Tânărul în belșug

Bineînțeles că omul nu poate trăi numai în belșug... De multe ori chiar omul care nu s-a născut în sărăcie și n-a cunoscut prea mult lipsurile vieții, ajunge totuși să le guste în lumea aceasta. De bine nu se teme nimeni, dar de rău trebuie să se teamă oricine.

Pe pământul acesta mai mulți oameni trăiesc în lipsă decât în belșug. Totuși sunt foarte mulți - sunt din ce în ce mai mulți - acei tineri care n-au cunoscut niciodată încă în viața lor lipsa de nimic. Au avut și au din belșug de toate.

Dar dintre tinerii credincioși cei mai mulți s-au născut din familii sărace sau mijlocii, unde ușor pot veni și vremuri în care să cunoască și lipsa.

Se întâmplă ca, totuși, Domnul în bunătatea Sa față de toți oamenii să-Și aleagă slujitori ai Săi și dintre tinerii născuți în case îmbelșugate. E adevărat că acolo ispitele sunt mai mari, primejdiile mai multe, iar Cuvântul Domnului este ascultat mai greu - dar ce este oare cu neputință la Dumnezeu?

În Sfânta Scriptură sunt arătați o mulțime de tineri credincioși care au făcut o mare cinste lui Dumnezeu pe pământ, cu toate că s-au născut din părinți bogați.

Prin condițiile pe care le-au avut, ei au putut face nespus mai mult pentru Dumnezeu decât cei care erau lipsiți de mijloace. Belșugul pământesc nu i-a împiedicat să-L urmeze pe Hristos, ci dimpotrivă, i-a ajutat să-L poată sluji mai frumos.

Trecând grăbiți peste tinerii Vechiului Testament, cum era Moise, crescut în belșugul Egiptului... Sau David, sau Daniel și atâția alții ca ei, toți crescuți și trăiți în mare belșug, dar toți ajunși mari oameni ai lui Hristos - vom ajunge la minunații tineri ai Noului Testament, care din dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos, au disprețuit cele lumești și le-au socotit ca pe un gunoi față de prețul cel nespus de mare al cunoașterii și dobândirii lui Hristos (Filip. 3, 7-11).

Ce minunate sunt, de exemplu, viețile celor șase tineri al căror nume la toți începe cu T.

- Teofil. Era dintr-o familie aleasă și un tânăr foarte cult. Coleg și prieten apropiat al Sf. Luca, și el la fel de tânăr. Cu o inimă plină de dragostea lui Hristos, căuta Cuvântul Lui și iubea Împărăția lui Dumnezeu.

Datorită stăruințelor și mijloacelor sale, au fost scrise de către Sf. Luca cele două cărți Dumnezeiești ale Sfintelor Scripturi: Evanghelia sa și Faptele Apostolilor (Luca 1, 3; Fap. Ap. 1, 1).

- Terțiu. Un tânăr de neam ales din Corint. Ajunsese atât de apropiat sfântului Pavel că Epistola către Romani i-a fost dictată și transcrisă de el (Rom. 16, 22).

- Tihic și Trofim. Doi tineri din Asia, care erau dintre cei mai apropiați tovarăși de lucru ai Marelui Apostol și, din câte se pare, erau și ei dintre cei mai cu bună stare.

Datorită acestui fapt putuseră să-și câștige o bună și aleasă pregătire prin care au devenit atât de folositori Evangheliei lui Hristos și slujitorului ei, Sf. Pavel.

- Timotei și Tit. Acești doi nedespărțiți însoțitori ai Marelui Apostol Pavel, cărora el le-a arătat o atât de mare prețuire și care au dovedit așa de frumos că o merită.

Au primit unele din cele mai grele însărcinări în munca cea atât de grea atunci a mărturisirii Evangheliei. Dar ei, ca marii lor înaintași, părăsiseră totul ca să-L urmeze pe Hristos. Renunțaseră la tot ce puteau fi pentru ei niște rădăcini puternice în pământ - și și-au înălțat brațele ca niște rădăcini veșnice în cer.

Toți ne-au rămas ca o eternă mărturie că acolo unde inima este deschisă pentru Hristos, toate avuțiile lumești nu sunt decât trepte prin care poate urca tot mai strălucit spre cer. Și cultura lui, și banii lui, și talentele lui.

Din timpul marelui război trecut, printre multe alte fapte din dragoste pentru Hristos săvârșite de mulți tineri, am aflat-o și pe cea a unui tânăr student de la o facultate din Paris. O notăm aici, poate că va merge la inima vreunuia dintre cei care au o stare asemănătoare - și le va sluji ca un exemplu în viața lor cu Hristos.

Era dintr-o familie din societatea înaltă. Băiat singur la părinți și student eminent la școala lui. Avea o inimă aleasă și și-o cultiva tot mai mult citind Biblia și ducând o frumoasă viață de rugăciune. Se străduia să-I folosească lui Hristos, împlinind cu fapta Cuvântul Său printre semenii săi.

Era război crâncen. De pe toate fronturile soseau convoaiele de răniți și bolnavi. Toate spitalele erau pline. Oamenii care își pierduseră sângele pe front aveau nevoie de sânge. Tânărul student credincios era în fruntea listei donatorilor de sânge pentru răniți.

Era nevoie de munci grele pentru cei din spitale, iar personalul nu ajungea să le poată îndeplini... În fruntea celor care se oferiseră voluntar să facă muncile cele mai grele în toate orele libere, era tânărul student credincios.

Într-una din zile, un coleg al lui, vizitând pe cineva la un spital de răniți, bolnavi de tifos exantematic, îl văzu pe tânărul student credincios spălând pe jos și cărând cele mai respingătoare murdării ale bieților răniți, bolnavi în ultimul grad.

- Cum, - zise îngrozit colegul lui – tu, aici?

- Da, precum vezi - răspunse credinciosul.

- Și faci tu munca aceasta îngrozitoare?

- Precum vezi.

- Eu n-aș face treaba asta nici pentru o sută de mii de franci.

- Eu n-aș face-o nici pentru un milion, - răspunse credinciosul.

- Dar atunci, pentru ce o faci?

- Pentru dragostea lui Hristos. Și pentru dragostea semenilor mei.

Și ștergându-și fața asudată, credinciosul se aplecă să curețe din nou cântând un cântec de iubire pentru Hristos...

Tinere frate, dacă trăiești în belșug, slăvește-L pe Dumnezeu Care te-a binecuvântat să-l ai și te binecuvântează să-l știi folosi bine. Ajută cât mai mult din el pe alții care nu-l au. Căci numai acela este al tău cu adevărat care îl poți împărți pentru Hristos altora.

Trăiește în belșug, dar așteaptă-te și la sărăcie, pentru ca, atunci când va veni, să nu te surprindă nepregătit. Trăiește în belșug, dar fă-ți obiceiul să te cobori mereu în mijlocul celor care au nevoie de tine, fiind în stare să le poți sluji după pilda lui Hristos, Care a părăsit belșugul ceresc spre a Se face robul nostru, ca să ne mântuiască.

Și atunci vei fi cu adevărat ucenicul Lui.

Rugăciune

Slavă veșnică Ție, Veșnicul Împărat al Slavei Care, din dragoste pentru noi, care pieream în păcatele noastre, Te-ai dezbrăcat de belșugul dumnezeirii Tale, ca să Te îmbraci în sărăcia prăbușirii noastre. Spre a ne putea îmbogăți și ridica pe noi.

Tu ne-ai făcut, Doamne, pe fiecare din noi ca să ne naștem în familia în care ne-am născut. Și fiecăruia dintre noi, care Te-am primit în inimă și cunoaștem voia Ta, Tu ne poruncești să Te slujim pe Tine și pe semenii noștri după posibilitățile noastre.

Ajută-ne să Te iubim atât de mult, încât nimic să nu ne mai împiedice, ci totul să ne ajute să ne împlinim cerește datoriile noastre pământești.

Amin.

Cuvinte înțelepte:

Nu averea sau comoara fac pe-un om să fie mare,

ci frumsețea și lumina cinstei care-n el o are;

un pitic, pitic rămâne, chiar când stă pe-un scaun sus,

uriașul, uriaș e și-ntr-o groapă dacă-i pus.