Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (4)

Am spus mai înainte că istoria lui Iosif, este una din cele mai frumoase icoane ale vieţii Mântuitorului.

Iată am ajuns acum iarăşi, la o astfel de icoană. Când Iosif a ajuns la fraţii lui, aceşti fraţi, în loc să se bucure, s-au umplut de ură. Iosif s-a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan. Ei l-au zărit de departe, şi până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul: Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; şi vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui. Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din mâinile lor. El a zis: Să nu-i luăm viaţa! Ruben le-a zis:

Să nu vărsaţi sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie, şi nu puneţi mâna pe el. Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor, şi să-l aducă înapoi la tatăl său. Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. Apoi au şezut să mănânce. Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: Ce vom câştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem sângele? Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră. Şi fraţii lui l-au ascultat. La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor care l-au dus în Egipt (Geneza 37, 18-28).

Aşa s-a întâmplat şi cu Mântuitorul. Domnul Isus Hristos venise la fraţii Lui, la poporul evreu. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit (Ioan 1, 11). El a venit pentru sănătatea şi mântuirea fraţilor Lui, dar fraţii L-au primit - ca pe Iosif - cu ură şi cu hotărârea de a-L omorî.

Iată vine visătorul, veniţi să-l omorâm!

Ce izbitor se potriveşte acest loc, cu locul din pilda cu vierii de la Matei: Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: Iată moştenitorul! Veniţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui (Matei 21, 38).

Şi astfel pe Fiul lui Dumnezeu, pe Marele Căutător de fraţi, fraţii Lui L-au primit cu ură, L-au vândut şi L-au omorât.

Şi oare azi, Fiul lui Dumnezeu, Marele Căutător de fraţi, are o primire mai bună? O, nu! El este şi azi tot aşa de urât, batjocorit, neprimit şi vândut. Prin fărădelegile lor, creştinii de azi, tot aşa Îl omoară şi azi pe Fiul lui Dumnezeu (Evrei 6, 6). Şi Iuda tot aşa Îl vinde şi azi pentru bani.

Isus, Marele Căutător de fraţi umblă şi azi prin lume, căutând suflete pierdute. O, ce groaznică răspundere au acei pierduţi care nu-L primesc pe Domnul. Pe aceştia îi apasă groaznica răspundere din cuvintele Lui: Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum, n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor (Ioan 15, 22).

Iosif Trifa.