, 12-16).
V-a întărit, v-a socotit vrednici de încredere şi v-a pus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire tocmai ca aceia care le vor vedea să-L preamărească numai pe Dumnezeu.
Doamne, pentru toate numai Tu fii slăvit.
Amin.