Tânărul în belşug

Bineînţeles că omul nu poate trăi numai în belşug... De multe ori chiar omul care nu s-a născut în sărăcie şi n-a cunoscut prea mult lipsurile vieţii, ajunge totuşi să le guste în lumea aceasta. De bine nu se teme nimeni, dar de rău trebuie să se teamă oricine.

Pe pământul acesta mai mulţi oameni trăiesc în lipsă decât în belşug. Totuşi sunt foarte mulţi - sunt din ce în ce mai mulţi - acei tineri care n-au cunoscut niciodată încă în viaţa lor lipsa de nimic. Au avut şi au din belşug de toate.

Dar dintre tinerii credincioşi cei mai mulţi s-au născut din familii sărace sau mijlocii, unde uşor pot veni şi vremuri în care să cunoască şi lipsa.

Se întâmplă ca, totuşi, Domnul în bunătatea Sa faţă de toţi oamenii să-Şi aleagă slujitori ai Săi şi dintre tinerii născuţi în case îmbelşugate. E adevărat că acolo ispitele sunt mai mari, primejdiile mai multe, iar Cuvântul Domnului este ascultat mai greu - dar ce este oare cu neputinţă la Dumnezeu?

În Sfânta Scriptură sunt arătaţi o mulţime de tineri credincioşi care au făcut o mare cinste lui Dumnezeu pe pământ, cu toate că s-au născut din părinţi bogaţi.

Prin condiţiile pe care le-au avut, ei au putut face nespus mai mult pentru Dumnezeu decât cei care erau lipsiţi de mijloace. Belşugul pământesc nu i-a împiedicat să-L urmeze pe Hristos, ci dimpotrivă, i-a ajutat să-L poată sluji mai frumos.

Trecând grăbiţi peste tinerii Vechiului Testament, cum era Moise, crescut în belşugul Egiptului... Sau David, sau Daniel şi atâţia alţii ca ei, toţi crescuţi şi trăiţi în mare belşug, dar toţi ajunşi mari oameni ai lui Hristos - vom ajunge la minunaţii tineri ai Noului Testament, care din dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos, au dispreţuit cele lumești şi le-au socotit ca pe un gunoi faţă de preţul cel nespus de mare al cunoaşterii şi dobândirii lui Hristos (Filip. 3, 7-11).

Ce minunate sunt, de exemplu, vieţile celor şase tineri al căror nume la toţi începe cu T.

- Teofil. Era dintr-o familie aleasă şi un tânăr foarte cult. Coleg şi prieten apropiat al Sf. Luca, şi el la fel de tânăr. Cu o inimă plină de dragostea lui Hristos, căuta Cuvântul Lui şi iubea Împărăţia lui Dumnezeu.

Datorită stăruinţelor şi mijloacelor sale, au fost scrise de către Sf. Luca cele două cărţi Dumnezeieşti ale Sfintelor Scripturi: Evanghelia sa şi Faptele Apostolilor (Luca 1, 3; Fap. Ap. 1, 1).

- Terţiu. Un tânăr de neam ales din Corint. Ajunsese atât de apropiat sfântului Pavel că Epistola către Romani i-a fost dictată şi transcrisă de el (Rom. 16, 22).

- Tihic şi Trofim. Doi tineri din Asia, care erau dintre cei mai apropiaţi tovarăşi de lucru ai Marelui Apostol şi, din câte se pare, erau şi ei dintre cei mai cu bună stare.

Datorită acestui fapt putuseră să-şi câştige o bună şi aleasă pregătire prin care au devenit atât de folositori Evangheliei lui Hristos şi slujitorului ei, Sf. Pavel.

- Timotei şi Tit. Aceşti doi nedespărţiţi însoţitori ai Marelui Apostol Pavel, cărora el le-a arătat o atât de mare preţuire şi care au dovedit aşa de frumos că o merită.

Au primit unele din cele mai grele însărcinări în munca cea atât de grea atunci a mărturisirii Evangheliei. Dar ei, ca marii lor înaintaşi, părăsiseră totul ca să-L urmeze pe Hristos. Renunţaseră la tot ce puteau fi pentru ei nişte rădăcini puternice în pământ - şi şi-au înălţat braţele ca nişte rădăcini veşnice în cer.

Toţi ne-au rămas ca o eternă mărturie că acolo unde inima este deschisă pentru Hristos, toate avuţiile lumești nu sunt decât trepte prin care poate urca tot mai strălucit spre cer. Şi cultura lui, şi banii lui, şi talentele lui.

Din timpul marelui război trecut, printre multe alte fapte din dragoste pentru Hristos săvârşite de mulţi tineri, am aflat-o şi pe cea a unui tânăr student de la o facultate din Paris. O notăm aici, poate că va merge la inima vreunuia dintre cei care au o stare asemănătoare - şi le va sluji ca un exemplu în viața lor cu Hristos.

Era dintr-o familie din societatea înaltă. Băiat singur la părinţi şi student eminent la şcoala lui. Avea o inimă aleasă şi şi-o cultiva tot mai mult citind Biblia şi ducând o frumoasă viaţă de rugăciune. Se străduia să-I folosească lui Hristos, împlinind cu fapta Cuvântul Său printre semenii săi.

Era război crâncen. De pe toate fronturile soseau convoaiele de răniţi şi bolnavi. Toate spitalele erau pline. Oamenii care îşi pierduseră sângele pe front aveau nevoie de sânge. Tânărul student credincios era în fruntea listei donatorilor de sânge pentru răniţi.

Era nevoie de munci grele pentru cei din spitale, iar personalul nu ajungea să le poată îndeplini... În fruntea celor care se oferiseră voluntar să facă muncile cele mai grele în toate orele libere, era tânărul student credincios.

Într-una din zile, un coleg al lui, vizitând pe cineva la un spital de răniţi, bolnavi de tifos exantematic, îl văzu pe tânărul student credincios spălând pe jos şi cărând cele mai respingătoare murdării ale bieţilor răniţi, bolnavi în ultimul grad.

- Cum, - zise îngrozit colegul lui – tu, aici?

- Da, precum vezi - răspunse credinciosul.

- Şi faci tu munca aceasta îngrozitoare?

- Precum vezi.

- Eu n-aş face treaba asta nici pentru o sută de mii de franci.

- Eu n-aş face-o nici pentru un milion, - răspunse credinciosul.

- Dar atunci, pentru ce o faci?

- Pentru dragostea lui Hristos. Şi pentru dragostea semenilor mei.

Şi ştergându-şi faţa asudată, credinciosul se aplecă să cureţe din nou cântând un cântec de iubire pentru Hristos...

Tinere frate, dacă trăieşti în belşug, slăveşte-L pe Dumnezeu Care te-a binecuvântat să-l ai şi te binecuvântează să-l ştii folosi bine. Ajută cât mai mult din el pe alţii care nu-l au. Căci numai acela este al tău cu adevărat care îl poţi împărţi pentru Hristos altora.

Trăieşte în belşug, dar aşteaptă-te şi la sărăcie, pentru ca, atunci când va veni, să nu te surprindă nepregătit. Trăieşte în belşug, dar fă-ţi obiceiul să te cobori mereu în mijlocul celor care au nevoie de tine, fiind în stare să le poţi sluji după pilda lui Hristos, Care a părăsit belşugul ceresc spre a Se face robul nostru, ca să ne mântuiască.

Şi atunci vei fi cu adevărat ucenicul Lui.

Rugăciune

Slavă veşnică Ţie, Veşnicul Împărat al Slavei Care, din dragoste pentru noi, care pieream în păcatele noastre, Te-ai dezbrăcat de belşugul dumnezeirii Tale, ca să Te îmbraci în sărăcia prăbuşirii noastre. Spre a ne putea îmbogăţi şi ridica pe noi.

Tu ne-ai făcut, Doamne, pe fiecare din noi ca să ne naştem în familia în care ne-am născut. Şi fiecăruia dintre noi, care Te-am primit în inimă şi cunoaştem voia Ta, Tu ne porunceşti să Te slujim pe Tine şi pe semenii noştri după posibilităţile noastre.

Ajută-ne să Te iubim atât de mult, încât nimic să nu ne mai împiedice, ci totul să ne ajute să ne împlinim cereşte datoriile noastre pământești.

Amin.

Cuvinte înțelepte:

Nu averea sau comoara fac pe-un om să fie mare,

ci frumsețea și lumina cinstei care-n el o are;

un pitic, pitic rămâne, chiar când stă pe-un scaun sus,

uriașul, uriaș e și-ntr-o groapă dacă-i pus.