Tânărul în înfrângere

Credinţele vechilor greci erau pline cu tot felul de povestiri, din care multe cu un adânc înţeles duhovnicesc.

Printre isprăvile unui mare erou al acelor povestiri, anume Hercules, se spune şi despre lupta lui cu un anume Anteu, fiu al Pământului.

Acest Anteu, în toate luptele sale, când se vedea trântit la pământ şi se simţea sfârşit de puteri, se atingea de mama sa, pământul, care îi da din nou putere. Şi tot aşa, de câte ori era trântit, până când îşi biruia vrăjmaşul cu care lupta.

Viteazul Hercules, în timpul luptei cu el, băgând de seamă acest lucru, nu l-a mai lăsat să se atingă de pământ. L-a încopciat puternic cu braţele sale tari şi, strângându-l ca într-un cleşte de fier, nu l-a mai lăsat jos. Astfel despărţit de izvorul puterii sale, Anteu a pierit înfrânt de vrăjmaşul său.

Ce adânc înţeles are istorioara aceasta, mai ales pentru tinerii luptători ai lui Hristos.

Noi suntem născuţi din coasta străpunsă a lui Hristos. Din inima Lui, din Jertfa şi Dragostea Crucii Lui. El este Mama noastră dulce și puterea noastră.

Vrăjmaşii cu care luptăm, păcatul, firea veche, diavolul, lumea, ispitele - sunt foarte tari. Mereu avem să ne înfruntăm cu câte unul sau cu toţi aceşti vrăjmaşi cumpliţi care umblă să ne prindă şi să ne piardă...

În marile şi desele noastre încleştări cu aceşti vrăjmaşi de moarte, noi avem adeseori şi înfrângeri. Vrăjmaşul primeşte lovituri dar şi dă.

În marea luptă a mântuirii noastre vrăjmaşul diavol a luptat cumplit de crud şi de viclean să-L zdrobească pe Hristos, Căpetenia mântuirii noastre. Dar Fiul Tatălui l-a biruit, fiindcă a stat mereu unit cu Tatăl.

Tactica cea vicleană a diavolului urmărea totdeauna să-L despartă pe Fiul de Tatăl...

Dar Fiul n-a ieşit din ascultarea şi dragostea Tatălui. De aceea n-a putut fi biruit.

Acum și pe noi, diavolul, vicleanul nostru vrăjmaş, care ştie că toată puterea noastră este în rămânerea noastră nedespărţiţi de Mântuitorul Hristos, caută să ne biruiască tot cu vicleşugul despărţirii de El.

Tinere suflete luptătoare ale lui Hristos! Ori de câte ori simţiţi că slăbiţi în lupta cu vrăjmaşul, atingeţi-vă din nou de Iisus Biruitorul!

Veniţi cu rugăciune fierbinte, veniţi cu credinţă tare, veniţi cu nădejde neclintită şi vă atingeţi de Domnul Iisus Biruitorul. Puterea Lui, puterea Crucii şi Jertfei Lui se va revărsa întăritoare şi proaspătă în voi şi veţi birui.

Un lucru fiţi treji să nu vi se întâmple: să nu vă despartă vrăjmaşul de către Hristos.

Să nu vă rupă de Izvorul tăriei voastre. Să nu vă smulgă de lângă părtăşia şi dragostea Lui. Să nu vă despartă de Domnul Iisus, prin Care sunteți întăriți și ajutați.

Toată taina biruinţei lui Hristos asupra vrăjmaşului Său a stat în minunatele cuvinte: „Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl” (Ioan 14, 10). Iar Tatăl Cel Nebiruit, Care era mai mare ca toţi, L-a făcut Nebiruit şi pe Fiul Său Iisus.

Numai două momente grele au fost pentru Fiul în această Mare Luptă.

Unul a fost în Ghetsimani, când a zis ucenicilor Săi: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”... Şi S-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă depărtează de la Mine paharul acesta” (Matei 26, 38-39).

Iar celălalt a fost când a strigat pe Cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46).

Dar din amândouă aceste momente grele, Fiul a ieşit Biruitor asupra vrăjmaşului Său, prin dragostea ascultării Lui de Voia Tatălui.

Fiul spusese totdeauna: „Eu am venit să fac nu voia Mea, ci voia Tatălui Care M-a trimis” (Ioan 6, 38). Eu iubesc voia Tatălui şi vreau să o împlinesc cu orice preţ. Cea mai mare dorinţă şi bucurie a Mea este să fac Voia Tatălui. Nimic pe lume nu este mai presus şi mai sfânt pentru Mine decât să fac Voia Lui. Aceasta este toată bucuria Mea.

Ce mare putere în orice înfrângere, în orice stare şi în orice luptă este gândul acesta: să iubești și să dorești totdeauna să se facă Voia Tatălui Ceresc.

Voia Tatălui, fără de care nimic nu se întâmplă pe lume... Voia Tatălui, care este fericirea şi bucuria veşnică a tuturor creaturilor Sale. Voia Tatălui, care este totdeauna mântuire şi fericire, sfinţenie şi pace, bunătate şi iubire, har şi viaţă. Voia Tatălui este și trebuie să fie dorinţa şi voinţa fiecărui fiu al Său credincios.

Cine a ajuns cu adevărat pătruns de încredinţarea că cel mai mare bine în lume este Voia lui Dumnezeu, acela nu va mai fi nefericit niciodată, ci va fi încredințat că aceasta este totdeauna numai spre bine.

- Ce ţi-ai dori tu mai mult pe lume? - îl întrebă odată un tânăr credincios pe un altul, în timp ce mergeau la adunare împreună.

- Să fac voia lui Dumnezeu, răspunse celălalt.

- Și care a fost cea mai fericită zi din viaţa ta?

- Cea mai fericită zi din viața mea a fost ziua când știu că am făcut prima dată voia lui Dumnezeu.

- Ce ai dori tu să afli acuma, mergând?

- Mijlocul prin care să pot face mai bine voia lui Dumnezeu.

- Cine este prietenul tău cel mai bun?

- Voia lui Dumnezeu.

- Ce ai dori tu să ajungi în viaţă?

- Un împlinitor smerit şi bucuros al voii lui Dumnezeu.

- Ei bine, şi pentru toate acestea ce răsplată ai dori să primeşti la sfârşitul vieţii tale?

- Mulţumirea că am făcut voia lui Dumnezeu!

Greu este până când omul ajunge să se încredinţeze de voia lui Dumnezeu, căci după aceea nimic nu-i mai este greu. Nici o înfrângere nu-l mai descurajează. Nici o primejdie nu-l va mai face să tremure.

Hristos îl va întări de fiecare dată şi ostaşul Său se va ridica şi va birui din nou. Crucea singurătăţii o va purta cu răbdare. Crucea bolii sale, cu nădejde. Crucea curăţiei, cu sfinţenie.

Din orice înfrângere se va ridica biruitor, strigând:

„Pot totul în Hristos Care mă întăreşte” (Filip. 4, 13).

Rugăciune

Slavă veşnică Ţie, Iisuse, Biruitor Veşnic şi Slăvit, Care n-ai fost înfrânt niciodată în nici o luptă şi de nici un vrăjmaş, căci puterea Biruinţei Tale a fost slăvita unire cu Tatăl.

Te rugăm, Doamne Iisuse, ţine-ne şi pe noi într-o sfântă şi puternică nedespărţire de Tine, pentru ca în toate luptele noastre să fim şi noi biruitori totdeauna şi niciodată înfrânţi.

Iar când se va întâmpla să fim trântiţi şi vom zăcea înfrânţi, îndreaptă-ne privirile spre Crucea Ta şi atinge-ne inima de Tăria Ta.

Ca să ne ridicăm din nou întăriţi la luptă și să biruim pe totdeauna toți vrăjmașii noștri, până la cel din urmă, moartea.

Astfel să trecem biruitori prin Poarta Triumfului Ceresc, pe unde ai trecut Tu, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Iisus Hristos.

Amin.