Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (6)
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Cât de duioasă este istoria vieții lui Iosif. Și îndeosebi, pruncia lui.
Iosif era un copil bun și cuminte. Ducea merinde la frații lui. Era urât de ei, pentru că era iubit de tatăl său mai mult decât frații lui.
Dar în ura fraților lui Iosif, mai era o pricină pe care n-am spus-o încă. Ne-o arată Biblia în cuvintele: Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele (Geneza 37, 2).
Cuvintele acestea spun foarte mult. Din ele se vede că frații lui Iosif erau niște copii răi. Ei nu pășteau oile cum trebuie. Poate că se și certau între ei; se înjurau și vorbeau vorbe urâte. Iar Iosif îi spunea la tatăl lor. Îi spunea din dragoste pentru îndreptarea lor. Dar frații îl urau pentru asta. Îi urau pentru că Iosif îi conturba în traiul lor cel rău și în năravurile lor cele rele.
Lui Iosif îi era milă de oi, pentru că frații lui nu le îngrijeau cum trebuie. Această dragoste pentru ei și sănătatea lor, îi făcea să-i spună la tatăl lor, pentru a-i îndrepta.
Dar tocmai pentru această dragoste curată și sfântă, pe Iosif când nici nu se gândea - ca drept răsplată - îl aștepta groapa și vânzarea. Ce frumos a pus poporul nostru această duioasă istorie în versurile din poezia, Cântarea lui Iosif!
Abia ani șaptesprezece
număram în vârsta mea
când din frații mei unsprezece,
cei zece mă pizmuia.
Duioasa istorie a lui Iosif ne aduce aminte și de istoria Oastei Domnului. Istoria Oastei se aseamănă atât de mult cu istoria lui Iosif din Biblie.
Ca un vis s-a ivit și Oastea Domnului în țara asta; ca un copil minune, ca un păstor minune, care din fluierul său fermecat a început să cânte oilor doina Golgotei.
A început să se intereseze de sănătatea oilor și fraților. Îi era drag de frați și de oi, dar tocmai pentru această dragoste a început să fie urât.
Căci din dragoste și milă pentru frați și mântuirea lor, acest Iosif - Oastea Domnului - a început să-I spună pe frați Părintelui ceresc, și a strigat pe ei că nu e bine ceea ce fac!...
A început să le spună că nu e bine să-L înjure pe Bunul Dumnezeu; nu e bine să-și bea banii, mintea și sufletul; nu e bine să se certe, să vorbească vorbe rele și să trăiască în păcate și fărădelegi.
Pentru asta, frații au început să-l urască pe aces Iosif. Și îi strigau lui: Cine te-a pus poruncitor peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi? (Geneza 37, 8).
Iar pe lângă asta, în acest Iosif, în Oastea Domnului, s-a nimerit să mai fie un Iosif, care îi spunea la Tatăl ceresc pe unii din frații lui (preoții), că n-au grijă destulă de oi, că nu le pășunează bine și nu fac bine ceea ce fac. Îi spunea din dragoste pentru mila oilor și pentru îndreptarea lor. Dar frații lui au început să-i urască pentru aceasta și căutau prilej să scape de el.
Și astfel acest Iosif - Oastea Domnului - era pândit pentru a fi vândut și omorât.
Și tocmai ca în istoria lui Iosif din Biblie și în cântarea lui - după 14 ani i se caută și acestui Iosif o groapă. După 14 ani e vândut de fratele lui, Iuda. După 14 ani e legat în lanțuri și trebuie să apuce drumul Egiptului, drumul calvarului!...
Dar facă Domnul să se împlinească și cu acest Iosif, ceea ce s-a împlinit cu Iosif, fiul lui Iacov, din Biblie!
Iosif Trifa.