Știm că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu știm de unde este.
Cei care iubesc păcatul și trăiesc în păcat, doresc să știe pe Dumnezeu cât mai departe de ei,
pentru că știindu-L pe El cât mai departe, ei pot face ce vreau și pot umbla cum le place.
Spunând că Dumnezeu a vorbit numai lui Moise, iudeii disprețuiau pe toți ceilalți proroci
și nesocoteau tot Cuvântul lui Dumnezeu rostit prin ei.
Tot așa făcuseră și părinții lor. Pentru că recunoscând Adevărul, ar fi fost obligați să se pocăiască adânc,
iar ei erau și prea mândri și prea nesimțiți pentru aceasta.
Recunoscând că Dumnezeu a mai vorbit și altora, ar fi fost obligați să recunoască și pe ceilalți proroci
și ar fi fost obligați să-L recunoască și pe Hristos, măcar ca pe un proroc.
Dar cel mândru, mai degrabă se leapădă de orice lucru sfânt, decât să se lepede de păcatul său.
Omul mincinos spune lucrurile nu numai cum nu sunt, ci și cum ar vrea el să fie.
Ați vrea voi fariseilor ca să nu mai fie vorbit Dumnezeu nimănui altuia, decât lui Moise, și apoi să fi tăcut...
Pentru ca apoi să vă lase să faceți tot ce vreți și să nu mai aveți nici o frică de nimic și de nimeni.
Ați fi vrut voi să nu se nici pomenească de un Cuvânt al lui Dumnezeu Viu, lucrător, judecător și totdeauna prezent!...
Ați vrea voi să nu vă fi vorbit Dumnezeu vouă și pentru voi.
Să vorbească El numai lui Moise, iar pe voi să vă lase în pace.
Ați fi vrut voi, dragi farisei grași și blestemați, să nici nu existe niște trimiși vii și puternici care să vă spună un cuvânt viu și mustrător al lui Dumnezeu niciodată. Ce liniștiți ați fi asuprit voi pe alții și cum fără nici o teamă de rușine ați fi trăit atunci.
Să nu-l știe nimeni Adevărul, ca să nu umble nimeni cu lumina lui prin ungherele ascunse ale nelegiuirilor voastre,
ca să vă puteți face fărădelegile cum vă place în toată spurcăciunea, fără să le cunoască atâția și atâția, și fără să-l aibă oamenii lui Dumnezeu, ca să vină să le dați voi ce vreți din El și cum vă convine...
Dar slavă veșnică lui Dumnezeu Tatăl și Fiului Său, care n-a lăsat Cuvântul Său numai pe mâna voastră.
Dumnezeu a mai vorbit și mai vorbește încă mereu și mereu, până la sfârșit.
El a vorbit nu numai prin Moise sau prin prorocii din Vechime.
Ci mult mai puternic, mai minunat și mai apropiat ne-a vorbit El prin Domnul nostru Isus Hristos și prin apostolii Săi și prin martirii și Sfinții Părinți, în Biserica și în Evanghelia învățăturii ei.
Ne vorbește prin Sfânta Scriptură pe care o aveți nu numai voi în mâinile voastre, ci slavă Lui că o avem acum și noi.
Ne vorbește prin conștiința noastră care este glasul Lui în noi, conștiința este glasul Lui și în voi, dar voi nu-L ascultați.
Ne vorbește prin credincioșii Săi, care sunt și în fața voastră, dar voi în loc să-i ascultați, umblați să-i omorâți.
Hristos i-a trimis și îi trimite fiecărei generații de oameni, Cuvântul Adevărului Său Sfânt, fiecărui popor,
și fiecărei limbi,
și fiecărei cetăți,
iar când vor tăcea toți aceștia, pietrele vor începe să strige (Luca 19, 40). O, ce grai înfricoșat va fi graiul pietrelor.
Dar Dumnezeu tot va vorbi în vreun fel, osândindu-le nelegiuirile.
Va tăcea numai după ce vă va fi înghițit iadul pe toți,
căci numai în iad veți scăpa de glasul Lui, care vă vorbește acum cu atâta răbdare dinafara voastră.
În iad însă vi se va trezi glasul dinăuntrul vostru, conștiința, pe care v-ați ucis-o. Și ea apoi nu vă va mai tăcea niciodată, niciodată...
Puteți voi oare înțelege că aceste înștiințări sunt chiar pentru voi?
Iar dacă le-ați înțeles, - puteți voi să le primiți, sau ele vă vor face încă și mai răi?
O Dumnezeul nostru Slăvit,
fii binecuvântat pe vecie pentru bunătatea și stăruința cu care ne vorbești mereu,
despre cea mai mare trebuință a noastră a fiecăruia: mântuirea sufletului nostru.
Te rugăm nu tăcea o Doamne, ci ne vorbește mereu,
până când fiecare din noi vom auzi și vom înțelege Cuvântul Tău chiar și cei mai împotrivitori și răi,
și ne vom întoarce la Tine cu pocăință sinceră și adâncă
nu numai odată la nașterea din nou, ci în fiecare zi și de fiecare dată până când mai este vremea pocăinței și a mărturisirii,
spre a ne putea bucura de iertarea și mântuirea Ta deplină și veșnică cu toții, chiar și acei care Îți mai sunt și acum tot vrăjmași și potrivnici. Ai Doamne milă și de ei, cu atât mai mult cu cât aceștia sunt orbii cei mai nefericiți.
Amin.
+
Oastea Domnului nu este altceva decât întoarcerea noastră la trăirea frumoasă a fraților și surorilor din epistolele sfântului apostol Pavel.
Și cum aceia au dus în mijlocul neamurilor păgâne lumina învățăturii și vieții lui Hristos,
tot așa trebuie să arătăm și noi în mijlocul stricăciunii și păgânismului de azi, frumusețea unei vieți cu adevărat după voia lui Dumnezeu și după porunca lui Hristos.
Căci nu trebuie schimbată învățătura ci viața. Nu cultul nostru ci inima noastră.
Păr. Iosif Trifa.