Evanghelia de duminică: femeia cananeancă

Acum duminică avem la rând Evanghelia cu femeia cananeancă de la Matei 15, 21-28. Noi am tâlcuit această Evanghelie pe larg şi frumos în Calendarul nostru din anul acesta, sub titlul Cum stai tu faţă de examenul de credinţă de la Matei 15, 21? Citiţi în tâlcul de acolo.

Femeia cananeancă, cu adevărat a prestat un examen strălucit de credinţă. De 3 ori îi respinsese Domnul rugarea, - şi tot nu şi-a pierdut credinţa.

La sfârşitul acestui examen, Mântuitorul îi zice: O, femeie, mare este credinţa ta, adică tu femeie crezuşi că Eu sunt Fiul lui Dumnezeu... crezuşi că pot tămădui pe fiica ta... adăugaşi la credinţa ta rugăciuni, smerenie, umilinţă, stăruinţă... Eu nu răspunsei la rugăciunea ta. Intervenişi prin apostoli şi iarăşi te-am respins... ai căzut iarăşi în faţa Mea cu credinţă şi rugăciune stăruitoare... ţi-am răspuns din nou şi cu apăs că nu te pot asculta... îţi dădui să înţelegi că eşti o păgână - un câine - şi Eu am pâine numai pentru copiii lui Israel... Iar tu nici atunci nu ai pierdut credinţa şi încrederea în Mine, ci ca un câine alungat, te-ai tras din nou lângă picioarele Mele, cerând o fărâmă din darul şi ajutorul Meu... respingerile Mele au fost o încercare a credinţei tale... te-am respins ca să-ţi încerc credinţa şi să fac din tine o pildă de credinţă, de încredere, de rugăciune stăruitoare, pentru toţi oamenii din toate vremile...

Aşa trebuie să fie şi credinţa noastră: tare, statornică, stăruitoare.

O, ce veste dulce şi scumpă ne aduce Evanghelia aceasta! Ea ne spune din nou că Isus a fost trimis pentru oile cele pierdute. El a venit anume pentru tine, dragă suflet pierdut, şi pentru mântuirea ta.

Este însă ceva ce ne deosebeşte de femeia din Evanghelie. Ea era o femeie păgână şi cerşea ca o păgână, o fărâmă de la masa Domnului Isus.

Noi însă suntem fiii Lui pe care El Însuşi ne cheamă la masă, zicându-ne: Veniţi, căci iată că toate sunt gata (Luca 14, 17); orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul (Ioan 14, 13); Luaţi, mâncaţi cât vă trebuie (Matei 26, 26).

Însă vai, cei mai mulţi creştini nu iau darurile ce li se îmbie. Femeia cananeancă umbla după Mântuitorul cerşind o fărâmă din darurile Lui - după noi umblă Mântuitorul rugându-ne şi îmbiindu-ne să luăm şi să gustăm din darurile mântuirii ce ni le-a câştigat pe Crucea Golgotei. Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul, ci pentru că nu vreau să ia mântuirea ce li se îmbie.

Isuse, Preascumpul meu Mântuitor! Ca şi femeia cananeancă, vin şi eu la Tine. Mă aduce şi pe mine un necaz mare. Unica mea fiică: sufletul meu se chinuie cumplit în diavoleştile patimi şi fărădelegi. Multe doctorii am încercat, şi nimic n-am folosit. Acum vin la Tine şi cu lacrimi fierbinţi mă rog Ţie: fie-Ţi milă de mine şi mă tămăduieşte. Ştiu că nu sunt vrednic de acest dar... sunt şi eu un câine netrebnic ce merită să fie bătut şi alungat... sunt un vrednic de osândă, de pedeapsă, de pieire, de moarte, dar eu mă ţin de Tine şi strig mereu la Tine: Doamne, ajută-mi! Oricât m-ai alunga, eu nu mă depart... oricât m-ai respinge, eu nu plec, ci strig mereu: Isuse Doamne, fie-Ţi milă de mine şi mă mântuieşte!

Iosif Trifa.