Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (1)
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Istoria lui Iosif, începe cu ura fraților săi. Fiii aceluiași tată se urau. Și de ce această ură? Ne spune Biblia. Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe; și i-a făcut o haină pestriță. Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți, și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească (Geneza 37, 3-4).
Ura fraților lui Iosif, o întâlnim și azi prin atâtea case și familii. Între fiii aceluiași tată, se ivește și azi pizma și ura când între ei este unul mai bun, pe care părinții îl iubesc mai mult. Cei răi întotdeauna au urât și vor urî pe cel mai bun dintre ei.
Dar ura fraților lui Iosif, are și un înțeles duhovnicesc mai adânc.
Toți oamenii sunt creatura și făptura lui Dumnezeu. Toți oamenii fac oarecum parte din marea familie a lui Dumnezeu. Dar numai o mică parte din ei sunt cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, trăind în ascultare de El. Iar pe aceștia, lumea i-a urât întotdeauna și îi va urî până la sfârșit. De ce? Pentru că pe aceștia Dumnezeu îi iubește mai mult decât pe ceilalți, iar lumea întotdeauna urăște pe cei pe care îi iubește Dumnezeu.
Ceea ce s-a întâmplat în casa lui Iacov, se întâmplă, duhovnicește și azi. Când te-ai întors la Dumnezeu și Îl iubești din tot sufletul și din tot cugetul tău, și El te iubește pe tine, atunci chiar frații tăi vor începe să te urască, împlinindu-se ce spunea Mântuitorul că pentru El vor fi dezbinați cei din aceeași casă (Matei 10, 36).
Grijiți, iubiți tineri, căci prin sita aceasta trec toți copiii lui Dumnezeu, trec toți cei ce vor să apuce mântuirea. Și trebuie să treceți și voi. Până ați trăit în lume, până când ați alergat cu frații cei din lume la același potop de răutăți (1 Petru 4, 3-4) - nu v-a urât nimeni. Ați avut pace cu frații cei din casă și cu cei din sat. Dar îndată ce v-ați întors la Dumnezeu și ați intrat în dragostea Lui, lumea a început să vă urască și vă va până la sfârșit.
O, ce lucru grozav este și acesta! Până când trăiești în pace cu păcatul, ai pace cu oamenii. Și te iubesc toți oamenii.
Îmi tot aduc aminte de sfatul ce mi-l da lumea, când m-am ales preot la țară. Ca să te faci plăcut la popor și să ai votul lui - zicea lumea - trebuie să te bagi cu oamenii la cârciumă; să închini cu ei și să bei cu ei, căci altcum poporul zice că ești mândru și domnos și nu te alege popă!...
Adică lumea îmi cerea să mă pun mai înainte bine cu diavolul, cu păcatul, ca să fiu iubit de popor și să pot ajunge preot...
Așa e lumea. Dacă nu păcătuiești la rând cu ea, zice că ești trufaș și îngâmfat.
Dragi tineri, nu uitați și voi: din clipa în care ați devenit copiii lui Dumnezeu, lumea vă urăște și vă va urî până la sfârșit. Dar tocmai ura aceasta este semnul cel mai sigur că ați apucat pe calea mântuirii.
Iosif Trifa.