Tâlcuirea istoriei lui Iosif, fiul lui Iacov (8)

În istoria prunciei lui Iosif şi în legăturile lui cu fraţii, trece ca un fir roşu, ura. Fraţii îl urau pe Iosif din tot sufletul lor. Iar ura aceasta a fost un izvor de nesfârşite păcate şi greşeli. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, arătându-ne această ură, parcă strigă şi aici: Uitaţi-vă ce poate face ura, zavistia de fraţi!

În ura lor, fraţii erau gata să-l omoară pe Iosif, fratele lor; o dovadă că ura stinsese în ei graiul conştiinţei. Noroc însă că în sufletul lui Ruben mai ardea această scânteie. La propunerea lui, fraţii au hotărât să-l omoară fără sânge, aruncându-l într-o groapă goală.

Biblia ne spune aici un amănunt foarte mult grăitor. Ne spune Biblia că după ce fraţii l-au aruncat pe Iosif în groapa morţii, au şezut să mănânce (Geneza 37, 25).

Ce lucru grozav este arătat aci! Fraţii lui Iosif voiseră să verse sângele fratelui lor; îl aruncaseră într-o groapă să moară de foame - şi totuşi iată-i, se aşează la masă şi mănâncă liniştiţi, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic!...

Când l-au aruncat în groapă, Iosif desigur a plâns cu glas mare cerând mila fraţilor săi. Şi poate fraţii îl auzeau şi acum plângând din adâncul gropii - şi totuşi iată-i cum mănâncă liniştiţi lângă groapă!

Mănâncă liniştiţi lângă o groapă în care l-au aruncat pe fratele lor ca să moară de chinurile cele grozave ale foamei.

Iată o dovadă grăitoare şi aceasta despre ce poate face ura. Ura stinsese în fraţii lui Iosif graiul conştiinţei. Ura făcuse din fraţii lui Iosif nişte brute, nişte ucigaşi. Ura calcă în picioare mila, lacrimile, suferinţele omeneşti. Eu mă gândesc aici cu o groază pe care nu o voi putea uita niciodată, cum ura nu m-a cruţat, ci m-a lovit şi pe mine, tocmai când eram greu bolnav. Ura nu cruţă nimic.

Ura a trezit apoi în fraţii lui Iosif minciuna, pe care au trimis-o acasă la tatăl lor, spunându-i că Iosif a fost mâncat de nişte fiare sălbatice. Adevărat că de nişte fiare fusese pierdut Iosif, dar aceste fiare erau fraţii lui.

Ura a născut minciuna. Ura e născătoare de multe şi nesfârşite păcate: clevete, minciuni, nedreptăţi, răzbunări, omoruri, etc.

Ce a putut face ura cu fraţii lui Iosif, e apoi o dovadă şi ceea ce spune Biblia despre plânsul şi jalea lui Iacov, tatăl lui Iosif.

În fiecare zi, Iacov plângea aplecat pe haina lui Iosif stropită cu sânge, şi nimeni nu-l putea mângâia. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nici o mângâiere, ci zicea: Plângând mă voi coborî la fiul meu în locuinţa morţilor. Şi plângea astfel pe fiul său (Geneza 37, 35).

Iar în vremea asta, fraţii lui Iosif şi copiii lui Iacov - ucigaşii - mâncau şi dormeau liniştiţi. Ba încă - culmea făţărniciei - ne spune Biblia că şi ei căutau să-l mângâie pe tatăl lor. Despre ipocrizia aceasta, de altă dată.

Iosif Trifa.