Tânărul ca fiu

Fiindcă dorim cu tot dinadinsul ca această carte să fie ca un îndreptar de învățătură sănătoasă pentru toți frățiorii noștri și toate surorile noastre cele tineri, așa cum am mai spus, vrem ca ei să ajungă să-și poată înțelege deplin misiunea pe care o au de la Dumnezeu, Care le-a dat viața. Și să și-o îndeplinească cu o conștiință totdeauna trează a datoriei lor față de toți, potrivit stării în care sunt puși.

După datoria față de Dumnezeu, prima și cea mai mare datorie față de oameni ne este datoria de fii față de părinții noștri.

Avraam, omul lui Dumnezeu, a avut un fiu credincios, pe Isaac, fiul făgăduinței Dumnezeiești. Se va vorbi totdeauna de ascultarea credincioasă și smerită a acestui fiu, căci din pricina acestei ascultări a lui a fost binecuvântat și el și urmașii săi...

Desigur, a iubi și a asculta pe niște părinți buni și credincioși, sub lumina dragostei cărora te-ai trezit la viață și ai crescut în Hristos ca o floare sub razele dulci ale soarelui, e lucru foarte ușor și foarte plăcut. Dar astfel de părinți sunt atât de rari și atât de puțini pe pământ.

Mai mulți sunt părinții lumești, care deși își iubesc fiii cu o dragoste înnăscută în inima omenească, totuși le dau de cele mai multe ori o creștere nefericită. Pilda vieții și îndemnurile cuvintelor lor, duc sufletul și viața fiului crescut de acestea, de multe ori, la trăirea fără Dumnezeu.

Totuși, chiar și pe astfel de părinți, fiul bun trebuie să-i iubească și să facă totul pentru a ajunge și ei să-L cunoască pe Hristos, ca să afle mântuirea și viața în El.

Desigur, sunt de multe ori în viață prilejuri când nu numai fiii greșesc împotriva părinților, ci și părinții fac greșeli față de fiii lor. În aceste cazuri, oricât de nevinovat ar fi un fiu și oricât de greu ar greși un părinte, cel dator spre iertare și împăcare rămâne tot fiul.

Prin starea sa de fiu el este dator în veci față de părinții săi. Și niciodată fiul nu va fi scutit de a ierta totul părinților săi și de a nu-i judeca niciodată. Oricât de căzut ar fi un părinte, el va avea totdeauna ceva sfânt în el, pentru fiul său.

Tinerilor li se pare totdeauna că bătrânii au ceva exagerat în sfaturile și înștiințările lor față de ei. De aceea cei tineri iau prea puțin în serios bunele îndemnuri și îndrumări părintești.

Dar tu, fiule credincios, nu uita niciodată că părinții tăi au trecut prin viață, dar tu încă n-ai trecut. Tu nu cunoști primejdia de care te înștiințează ei, dar ei o cunosc. De aceea, fiule, supune-te și ascultă, chiar dacă ți se pare prea de tot ce-ți spune tatăl tău și mama ta.

Supune-te, chiar dacă, uneori, îi vine greu firii tale pământești să se supună. Până la urmă vei vedea că mai bine a fost așa, că te-ai supus și ai ascultat.

Cantonierul bătrân pune bariera mai devreme. Mai bine cinci minute mai înainte decât o secundă mai târziu. Căci dacă rabdă și tace nu moare nimeni. Dar dacă n-au răbdat și n-au tăcut, au murit foarte mulți.

Părinții credincioși fac totdeauna cum face cantonierul bătrân: prevăd nenorocirea mai devreme și te înștiințează mai înainte să te ferești de ea. Niciodată nu-i bine să nu-i asculți, căci obișnuindu-te cu neascultarea în cele mici, vei ajunge să nu-i asculți nici în cele mari.

Mai grea este ascultarea fiului credincios atunci când părinții lui sunt necredincioși și neîntorși la Dumnezeu. Și când aceștia îi cer să facă lucruri de la care îl opresc credința sa și legământul său față de Hristos.

Sunt unii părinții care, folosindu-se de dreptul de părinți, îi cer fiului lor credincios să facă păcat, să calce Sfântul Cuvânt al Domnului de care s-a hotărât să asculte cu orice preț.

În astfel de situații, tânărul credincios, iubind pe părinții lui și rugându-se pentru ei, va rămâne totuși mai întâi ascultător de Hristos și va rămâne credincios față de legământul său. Își va da toate silințele și va întrebuința toată puterea, dragostea și înțelepciunea sa pentru a-i face pe părinții săi să înțeleagă și să nu-i ceară ceea ce Dumnezeu îl oprește.

Dar dacă până la urmă tot nu-i va putea încredința de adevăr, atnci tânărul va lăsa totul în voia lui Dumnezeu și va fi credincios față de Hristos, cu orice preț, oricât de mult l-ar durea pentru părinții săi. Precum este scris: „Cine iubește pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine”, zice Domnul (Matei 10, 37).

Căci dacă fiul credincios ascultă hotărât mai întâi și totdeauna mai mult de Dumnezeu, rugându-se pentru părinții lui, decât de ei, atunci prin ascultarea fiului mai rămâne totuși o nădejde de mântuire și pentru părinți.

Dar dacă el ascultă mai mult de ei decât de Dumnezeu, atunci nu mai rămâne nici o nădejde nici pentru unii.

Credinciosul, ca fiu, va avea până în veci cel mai bun model de urmat pe Hristos Domnul și Mântuitorul nostru, ascultarea și dragostea Sa față de Tatăl Ceresc. Și grija Lui cea mare și sfântă de a urma în totul poruncile Tatălui și voia Lui.

Nimic nu L-a abătut niciodată pe Domnul Iisus de la calea ascultării depline de Tatăl. El a făcut totdeauna întocmai Voia Tatălui. Și a vorbit întotdeauna întocmai Cuvintele Lui (Ioan 5, 30; 12, 49-50). De aceea a rămas până în veci nedespărțit de Tatăl, Una și Unul de o Ființă cu Tatăl.

Dragă frate tânăr și soră, fiți cu deplină luare aminte asupra acestor mari îndatoriri. Fiți statornici în legământul vostru de ascultare totală și neabătută față de Dumnezeu. Și faceți totul ca și părinții voștri să ajungă astfel de fii ascultători ai Lui.

Iar față de părinții voștri în veci să nu rămâneți datori cu nimic. Căci față de fiecare om pe lume aveți poate numai câte o datorie, dar față de părinții voștri le aveți pe toate. Din dragostea pentru Hristos, fiți totdeauna așa încât ei să poată spune că le-ați fost fii cu adevărat.

Rugăciune

Slavă Ție, Fiu Slăvit al Părintelui Slăvit! Slavă Ție, Doamne Iisuse, care ai fost Fiul Cel mai Credincios și mai ascultător (Filip. 2, 6-11). Și de aceea ai fost înălțat mai presus de orice.

Te rugăm Doamne Iisuse să ne dăruiești tuturor puterea de a fi plini de dragoste și prețuire față de părinții noștri, până la sfârșit.

Ajută-ne ca prin rugăciunea și purtarea noastră după voia Ta să-i putem face și pe părinții noștri care nu Te cunosc încă, să vină la Tine și să fie mântuiți și ei prin ascultarea Ta.

Amin.