Evanghelia de duminică: tămăduirea celor 10 leproşi (2)

Duminică avem la rând Evanghelia celor 10 leproşi pe care i-a tămăduit Isus Hristos, dar numai unul dintre ei s-a întors să-I mulţumească. Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt? (Luca 17, 17).

Lepra este o boală cumplită. Ea atacă mai întâi pielea cu răni grele. Pătrunde apoi înăuntru şi roade oasele, măduva... roade totul făcând din om un schelet, un mort viu, până ce moartea se îndură şi îl cheamă în pământ. Un leac sigur nu i s-a aflat.

Ce boală teribilă este lepra! Dar tot atât de teribilă este şi cealaltă lepră: lepra cea sufletească, lepra păcatului. Şi păcatul este o lepră grozavă ce cuprinde şi roade sufletul tot mai mult şi mai mult, până ce omul ajunge un mort viu.

Lepra este o boală contagioasă. În vremile vechi, leproşii erau scoşi afară din sate şi oraşe. Ei umblau rătăcitori. Şi azi, leproşii sunt izolaţi în spitale anume făcute pentru ei. Avem şi noi în ţară un asemenea spital la Lărgeanca.

Cei mai temuţi oameni sunt leproşii. Ei poartă o boală molipsitoare şi incurabilă, şi toată lumea se fereşte de ei ca de moarte. De la Lărgeanca au fugit anul trecut câţiva leproşi şi s-au dus direct la Ministerul Sănătăţii Publice din Bucureşti să se plângă de răul tratament ce li se dă. Când s-a dat de veste despre aceşti solicitanţi, toţi slujbaşii s-au încuiat prin cancelarii, iar alţii au tulit-o spre casă... Nimeni nu voia să dea faţă cu ei.

Şi lepra păcatului este o boală molipsitoare ce se duce de la om la om. Dar vai, de lepra aceasta nu se fereşte nimeni. Dimpotrivă, oamenii o caută. Dacă spre pildă s-ar da de veste că soseşte aici la Sibiu o ceată de 10 leproşi - n-ai mai vedea un singur om pe stradă. Dar când se vesteşte că vine de la Bucureşti Tănase cu porcăriile lui şi cu câte o ceată de 50-60 de leproşi, toată lumea dă buzna la acest teatru de lepră sufletească!

Când cineva cade bolnav de tifos sau altă boală contagioasă - toată lumea se fereşte de casa aceea, dar la cârciumă, la această leprozerie se duce lumea cu mic cu mare.

Sunt atâţia şi atâţia creştini nepricepuţi care se duc anume acolo unde se pot umplea de lepra păcatului, şi sunt atâţia şi atâţia părinţi nepricepuţi care îşi lasă noaptea copiii să se umple de lepra sufletească, pe la jocuri şi petreceri.

Lepra este o boală incurabilă. Nici până azi nu i s-a putut afla leacul. Pe leproşii din Evanghelie numai singur Isus Hristos i-a putut vindeca. Ce înţeles adânc şi ce icoană vie a păcatului este şi aici! Lepra stăruie până azi ca o boală incurabilă, pentru ca să ne arate cu degetul că şi lepra păcatului este o boală cumplită pe care numai singur Isus Mântuitorul o poate vindeca. Cumplită este lepra păcatului, dar dulce este vestea că noi putem scăpa de ea. Pe toţi cei ce aleargă la El şi strigă - ca leproşii din Evanghelie - după ajutorul Lui, Isus Mântuitorul îi scapă îndată de această boală cumplită.

Şi ne mai spune Evanghelia ceva: Cei tămăduiţi de boala leprei au căzut într-o altă boală: în boala nerecunoştinţei. Din cei 10 tămăduiţi, numai unul singur s-a întors să mulţumească Domnului. O boală grea este şi azi aceasta. O putem vedea la tot pasul şi pe tot locul.

Ce păcat grozav este nerecunoştinţa omului faţă de Bunul Dumnezeu! Chiar nimic altceva de ni s-ar fi dat decât sănătatea, şi încă ar trebui să mulţumim lui Dumnezeu neîncetat. Unde sunt apoi darurile cele sufleteşti ce le avem de la Dumnezeu şi în special darul cel mare al izbăvirii noastre prin sângele Fiului Său? Viaţa noastră trebuie să fie o neîncetată rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu. Câţi însă fac acest lucru?

Pe cei 9 leproşi, Evanghelia îi mustră pentru că nu s-au întors să-I mulţumească Domnului. Creştinii de azi stau însă sub o mustrare şi mai aspră. Oamenii de azi nu numai că nu mulţumesc lui Dumnezeu, ci şi batjocoresc darurile ce le au de la El. Uitaţi-vă la cei ce înjură pe Bunul Dumnezeu... uitaţi-vă la cei ce-şi pradă averea trupească şi sufletească în beţii, desfătări şi alte păcate... şi veţi înţelege că păcatul celor 9 leproşi din Evanghelie este nimica pe lângă păcatul cel grozav al leproşilor de azi.

În vremea războiului, un credincios îmi scria de pe front că de-i va ajuta Bunul Dumnezeu să scape din acel foc al morţii, apoi trei sferturi din viaţa sa le va petrece în rugăciuni, şi numai un sfert o va trăi pentru sine.

Dumnezeu l-a scăpat, dar vai, la un an l-am văzut chefuind într-un birt şi înjurând de te lua o groază. Mâna lui care scrisese făgăduinţa, izbea masa din birt şi cu gura lui suduia pe Bunul Dumnezeu care îl scăpase!...

Cu adevărat, greşeala celor 10 leproşi e nimica pe lângă greşeala leproşilor de azi!

Iosif Trifa.