Strămoșii și învățămintele
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Strămoșii poporului nostru, după fiecare înfrângere ori biruință a lor, trăgeau învățăminte și luau hotărâri. Astfel ei descopereau locurile vulnerabile, iscoadele vrăjmașului, conducătorii slabi... Dacă aveau grijă să înlăture aceste slăbiciuni, izbânda era asigurată.
În Lucrarea lui Dumnezeu trebuie luptat la fel în confruntarea cu ispititorul. El nu ne biruie prin puterea sa - ci numai prin slăbiciunile noastre.
2 - Ce bine este atunci când ochiul din frunte este curat și treaz. Atunci el vede cu mult înainte și poate lua măsuri să apere picioarele să nu alunece, mâinile să nu se ardă, gura să nu se otrăvească...
Vai de adunarea care n-are îndrumători curați și treji, ca și de trupul care are ochiul murdar și adormit!
3 - Trei sunt primejdiile de moarte pentru orice lucrare duhovnicească în Hristos. Întâi duhul formalismului oficial. Agresivitatea literei, cruzimea conservatorismului inchistat. Acesta este dușmanul oricăror înnoiri. Cei învechiți văd totdeauna în orice primenire spirituală o primejdie pentru inerția lor confortabilă și egoistă.
4 - Al doilea vrăjmaș primejdios al unei lucrări curat evanghelice este duhul prozelitismului hrăpăreț, care fiind incapabil să producă nimic prin sine însuși, pândește cu vicleșug și lăcomie satanică orice suflet începător și caută să-l atragă în cursele sale.
Sufletul naiv crede minciuna ca adevăr, - iar când vede adevărul minciunii, este prea târziu.
Ei au ușă numai de intrat, iar nu de ieșit.
5 - Al treilea rău și cel mai mare este duhul îngâmfării care pune stăpânire pe cei ambițioși și firești, pătrunși fără nașterea din nou în Lucrarea lui Dumnezeu.
Acestea sunt uneltele primejdioase dinăuntru de care se folosesc celelalte două duhuri primejdioase dinafară, căci el le ajută atât pe unul cât și pe celălalt, umblând după câștigurile murdare atât de la unii cât și de la alții.
6 - Aceste trei feluri de duhuri primejdioase sunt întreținute mereu de Satana și el îngrijește să nu se împuțineze rândurile lor. În fiecare generație recrutează alții și îi organizează fie direct, fie îi infiltrează pe ușa din dos în Oastea Domnului sau în staulul oilor Lui.
Voi frați ostași și surorilor, - aveți grijă, nu uitați învățămintele strămoșilor!
7 - Cei dintâi dintre agenții vrăjmașului vin cu superstițiile și cu tradiția formalistă.
Cei de ai doilea vin cu Biblia răstălmăcită.
Iar cei de ai treilea vin cu îngâmfarea, vicleșugul și lăcomia.
Dumnezeule, nimicește toate uneltirile și planurile lor!
8 - De fiecare dată curatul David biblic biruiește mai curând sau mai târziu în lupta cu acești trei Goliați murdari, fie deodată fie pe rând... Dar ori de câte ori le taie un cap, le crește un altul - și lupta trebuie să înceapă din nou.
Frumosule David, atacă-i tu înainte de a te ataca ei. Și fii necruțător cu toate aceste capete ale acelui Goliat!
9 - Sfântul apostol Pavel îi spune cu multă durere urmașului său Timotei: ... Să nu-ți pui cu grabă mâinile peste nimeni. Să nu te faci părtaș păcatelor altora (1 Tim. 5, 22). El avea în vedere atunci pe cei netăiați împrejur cu inima, care se infiltraseră cu viclenie sau cu interes în Lucrarea lui Dumnezeu. Profitând de smerenia și încrederea fraților, se impun prin îndrăzneală și trufie - apoi dezbină și risipesc tot ce s-a făcut până la ei, fiindcă pe ei nu i-a costat nimic.
Oricine îi primește cu grabă și îi tolerează cu ușurință - se face părtaș păcatelor lor (2 Ioan 10, 11).
10 - Toți acești trei feluri de vrăjmași ai Lucrării lui Dumnezeu lucrează în două feluri: la început cu prefăcătoria. Dar îndată ce au ajuns să pună ei mâna pe situația dorită, devin violenți, îndrăzneți, amenințători. Acestea sunt și caracteristicile Satanei care este tatăl lor.
Îndrumători ai Domnului, fiți cu ochii în patru și cu mâna puternică în apărarea turmei peste care v-a pus Duhul Sfânt veghetori (1 Petru 5, 2).
11 - Ca să poți vedea bine înainte, - ți se cere mai întâi să privești bine înapoi. Ca să te poți orienta bine în viitor, trebuie mai întâi să știi trage bine învățămintele din trecut. Și ca să știi să-ți îndrumi bine copiii, trebuie să fii cu multă luare aminte la felul cum te-au îndrumat pe tine părinții tăi.
Cine nu știe sau nu vrea să ia seama la aceste condiții, se va neferici și pe sine și pe cei ce vor fi cu el.
12 - O adevărată lucrare duhovnicească trebuie să țină seamă neapărat de tot ce a fost bun în trecut, dar și de tot ce este bun în prezent. Numai când îmbină fericit lucrul vechi cu lucrul nou, lucrarea este proaspătă, vie și durabilă.
E o mare nenorocire atunci când trecutul exclude prezentul, când noul disprețuiește vechiul, când tradiția și înnoirea se ucid reciproc.
Viața este în continuă transformare și cere mereu noi metode pentru realizarea binelui necesar tuturor.
Fără să lepădăm nimic din ceea ce ne aduce bun trecutul, trebuie să primim tot ce ne aduce bun și viitorul.
13 - Orice reformist care disprețuiește și leapădă tot ce este adevăr tradițional, face un foarte mare rău... Și tot așa păcătuiește și orice tradiționalist care leapădă și blestemă tot ce este bun în reformism.
Sunt atâtea lucruri bune atât în unul cât și în celălalt. Cine le poate îmbina fericit acela este un înțelept.
14 - Nici bătrâni fără tineri, nici tineri fără bătrâni. Tradiția fără înnoiri este un trunchi fără lăstari. Înnoirile fără tradiție sunt lăstari fără trunchi.
15 - Poate că și alte lucrări cu pretenție evanghelică mai pot face o lucrare înnoitoare asupra unor suflete din societatea poporului nostru. Dar orice lăstar altoit, care nu-i din specia trunchiului acestui neam, nu este viabil și nu aduce rod sănătos.
16 - Poporul nostru, ca și oricare alt popor, își are specificul său și numai lăstarul duhovnicesc care are natura acestui specific, prinde și rodește în trunchiul lui.
Oastea Domnului are natura aceasta. De aceea prinde așa de frumos și se încorporează atât de adânc întrepătrunzându-se cu poporul sănătos.
17 - Strămoșii noștri ne-au lăsat aceste învățăminte mântuitoare prin toate operele lor de piatră, de lemn și de pământ.
Acela în care mai bate ceva din inima acestui neam strămoșesc, aude totdeauna glasul strămoșilor, nu numai de la Putna, ori Țebea, ori Curtea de Argeș - ci de peste toți munții și apele noastre.
18 - În pământul acesta de sub noi și în cerul acesta deasupra noastră, ne trăiesc strămoșii. Din pământ ei ne întrețin viața asta trecătoare, din cer ne-o întrețin pe cea veșnică... Din ei ni se hrănesc rădăcinile, prin ei ne rodesc crengile. Fără ei suntem un trunchi fără rădăcini și fără crengi.
19 - Cine și-i smulge din acest pământ, pierde și acest cer. Trecutul se leagă necondiționat de viitor. Cine își leapădă părinții săi de neam și de crez - își pierde chiar în aceeași clipă și copiii săi în ce privește aceste două eterne valori. Rodul este legat de rădăcină și se nimicește în clipa când și-a pierdut-o.
20 - E o mare binecuvântare pentru un pământ să aibă un cer binevoitor. Dar și pentru cer să aibă un pământ ascultător și bun.
Tot binele începe de la părintele bun, - dar rodește în copilul ascultător.
Roadele lor minunate sunt meritul amândurora.
Dumnezeul nostru binecuvântează-ne așa și cerul și pământul nostru.
Amin.