Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (8)

În istoria prunciei lui Iosif și în legăturile lui cu frații, trece ca un fir roșu, ura. Frații îl urau pe Iosif din tot sufletul lor. Iar ura aceasta a fost un izvor de nesfârșite păcate și greșeli. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, arătându-ne această ură, parcă strigă și aici: Uitați-vă ce poate face ura, zavistia de frați!

În ura lor, frații erau gata să-l omoară pe Iosif, fratele lor; o dovadă că ura stinsese în ei graiul conștiinței. Noroc însă că în sufletul lui Ruben mai ardea această scânteie. La propunerea lui, frații au hotărât să-l omoară fără sânge, aruncându-l într-o groapă goală.

Biblia ne spune aici un amănunt foarte mult grăitor. Ne spune Biblia că după ce frații l-au aruncat pe Iosif în groapa morții, au șezut să mănânce (Geneza 37, 25).

Ce lucru grozav este arătat aci! Frații lui Iosif voiseră să verse sângele fratelui lor; îl aruncaseră într-o groapă să moară de foame - și totuși iată-i, se așează la masă și mănâncă liniștiți, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic!...

Când l-au aruncat în groapă, Iosif desigur a plâns cu glas mare cerând mila fraților săi. Și poate frații îl auzeau și acum plângând din adâncul gropii - și totuși iată-i cum mănâncă liniștiți lângă groapă!

Mănâncă liniștiți lângă o groapă în care l-au aruncat pe fratele lor ca să moară de chinurile cele grozave ale foamei.

Iată o dovadă grăitoare și aceasta despre ce poate face ura. Ura stinsese în frații lui Iosif graiul conștiinței. Ura făcuse din frații lui Iosif niște brute, niște ucigași. Ura calcă în picioare mila, lacrimile, suferințele omenești. Eu mă gândesc aici cu o groază pe care nu o voi putea uita niciodată, cum ura nu m-a cruțat, ci m-a lovit și pe mine, tocmai când eram greu bolnav. Ura nu cruță nimic.

Ura a trezit apoi în frații lui Iosif minciuna, pe care au trimis-o acasă la tatăl lor, spunându-i că Iosif a fost mâncat de niște fiare sălbatice. Adevărat că de niște fiare fusese pierdut Iosif, dar aceste fiare erau frații lui.

Ura a născut minciuna. Ura e născătoare de multe și nesfârșite păcate: clevete, minciuni, nedreptăți, răzbunări, omoruri, etc.

Ce a putut face ura cu frații lui Iosif, e apoi o dovadă și ceea ce spune Biblia despre plânsul și jalea lui Iacov, tatăl lui Iosif.

În fiecare zi, Iacov plângea aplecat pe haina lui Iosif stropită cu sânge, și nimeni nu-l putea mângâia. Toți fiii și toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nici o mângâiere, ci zicea: Plângând mă voi coborî la fiul meu în locuința morților. Și plângea astfel pe fiul său (Geneza 37, 35).

Iar în vremea asta, frații lui Iosif și copiii lui Iacov - ucigașii - mâncau și dormeau liniștiți. Ba încă - culmea fățărniciei - ne spune Biblia că și ei căutau să-l mângâie pe tatăl lor. Despre ipocrizia aceasta, de altă dată.

Iosif Trifa.