Strămoşii şi învăţămintele

1 - Strămoşii poporului nostru, după fiecare înfrângere ori biruinţă a lor, trăgeau învăţăminte şi luau hotărâri. Astfel ei descopereau locurile vulnerabile, iscoadele vrăjmaşului, conducătorii slabi... Dacă aveau grijă să înlăture aceste slăbiciuni, izbânda era asigurată.

În Lucrarea lui Dumnezeu trebuie luptat la fel în confruntarea cu ispititorul. El nu ne biruie prin puterea sa - ci numai prin slăbiciunile noastre.

2 - Ce bine este atunci când ochiul din frunte este curat şi treaz. Atunci el vede cu mult înainte şi poate lua măsuri să apere picioarele să nu alunece, mâinile să nu se ardă, gura să nu se otrăvească...

Vai de adunarea care n-are îndrumători curaţi şi treji, ca şi de trupul care are ochiul murdar şi adormit!

3 - Trei sunt primejdiile de moarte pentru orice lucrare duhovnicească în Hristos. Întâi duhul formalismului oficial. Agresivitatea literei, cruzimea conservatorismului inchistat. Acesta este duşmanul oricăror înnoiri. Cei învechiţi văd totdeauna în orice primenire spirituală o primejdie pentru inerţia lor confortabilă şi egoistă.

4 - Al doilea vrăjmaş primejdios al unei lucrări curat evanghelice este duhul prozelitismului hrăpăreţ, care fiind incapabil să producă nimic prin sine însuşi, pândeşte cu vicleşug şi lăcomie satanică orice suflet începător şi caută să-l atragă în cursele sale.

Sufletul naiv crede minciuna ca adevăr, - iar când vede adevărul minciunii, este prea târziu.

Ei au uşă numai de intrat, iar nu de ieşit.

5 - Al treilea rău şi cel mai mare este duhul îngâmfării care pune stăpânire pe cei ambiţioşi şi fireşti, pătrunşi fără naşterea din nou în Lucrarea lui Dumnezeu.

Acestea sunt uneltele primejdioase dinăuntru de care se folosesc celelalte două duhuri primejdioase dinafară, căci el le ajută atât pe unul cât şi pe celălalt, umblând după câştigurile murdare atât de la unii cât şi de la alţii.

6 - Aceste trei feluri de duhuri primejdioase sunt întreţinute mereu de Satana şi el îngrijeşte să nu se împuţineze rândurile lor. În fiecare generaţie recrutează alţii şi îi organizează fie direct, fie îi infiltrează pe uşa din dos în Oastea Domnului sau în staulul oilor Lui.

Voi fraţi ostaşi şi surorilor, - aveţi grijă, nu uitaţi învăţămintele strămoşilor!

7 - Cei dintâi dintre agenţii vrăjmaşului vin cu superstiţiile şi cu tradiţia formalistă.

Cei de ai doilea vin cu Biblia răstălmăcită.

Iar cei de ai treilea vin cu îngâmfarea, vicleşugul şi lăcomia.

Dumnezeule, nimiceşte toate uneltirile şi planurile lor!

8 - De fiecare dată curatul David biblic biruieşte mai curând sau mai târziu în lupta cu aceşti trei Goliaţi murdari, fie deodată fie pe rând... Dar ori de câte ori le taie un cap, le creşte un altul - şi lupta trebuie să înceapă din nou.

Frumosule David, atacă-i tu înainte de a te ataca ei. Şi fii necruţător cu toate aceste capete ale acelui Goliat!

9 - Sfântul apostol Pavel îi spune cu multă durere urmaşului său Timotei: ... Să nu-ţi pui cu grabă mâinile peste nimeni. Să nu te faci părtaş păcatelor altora (1 Tim. 5, 22). El avea în vedere atunci pe cei netăiaţi împrejur cu inima, care se infiltraseră cu viclenie sau cu interes în Lucrarea lui Dumnezeu. Profitând de smerenia şi încrederea fraţilor, se impun prin îndrăzneală şi trufie - apoi dezbină şi risipesc tot ce s-a făcut până la ei, fiindcă pe ei nu i-a costat nimic.

Oricine îi primeşte cu grabă şi îi tolerează cu uşurinţă - se face părtaş păcatelor lor (2 Ioan 10, 11).

10 - Toţi aceşti trei feluri de vrăjmaşi ai Lucrării lui Dumnezeu lucrează în două feluri: la început cu prefăcătoria. Dar îndată ce au ajuns să pună ei mâna pe situaţia dorită, devin violenţi, îndrăzneţi, ameninţători. Acestea sunt şi caracteristicile Satanei care este tatăl lor.

Îndrumători ai Domnului, fiţi cu ochii în patru şi cu mâna puternică în apărarea turmei peste care v-a pus Duhul Sfânt veghetori (1 Petru 5, 2).

11 - Ca să poţi vedea bine înainte, - ţi se cere mai întâi să priveşti bine înapoi. Ca să te poţi orienta bine în viitor, trebuie mai întâi să ştii trage bine învăţămintele din trecut. Şi ca să ştii să-ţi îndrumi bine copiii, trebuie să fii cu multă luare aminte la felul cum te-au îndrumat pe tine părinţii tăi.

Cine nu ştie sau nu vrea să ia seama la aceste condiţii, se va neferici şi pe sine şi pe cei ce vor fi cu el.

12 - O adevărată lucrare duhovnicească trebuie să ţină seamă neapărat de tot ce a fost bun în trecut, dar şi de tot ce este bun în prezent. Numai când îmbină fericit lucrul vechi cu lucrul nou, lucrarea este proaspătă, vie şi durabilă.

E o mare nenorocire atunci când trecutul exclude prezentul, când noul dispreţuieşte vechiul, când tradiţia şi înnoirea se ucid reciproc.

Viaţa este în continuă transformare şi cere mereu noi metode pentru realizarea binelui necesar tuturor.

Fără să lepădăm nimic din ceea ce ne aduce bun trecutul, trebuie să primim tot ce ne aduce bun şi viitorul.

13 - Orice reformist care dispreţuieşte şi leapădă tot ce este adevăr tradiţional, face un foarte mare rău... Şi tot aşa păcătuieşte şi orice tradiţionalist care leapădă şi blestemă tot ce este bun în reformism.

Sunt atâtea lucruri bune atât în unul cât şi în celălalt. Cine le poate îmbina fericit acela este un înţelept.

14 - Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiţia fără înnoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiţie sunt lăstari fără trunchi.

15 - Poate că şi alte lucrări cu pretenţie evanghelică mai pot face o lucrare înnoitoare asupra unor suflete din societatea poporului nostru. Dar orice lăstar altoit, care nu-i din specia trunchiului acestui neam, nu este viabil şi nu aduce rod sănătos.

16 - Poporul nostru, ca şi oricare alt popor, îşi are specificul său şi numai lăstarul duhovnicesc care are natura acestui specific, prinde şi rodeşte în trunchiul lui.

Oastea Domnului are natura aceasta. De aceea prinde aşa de frumos şi se încorporează atât de adânc întrepătrunzându-se cu poporul sănătos.

17 - Strămoşii noştri ne-au lăsat aceste învăţăminte mântuitoare prin toate operele lor de piatră, de lemn şi de pământ.

Acela în care mai bate ceva din inima acestui neam strămoşesc, aude totdeauna glasul strămoşilor, nu numai de la Putna, ori Ţebea, ori Curtea de Argeş - ci de peste toţi munţii şi apele noastre.

18 - În pământul acesta de sub noi şi în cerul acesta deasupra noastră, ne trăiesc strămoşii. Din pământ ei ne întreţin viaţa asta trecătoare, din cer ne-o întreţin pe cea veşnică... Din ei ni se hrănesc rădăcinile, prin ei ne rodesc crengile. Fără ei suntem un trunchi fără rădăcini şi fără crengi.

19 - Cine şi-i smulge din acest pământ, pierde şi acest cer. Trecutul se leagă necondiţionat de viitor. Cine îşi leapădă părinţii săi de neam şi de crez - îşi pierde chiar în aceeaşi clipă şi copiii săi în ce priveşte aceste două eterne valori. Rodul este legat de rădăcină şi se nimiceşte în clipa când şi-a pierdut-o.

20 - E o mare binecuvântare pentru un pământ să aibă un cer binevoitor. Dar şi pentru cer să aibă un pământ ascultător şi bun.

Tot binele începe de la părintele bun, - dar rodeşte în copilul ascultător.

Roadele lor minunate sunt meritul amândurora.

Dumnezeul nostru binecuvântează-ne aşa şi cerul şi pământul nostru.

Amin.