Ştiinţa şi fapta
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Au şi ajuns oameni sfinţi acei care chiar dacă nu li se pare că au făcut nici o faptă de sfinţenie, dar doresc şi caută aceasta, cu cea mai mare sete şi râvnă mereu şi mereu...
A şi ajuns un apostol, şi un ucenic al lui Hristos, chiar dacă nu se ştie că a făcut nici o minune, acela care lucrează cu sinceritate şi cu smerenie munceşte şi se roagă pentru aceasta mereu şi mereu.
2 - Din stările înalte cu Domnul n-ai voie să te cobori apoi înspre oameni decât pe calea unei adânci iubiri, spre a le face binele.
Însă totdeauna cel mai bine înarmat.
Pentru că Satana care îi ţine încă robi pe oameni îşi apără prada cu toată furia. O săgeată a lui, te va răni de fiecare dată, dar nu te va putea ucide, nu te teme.
3 - Alinând rănile altora, tu nu ţi-o dezveli pe-a ta niciodată.
Iar preţul tău veşnic va fi acela al sufletelor pe care le-ai slobozit,
al timpului pe care l-ai răscumpărat,
şi al adevărului pe care l-ai strălucit, -
- atunci vei fi şi tu ceva din Domnul tău Isus.
4 - A şti este una, - a face ce ştii şi cât ştii, - este însă cu totul alta.
Ştiinţa este primul pas spre mântuire, dar faptele sunt tot drumul până la ea.
5 - Ştiinţa uneori îl îngâmfă pe om şi îl ameţeşte, însă credinţa împlinitoare cu fapta, îl înalţă făcându-l tot mai smerit, mai îndatorat şi mai bun.
Numai ea singură ştiinţa, - este totdeauna o gheaţă.
Ceea ce o topeşte şi o face apă dulce şi bună, este căldura faptei.
Numai a şti binele adesea este o osândă.
A-l face este fericirea sufletului sănătos.
6 - Dar decât a fi un ştiutor fără faptă, mai bine un făptuitor fără ştiinţă.
Căci o înfăptuire curată şi smerită a voii lui Dumnezeu, pot înlocui o cultură îngâmfată şi pretenţioasă chiar biblică dacă ar fi ea.
Cunoştinţa, fie cât mai lăudată, fără trăirea caldă a faptei bune, nu va avea niciodată un prea mare preţ. Poate tocmai dimpotrivă!
7 - În Hristos, a face înseamnă mai întâi a şti.
Căci cum să facă binele, unul care nu-l ştie mai întâi?
8 - După cum Dumnezeu a început facerea lumii mai întâi prin lumină, tot aşa nici adevăratul credincios, nu va reuşi să facă vreodată ceva sănătos şi vrednic, dacă mai întâi nu va căuta a şti cum trebuie şi când trebuie făcut, ceea ce este nevoie să facă.
9 - Nu poţi face binele decât dacă ştii bine, cum se face binele.
Fiecare dintre noi deci suntem datori faţă de noi înşine, în primul rând, să ne dăm silinţa ca să ştim deosebi totdeauna care este Voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită,
iar ştiind-o, să ne dăm silinţa să o facem.
10 - Ce minunat e sufletul acela care a ajuns cu Hristos pe locul cel mai înalt de unde se văd, luminoase şi înţelese toate adevărurile Sale!
Aceasta înseamnă să fi ajuns în Adevăr,
căci Adevărul este: cunoaşterea înţeleaptă şi chibzuită a Binelui în sine însuşi.
Niciodată nu vei putea fi o călăuză bună pentru alţii spre Adevăr, dacă mai întâi nu ai tu o cunoaştere clară a drumului pe care trebuie să mergi şi să îndrumi.
11 - Un îndrumător îndrăzneţ, nu este chiar totdeauna de folos, dar unul înţelept da, este totdeauna necesar.
Fiindcă în înţelepciune este totdeauna şi îndrăzneală, dar în îndrăzneală nu-i totdeauna şi înţelepciune.
12 - Sunt vremi de mare binecuvântare pentru Lucrarea lui Hristos atunci când în fruntea ei se găsesc cât mai mulţi bărbaţi plini de Duhul Sfânt.
Căci Duhul Sfânt este mai întâi Înţelepciune apoi Putere.
13 - Este binecuvântată de Dumnezeu acea familie şi biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe suflete înţelepte care au strălucirea conştiinţei peste toate întinderile faptelor lor.
Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soarelui peste un hotar de lanuri, ce se leagănă sub roduri.
14 - Vai, însă acolo, unde se munceşte fără lumină.
Dar şi unde se luminează fără muncă.
Unde se ştie fără să se facă.
Şi unde se face fără să se ştie.
Ferice este numai unde luminează Adevărul şi lucrează Dragostea.
15 - Să te bârfească poate oricine, dar să te vândă, nu poate decât acela care mănâncă din aceeaşi pâine cu tine, căci numai el îţi ştie toate ale tale.
Rău poate să-ţi facă orice semen, cât de străin şi depărtat ar fi el de tine. Dar cel mai mare rău, nu ţi-l poate face, decât acela care neapărat îţi stă cel mai aproape.
De aceea nici durere mai mare nu-ţi poate produce nimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aştepţi cea mai mare bucurie,
dar primeşti cea mai mare întristare.
16 - Dragă suflete, care ai avut pe lume harul de a avea un mare învăţător, din pâinea căruia te hrăneşti sau te-ai hrănit, -
fii cu luare aminte, şi nu lăsa nici un gând satanic să-ţi pătrundă în inimă, împotriva lui...
17 - Oricât de mare îţi este fericirea pe care ai putea să ţi-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-o dori şi nu-l vinde pe nici un preţ, şi niciodată.
Căci ai face cea mai mare crimă.
18 - Oricât de mare rău ţi s-ar părea că ţi-a făcut, nu dori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe învăţătorul tău, pe binefăcătorul tău.
Căci preţul cu care îl vei vinde şi săgeata cu care îl vei străpunge, vor arde în vecii vecilor, mâinile tale, buzele tale şi inima ta.
19 - La vremea lui, pe fiecare vânzător îl va ajunge plata înspăimântătoare a celor făptuite de el.
Căci nici mii de ani de merite dacă le-ar avea nu le pot acoperi acestora nimic din monstruozitatea acelei crime de care s-au făcut vinovaţi, cu păcatul veşnic al vânzării binefăcătorului lui (Marcu 3, 23; Ioan 5, 16).
20 - Mulţi au fost acei dintre profeţi, care au plătit cu viaţa lor, ascultarea de Dumnezeul care îi trimisese să spună lumii: aşa zice Domnul!
Însă atunci când a venit vremea să se împlinească cele spuse de gura Domnului prin proroci, toţi cei care auziseră, au crezut atunci, au fost siliţi să creadă,
căci faptele sunt dovezile neclintite.
O Doamne Duhule Sfinte, dăruieşte-ne aceste dovezi.
Amin.