Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (4)

Am spus mai înainte că istoria lui Iosif, este una din cele mai frumoase icoane ale vieții Mântuitorului.

Iată am ajuns acum iarăși, la o astfel de icoană. Când Iosif a ajuns la frații lui, acești frați, în loc să se bucure, s-au umplut de ură. Iosif s-a dus după frații săi, și i-a găsit la Dotan. Ei l-au zărit de departe, și până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul: Iată că vine făuritorul de visuri! Veniți acum, să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; și vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, și vom vedea ce se va alege de visurile lui. Ruben a auzit lucrul acesta, și l-a scos din mâinile lor. El a zis: Să nu-i luăm viața! Ruben le-a zis:

Să nu vărsați sânge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mâna pe el. Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său. Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el. L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. Apoi au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător și smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci Iuda a zis fraților săi: Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sângele? Veniți mai bine să-l vindem Ismaeliților, și să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră. Și frații lui l-au ascultat. La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliților care l-au dus în Egipt (Geneza 37, 18-28).

Așa s-a întâmplat și cu Mântuitorul. Domnul Isus Hristos venise la frații Lui, la poporul evreu. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit (Ioan 1, 11). El a venit pentru sănătatea și mântuirea fraților Lui, dar frații L-au primit - ca pe Iosif - cu ură și cu hotărârea de a-L omorî.

Iată vine visătorul, veniți să-l omorâm!

Ce izbitor se potrivește acest loc, cu locul din pilda cu vierii de la Matei: Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: Iată moștenitorul! Veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui (Matei 21, 38).

Și astfel pe Fiul lui Dumnezeu, pe Marele Căutător de frați, frații Lui L-au primit cu ură, L-au vândut și L-au omorât.

Și oare azi, Fiul lui Dumnezeu, Marele Căutător de frați, are o primire mai bună? O, nu! El este și azi tot așa de urât, batjocorit, neprimit și vândut. Prin fărădelegile lor, creștinii de azi, tot așa Îl omoară și azi pe Fiul lui Dumnezeu (Evrei 6, 6). Și Iuda tot așa Îl vinde și azi pentru bani.

Isus, Marele Căutător de frați umblă și azi prin lume, căutând suflete pierdute. O, ce groaznică răspundere au acei pierduți care nu-L primesc pe Domnul. Pe aceștia îi apasă groaznica răspundere din cuvintele Lui: Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum, n-au nici o dezvinovățire pentru păcatul lor (Ioan 15, 22).

Iosif Trifa.