Știți unde Mă duc, și știți și calea într-acolo.
Calea vieții omenești, ne-o știm cu toții...
știm cum începe fiecare prin naștere, cum continuă prin copilărie, prin tinerețe, prin bărbăție, până la bătrânețe - cine le poate avea,
și cum sfârșește, la fiecare, până unde putem ajunge.
Calea morții pământești la fel, o știm cu toții.
Am văzut și vedem zilnic, cum pornesc pe calea morții pământești, rând pe rând ai noștri, sau străinii, cei de lângă noi și cei departe de noi.
Calea mântuirii de asemenea o știm, fiindcă neîncetat tot auzim despre ea, și putem auzi fiecare. În conștiința noastră chiar, ne este pusă de către Dumnezeu, lumina deplină asupra acestei căi, așa că nici unii dintre noi nu ne putem dezvinovăți că nu știm calea ei (Rom. 1, 19-20),
și calea pierzării o cunoaștem foarte bine, fiindcă ea este zilnic sub ochii noștri. Zilnic vedem cum se nefericesc mergând pe ea, mulțimi de suflete. Noi înșine mergem sau am mers destul pe ea.
Dumnezeu știe bine că noi știm bine toate acestea. Știe bine că noi le cunoaștem destul de bine, atât Calea Binelui, dacă vrem s-o urmăm, cât și Calea Răului dacă nu vrem. Știe dacă nouă ne place sau nu ne place pe una sau pe alta dintre aceste două căi.
Domnul Hristos știe că noi știm calea ascultării de El, pentru mântuirea sufletului nostru. Și dacă dorim calea aceasta cu adevărat - de asemenea știe El.
El știe că noi știm ce-i voie și ce nu-i voie să facem, dacă Îl iubim pe El cu adevărat și dacă dorim să ajungem la El cu bine, făcând voia Sa.
Nimeni deci nu va avea nici o dezvinovățire că n-a știut.
Nimeni din cei cărora Dumnezeu le-a dăruit o pricepere clară, o minte normală, o putere și o libertate de voință, întreagă...
- nu va putea avea nici o dezvinovățire că n-a făcut ceea ce știa că trebuie,
știa că poate
și știa cum cere și cum așteaptă Dumnezeu de la el.
Deci nici tu frate și nici eu, nu vom avea nici o dezvinovățire, dacă nu împlinim, cu fapta noastră, porunca ascultării de tot Cuvântul lui Dumnezeu!
Iată: știm calea unei iubitoare conviețuiri în familia noastră. Cu soțul sau cu soția, cu părinții sau cu copiii, cu frații sau cu rudeniile, cu prietenii sau cu străinii...
Știm calea unei dulci și iubitoare umblări în Lucrarea Domnului și unitatea frățească, cu ascultare sinceră, cu smerenie neprefăcută, cu cuget curat.
Cum umblăm noi în toate acestea?
Umblăm noi cu o blândețe înțelegătoare? și îmbrăcați totdeauna peste toate, cu dragostea fierbinte care acopere? (1 Petru 4, 8; 1 Cor. 13, 6)
- sau umblăm cu asprimea care, plină de nerăbdare și de nervozitate, este gata numai de judecăți, de critici și de certuri, de neascultare și interpretări?
Știm calea unei cinstite viețuiri între ceilalți oameni, în tot ce este datoria noastră, de cum am ieșit pe poarta casei noastre și până când am întors din nou după ea...
Știm cât de cinstit trebuie să muncim acolo de unde ne câștigăm pentru noi pâinea și pentru ai noștri! Cât de cinstiți, de harnici, de ordonați, - trebuie să fim.
Știm cât de respectuoși și de drepți, trebuie să fim cu toți semenii noștri și chiar cu cei ce ne fac rău.
Știm cât de punctuali și de corecți trebuie să fim în tot ce avem datoria să facem și să vorbim oricând și oriunde.
Știm cât de binevoitori și de gata trebuie să fim de a da ajutor celor lipsiți!
Știm cât de supuși legilor și cât de îndatorați binefăcătorilor noștri trebuie să ne simțim totdeauna.
Știm cât de înfrânați să fim de la tot ce-i rău și cât de gata să fim la tot ce-i bine!
... Da, toate acestea le știm fiecare din noi foarte bine și le putem ști fiecare...
De aceea răspunderea mare și întreagă, pentru împlinirea lor, rămâne numai asupra sufletului nostru al fiecăruia.
Atât înaintea judecății oamenilor cât și înaintea Judecății lui Dumnezeu.
Și tot așa, marea și scumpa răsplată a împlinirii ascultătoare, sau și grozava osândă a neîmplinirii - rămâne la fel știută, fiecăruia dintre noi.
O, Doamne Dumnezeule Adevărat și Drept, slavă Ție pentru dreptatea judecăților Tale.
Tu nu vei judeca pe nimeni pentru că n-a știut Doamne, fiindcă Tu ne știi pe fiecare ce am știut și ce nu...
Dar nici nu vei dezvinovăți pe acela care a știut, - dar n-a voit să facă, ceea ce știa și putea face.
De aceea Te rugăm ajută-ne fiecăruia din noi să umblăm în tot ce știm că este bine.
Și să ne ferim cu grijă neîncetat, de tot ce știm că este rău.
Ajută-ne fiecăruia dintre noi Doamne, în măsura în care ne-ai descoperit Calea spre împlinirea voii Tale, ajută-ne să umblăm cu toată curăția de inimă și cu toată smerenia adevărată.
Pentru ca la capătul ei, să ajungeam la Tine, în fericirea adevăratei mântuiri. Și la răsplătirea adevăratei ascultări credincioase.
Amin.
+
Nu răspunde cu ocară, când ocară vei primi
de nu te-njosești tu singur, nimeni nu te va-njosi
nici nu poate să-ți păteze numele și cinstea ta
- căci ocara nu te-ajunge, de nu te cobori la ea.