Tânărul în înfrângere
Traian Dorz - Cărarea tinereții curate
Credințele vechilor greci erau pline cu tot felul de povestiri, din care multe cu un adânc înțeles duhovnicesc.
Printre isprăvile unui mare erou al acelor povestiri, anume Hercules, se spune și despre lupta lui cu un anume Anteu, fiu al Pământului.
Acest Anteu, în toate luptele sale, când se vedea trântit la pământ și se simțea sfârșit de puteri, se atingea de mama sa, pământul, care îi da din nou putere. Și tot așa, de câte ori era trântit, până când își biruia vrăjmașul cu care lupta.
Viteazul Hercules, în timpul luptei cu el, băgând de seamă acest lucru, nu l-a mai lăsat să se atingă de pământ. L-a încopciat puternic cu brațele sale tari și, strângându-l ca într-un clește de fier, nu l-a mai lăsat jos. Astfel despărțit de izvorul puterii sale, Anteu a pierit înfrânt de vrăjmașul său.
Ce adânc înțeles are istorioara aceasta, mai ales pentru tinerii luptători ai lui Hristos.
Noi suntem născuți din coasta străpunsă a lui Hristos. Din inima Lui, din Jertfa și Dragostea Crucii Lui. El este Mama noastră dulce și puterea noastră.
Vrăjmașii cu care luptăm, păcatul, firea veche, diavolul, lumea, ispitele - sunt foarte tari. Mereu avem să ne înfruntăm cu câte unul sau cu toți acești vrăjmași cumpliți care umblă să ne prindă și să ne piardă...
În marile și desele noastre încleștări cu acești vrăjmași de moarte, noi avem adeseori și înfrângeri. Vrăjmașul primește lovituri dar și dă.
În marea luptă a mântuirii noastre vrăjmașul diavol a luptat cumplit de crud și de viclean să-L zdrobească pe Hristos, Căpetenia mântuirii noastre. Dar Fiul Tatălui l-a biruit, fiindcă a stat mereu unit cu Tatăl.
Tactica cea vicleană a diavolului urmărea totdeauna să-L despartă pe Fiul de Tatăl...
Dar Fiul n-a ieșit din ascultarea și dragostea Tatălui. De aceea n-a putut fi biruit.
Acum și pe noi, diavolul, vicleanul nostru vrăjmaș, care știe că toată puterea noastră este în rămânerea noastră nedespărțiți de Mântuitorul Hristos, caută să ne biruiască tot cu vicleșugul despărțirii de El.
Tinere suflete luptătoare ale lui Hristos! Ori de câte ori simțiți că slăbiți în lupta cu vrăjmașul, atingeți-vă din nou de Iisus Biruitorul!
Veniți cu rugăciune fierbinte, veniți cu credință tare, veniți cu nădejde neclintită și vă atingeți de Domnul Iisus Biruitorul. Puterea Lui, puterea Crucii și Jertfei Lui se va revărsa întăritoare și proaspătă în voi și veți birui.
Un lucru fiți treji să nu vi se întâmple: să nu vă despartă vrăjmașul de către Hristos.
Să nu vă rupă de Izvorul tăriei voastre. Să nu vă smulgă de lângă părtășia și dragostea Lui. Să nu vă despartă de Domnul Iisus, prin Care sunteți întăriți și ajutați.
Toată taina biruinței lui Hristos asupra vrăjmașului Său a stat în minunatele cuvinte: „Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl” (Ioan 14, 10). Iar Tatăl Cel Nebiruit, Care era mai mare ca toți, L-a făcut Nebiruit și pe Fiul Său Iisus.
Numai două momente grele au fost pentru Fiul în această Mare Luptă.
Unul a fost în Ghetsimani, când a zis ucenicilor Săi: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte”... Și S-a rugat: „Tată, dacă este cu putință depărtează de la Mine paharul acesta” (Matei 26, 38-39).
Iar celălalt a fost când a strigat pe Cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27, 46).
Dar din amândouă aceste momente grele, Fiul a ieșit Biruitor asupra vrăjmașului Său, prin dragostea ascultării Lui de Voia Tatălui.
Fiul spusese totdeauna: „Eu am venit să fac nu voia Mea, ci voia Tatălui Care M-a trimis” (Ioan 6, 38). Eu iubesc voia Tatălui și vreau să o împlinesc cu orice preț. Cea mai mare dorință și bucurie a Mea este să fac Voia Tatălui. Nimic pe lume nu este mai presus și mai sfânt pentru Mine decât să fac Voia Lui. Aceasta este toată bucuria Mea.
Ce mare putere în orice înfrângere, în orice stare și în orice luptă este gândul acesta: să iubești și să dorești totdeauna să se facă Voia Tatălui Ceresc.
Voia Tatălui, fără de care nimic nu se întâmplă pe lume... Voia Tatălui, care este fericirea și bucuria veșnică a tuturor creaturilor Sale. Voia Tatălui, care este totdeauna mântuire și fericire, sfințenie și pace, bunătate și iubire, har și viață. Voia Tatălui este și trebuie să fie dorința și voința fiecărui fiu al Său credincios.
Cine a ajuns cu adevărat pătruns de încredințarea că cel mai mare bine în lume este Voia lui Dumnezeu, acela nu va mai fi nefericit niciodată, ci va fi încredințat că aceasta este totdeauna numai spre bine.
- Ce ți-ai dori tu mai mult pe lume? - îl întrebă odată un tânăr credincios pe un altul, în timp ce mergeau la adunare împreună.
- Să fac voia lui Dumnezeu, răspunse celălalt.
- Și care a fost cea mai fericită zi din viața ta?
- Cea mai fericită zi din viața mea a fost ziua când știu că am făcut prima dată voia lui Dumnezeu.
- Ce ai dori tu să afli acuma, mergând?
- Mijlocul prin care să pot face mai bine voia lui Dumnezeu.
- Cine este prietenul tău cel mai bun?
- Voia lui Dumnezeu.
- Ce ai dori tu să ajungi în viață?
- Un împlinitor smerit și bucuros al voii lui Dumnezeu.
- Ei bine, și pentru toate acestea ce răsplată ai dori să primești la sfârșitul vieții tale?
- Mulțumirea că am făcut voia lui Dumnezeu!
Greu este până când omul ajunge să se încredințeze de voia lui Dumnezeu, căci după aceea nimic nu-i mai este greu. Nici o înfrângere nu-l mai descurajează. Nici o primejdie nu-l va mai face să tremure.
Hristos îl va întări de fiecare dată și ostașul Său se va ridica și va birui din nou. Crucea singurătății o va purta cu răbdare. Crucea bolii sale, cu nădejde. Crucea curăției, cu sfințenie.
Din orice înfrângere se va ridica biruitor, strigând:
Rugăciune
Slavă veșnică Ție, Iisuse, Biruitor Veșnic și Slăvit, Care n-ai fost înfrânt niciodată în nici o luptă și de nici un vrăjmaș, căci puterea Biruinței Tale a fost slăvita unire cu Tatăl.
Te rugăm, Doamne Iisuse, ține-ne și pe noi într-o sfântă și puternică nedespărțire de Tine, pentru ca în toate luptele noastre să fim și noi biruitori totdeauna și niciodată înfrânți.
Iar când se va întâmpla să fim trântiți și vom zăcea înfrânți, îndreaptă-ne privirile spre Crucea Ta și atinge-ne inima de Tăria Ta.
Ca să ne ridicăm din nou întăriți la luptă și să biruim pe totdeauna toți vrăjmașii noștri, până la cel din urmă, moartea.
Astfel să trecem biruitori prin Poarta Triumfului Ceresc, pe unde ai trecut Tu, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Iisus Hristos.
Amin.