Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (7)
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Să înaintăm mai departe cu tâlcuirea istoriei lui Iosif din Biblie.
Când a ajuns Iosif la frații lui, ei voiau să-l omoară. Dar la intervenția lui Ruben, au hotărât să-l arunce într-o groapă. Și astfel când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui cea pestriță pe care o avea pe el, l-au luat și l-au aruncat într-o groapă. Groapa aceasta era goală, nu era nimic în ea (Geneza 37, 20-24).
Și astfel, Iosif a fost cel dintâi ales al Domnului care a gustat din groapa pieirii (Psalm 39, 2). Iar după el au urmat alții și alții care au gustat și ei din această groapă. Toți aleșii Domnului, toate vasele pe care Domnul le-a folosit în Lucrarea Sa, au trecut prin diferite gropi. Groapa lui Iosif era goală, a lui Daniel era plină cu lei, a lui Ieremia era plină cu noroi. Dar nici o groapă n-a avut puterea să-i omoară pe aleșii Domnului. Domnul i-a scăpat din groapa pieirii (Psalm 39, 2).
Toți aleșii Domnului care au avut o misiune în această lume, au avut și câte o groapă sau o temniță. Iar pe urmă, când a venit în lume Cel care a avut misiunea misiunilor, Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, El a fost aruncat în groapa cea mare, în mormântul din care a ieșit Învierea și viața noastră.
Această groapă mare și sfântă ne-a scăpat pe noi, copiii Lui, de toate gropile din această lume. Nu mai este în lumea aceasta nici-o groapă care ar putea omorî pe un copil al lui Dumnezeu. Și nu este în lumea aceasta nici-o groapă care ar putea ținea adevărul îngropat în ea. Căci adevărul a fost totdeauna îngropat, dar el totdeauna a înviat biruitor.
Deci frații mei, când ne iese și nouă în cale câte o mică groapă, să nu ne speriem de ea. Căci groapa n-are putere. Fie că e goală, fie că e plină de lei sau noroi, ea nu are putere.
După ce l-au scos din groapă, frații, la propunerea fratelui Iuda, l-au vândut pe Iosif unor negustori egipteni, iar pe Ruben l-au trimis acasă la tatăl lor cu o minciună: să spună că pe Iosif l-au mâncat fiarele și drept dovadă să-i ducă cămașa lui cea pestriță pe care o muiaseră în sângele unui ied. Iacov, tatăl lui Iosif a plâns cu amar când a văzut cămașa lui Iosif pătată cu sânge (Geneza 37, 29-35).
Prin urmare, la păcatul vânzării, frații lui Iosif au mai adăugat păcatul minciunii. Un păcat zămislește totdeauna alte și alte păcate. Despre aceasta vom continua mai departe în nr. viitor.
Iosif Trifa.