Știința și fapta
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Au și ajuns oameni sfinți acei care chiar dacă nu li se pare că au făcut nici o faptă de sfințenie, dar doresc și caută aceasta, cu cea mai mare sete și râvnă mereu și mereu...
A și ajuns un apostol, și un ucenic al lui Hristos, chiar dacă nu se știe că a făcut nici o minune, acela care lucrează cu sinceritate și cu smerenie muncește și se roagă pentru aceasta mereu și mereu.
2 - Din stările înalte cu Domnul n-ai voie să te cobori apoi înspre oameni decât pe calea unei adânci iubiri, spre a le face binele.
Însă totdeauna cel mai bine înarmat.
Pentru că Satana care îi ține încă robi pe oameni își apără prada cu toată furia. O săgeată a lui, te va răni de fiecare dată, dar nu te va putea ucide, nu te teme.
3 - Alinând rănile altora, tu nu ți-o dezveli pe-a ta niciodată.
Iar prețul tău veșnic va fi acela al sufletelor pe care le-ai slobozit,
al timpului pe care l-ai răscumpărat,
și al adevărului pe care l-ai strălucit, -
- atunci vei fi și tu ceva din Domnul tău Isus.
4 - A ști este una, - a face ce știi și cât știi, - este însă cu totul alta.
Știința este primul pas spre mântuire, dar faptele sunt tot drumul până la ea.
5 - Știința uneori îl îngâmfă pe om și îl amețește, însă credința împlinitoare cu fapta, îl înalță făcându-l tot mai smerit, mai îndatorat și mai bun.
Numai ea singură știința, - este totdeauna o gheață.
Ceea ce o topește și o face apă dulce și bună, este căldura faptei.
Numai a ști binele adesea este o osândă.
A-l face este fericirea sufletului sănătos.
6 - Dar decât a fi un știutor fără faptă, mai bine un făptuitor fără știință.
Căci o înfăptuire curată și smerită a voii lui Dumnezeu, pot înlocui o cultură îngâmfată și pretențioasă chiar biblică dacă ar fi ea.
Cunoștința, fie cât mai lăudată, fără trăirea caldă a faptei bune, nu va avea niciodată un prea mare preț. Poate tocmai dimpotrivă!
7 - În Hristos, a face înseamnă mai întâi a ști.
Căci cum să facă binele, unul care nu-l știe mai întâi?
8 - După cum Dumnezeu a început facerea lumii mai întâi prin lumină, tot așa nici adevăratul credincios, nu va reuși să facă vreodată ceva sănătos și vrednic, dacă mai întâi nu va căuta a ști cum trebuie și când trebuie făcut, ceea ce este nevoie să facă.
9 - Nu poți face binele decât dacă știi bine, cum se face binele.
Fiecare dintre noi deci suntem datori față de noi înșine, în primul rând, să ne dăm silința ca să știm deosebi totdeauna care este Voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută și desăvârșită,
iar știind-o, să ne dăm silința să o facem.
10 - Ce minunat e sufletul acela care a ajuns cu Hristos pe locul cel mai înalt de unde se văd, luminoase și înțelese toate adevărurile Sale!
Aceasta înseamnă să fi ajuns în Adevăr,
căci Adevărul este: cunoașterea înțeleaptă și chibzuită a Binelui în sine însuși.
Niciodată nu vei putea fi o călăuză bună pentru alții spre Adevăr, dacă mai întâi nu ai tu o cunoaștere clară a drumului pe care trebuie să mergi și să îndrumi.
11 - Un îndrumător îndrăzneț, nu este chiar totdeauna de folos, dar unul înțelept da, este totdeauna necesar.
Fiindcă în înțelepciune este totdeauna și îndrăzneală, dar în îndrăzneală nu-i totdeauna și înțelepciune.
12 - Sunt vremi de mare binecuvântare pentru Lucrarea lui Hristos atunci când în fruntea ei se găsesc cât mai mulți bărbați plini de Duhul Sfânt.
Căci Duhul Sfânt este mai întâi Înțelepciune apoi Putere.
13 - Este binecuvântată de Dumnezeu acea familie și biserică ce are în mijlocul ei cât mai multe suflete înțelepte care au strălucirea conștiinței peste toate întinderile faptelor lor.
Acolo totul se aseamănă cu revărsarea soarelui peste un hotar de lanuri, ce se leagănă sub roduri.
14 - Vai, însă acolo, unde se muncește fără lumină.
Dar și unde se luminează fără muncă.
Unde se știe fără să se facă.
Și unde se face fără să se știe.
Ferice este numai unde luminează Adevărul și lucrează Dragostea.
15 - Să te bârfească poate oricine, dar să te vândă, nu poate decât acela care mănâncă din aceeași pâine cu tine, căci numai el îți știe toate ale tale.
Rău poate să-ți facă orice semen, cât de străin și depărtat ar fi el de tine. Dar cel mai mare rău, nu ți-l poate face, decât acela care neapărat îți stă cel mai aproape.
De aceea nici durere mai mare nu-ți poate produce nimeni pe lume ca acela de la care ai dreptul să aștepți cea mai mare bucurie,
dar primești cea mai mare întristare.
16 - Dragă suflete, care ai avut pe lume harul de a avea un mare învățător, din pâinea căruia te hrănești sau te-ai hrănit, -
fii cu luare aminte, și nu lăsa nici un gând satanic să-ți pătrundă în inimă, împotriva lui...
17 - Oricât de mare îți este fericirea pe care ai putea să ți-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, n-o dori și nu-l vinde pe nici un preț, și niciodată.
Căci ai face cea mai mare crimă.
18 - Oricât de mare rău ți s-ar părea că ți-a făcut, nu dori să te răzbuni niciodată pe părintele tău, pe învățătorul tău, pe binefăcătorul tău.
Căci prețul cu care îl vei vinde și săgeata cu care îl vei străpunge, vor arde în vecii vecilor, mâinile tale, buzele tale și inima ta.
19 - La vremea lui, pe fiecare vânzător îl va ajunge plata înspăimântătoare a celor făptuite de el.
Căci nici mii de ani de merite dacă le-ar avea nu le pot acoperi acestora nimic din monstruozitatea acelei crime de care s-au făcut vinovați, cu păcatul veșnic al vânzării binefăcătorului lui (Marcu 3, 23; Ioan 5, 16).
20 - Mulți au fost acei dintre profeți, care au plătit cu viața lor, ascultarea de Dumnezeul care îi trimisese să spună lumii: așa zice Domnul!
Însă atunci când a venit vremea să se împlinească cele spuse de gura Domnului prin proroci, toți cei care auziseră, au crezut atunci, au fost siliți să creadă,
căci faptele sunt dovezile neclintite.
O Doamne Duhule Sfinte, dăruiește-ne aceste dovezi.
Amin.