Iacov a locuit în țara Canaan, unde^* locuise ca străin tatăl său.

Iată istoria lui Iacov:Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele^*.

Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse^* la bătrânețe, și i-a făcut o haină pestriță.

Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l^* urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.

Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.

El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat!

Noi^* eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.”

Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?” Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui.

Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele^*, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.”

L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații^* tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?”

Frații^* săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl^** său a ținut minte lucrurile acestea.

Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.

Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.

Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești.” L-a trimis astfel din Valea Hebronului^* și Iosif a ajuns la Sihem.

Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?”

„Caut pe frații mei”, a răspuns Iosif. „Spune-mi^*, te rog, unde pasc ei oile?”

Și omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan^*.’” Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan.

Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit^* să-l omoare.

Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!

Veniți acum, să-l^* omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.”

Ruben^* a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!”

Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge, ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneți mâna pe el.” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.

Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță pe care o avea pe el.

L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.

Apoi^* au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată^** de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător^† și smirnă, pe care le duceau în Egipt.

Atunci, Iuda a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem^* sângele?

Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna^* pe el, căci este fratele^** nostru, carne^† din carnea noastră.” Și frații lui l-au ascultat.

La trecerea negustorilor madianiți^*, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut^** cu douăzeci^† de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.

Ruben s-a întors la groapă și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt^* hainele,

s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este^*! Ce mă voi face eu?”

Ei au luat atunci haina^* lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge.

Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”

Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară^* sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!”

Și și-a rupt^* hainele, și-a pus un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său.

Toți fiii și toate fiicele lui au venit^* ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând^** mă voi coborî la fiul meu, în Locuința morților.” Și plângea astfel pe fiul său.

Madianiții^* l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.