Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Biserica cea vie este Trupul Domnului Hristos și fiecare suflet viu din ea este un mădular din acest Trup Sfânt.
De aceea un trup sănătos este totdeauna acolo unde este capul său.
Și un mădular sănătos este totdeauna acolo unde sunt toate celelalte mădulare ale trupului.
Când cineva se desparte de frați și pleacă de unde este Isus, el ajunge unde nu este El.
Ori de câte ori nu suntem cu frații, noi ne lipsim de Hristos și nici cu El nu suntem.
Ori de câte ori mergem în altă parte când frații noștri sunt adunați aci, noi ne lipsim de cea mai mare bucurie și har. Ne lipsim de Prezența binecuvântată a lui Isus.
Domnul Isus a spus: unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor (Matei 18, 20).
Prezența Domnului dă totdeauna lumină și bucurie, putere și răsplătire, tuturor celor ce sunt acolo unde El a spus că și El este, de aceea va fi o mare pierdere de fiecare dată pentru sufletul acela care nu este între frații săi la rugăciune, la ascultare, la osteneli, la jertfă, la suferință, sau la jug, ori de câte ori Hristos îi strânge. Și oricând El este în mijlocul lor.
De multe binecuvântări se lipsește acela care lipsește de la adunarea frățească sau unitatea ei.
Multe adevăruri nu le află,
multe minuni nu le vede,
multe bucurii nu le cunoaște... Și în multe primejdii și în mari rătăciri ajunge acela.
Nu știm ce gânduri și ce încredințări mai însemnate decât ale fraților pentru sfântul Toma, îl vor fi făcut să plece el dintre frații săi.
Dar felul în care a vorbit el despre Domnul după aceea, era dovada tristă despre starea inimii lui, despre starea în care ajunsese fără frații săi.
În loc să se bucure și să se arate gata să creadă spusele fraților lui, Toma se arată acum necredincios față de Domnul și neîncrezător față de frații lui. El nu mai vorbea acum ca ei.
Doar puțin lipsise dintre ei - și ce mare deosebire este acum între Toma și ceilalți.
Doar puțin plecase la alții - și acum iată-l pe Toma cât de greu se mai poate înțelege cu frații săi,
cu adunarea sa,
cu felul credinței pe care și el o avusese înainte,
în care și el umblase atâta vreme și atât de strâns unit cu ceilalți, după Domnul.
Doar puțin umblase printre alții și acum iată-l cu ce gânduri se întorcea el printre frați și ce fel de vorbe spunea el despre Domnul, - el, unul din cei doisprezece.
Sfântul Ioan vorbește aici despre fratele său Toma amintind cu amărăciune acel amănunt sfâșietor de greu pe care îl amintise cândva numai despre acela dintre ei care le-a făcut cea mai mare durere și rușine. Despre acela care avea să-L vândă pe Domnul, despre Iuda. Spunând tot așa: el, unul din cei doisprezece (Ioan 6, 71).
Sfântul Ioan își va fi amintit cu durere că tot așa începuse odată și Iuda să lipsească dintre ei, - până a ajuns unde a ajuns.
Acum îl vede și pe Toma lipsind, și se temea ca nu cumva lipsirea dintre frați să-l ducă la pierzare și trădare și pe el.
Știa bine unde duce lipsa dintre frați, și pe unde poate să ajungă fratele plecat. Cu ce gânduri și cu ce vorbe va veni el înapoi la ei, spre a-i tulbura și a-i clătina din credința lor dintâi. Ceilalți frați petreceau împreună în rugăciune, în așteptarea Domnului, în îmbărbătarea Cuvântului Sfânt, mângâindu-se și încurajându-se unii pe alții, în aceste momente grele, când rămăseseră atât de puțini și de zdrobiți. Iar Toma lipsea. Toma se dusese în altă parte și la altceva.
Aveau și ei familii, aveau și ei interese și griji, - dar lor, mai presus de toate acestea, le era acum unitatea lor, ascultarea Cuvântului, Cauza lui Hristos.
Toma pare a fi ajuns acum într-o mare ispită. Dar pentru că inima lui nu se rupsese cu totul de frați, Domnul a avut milă de el.
Și l-a salvat în ultimul moment.
O, frate lucrător și ucenic al Domnului Isus, fii și tu cu foarte mare băgare de seamă și nu te lăsa ispitit.
Nu te depărta și nu lipsi niciodată dintre frați.
Nu te supăra pe nici unul din frații tăi și nu merge nicăieri altundeva, când trebuie să fii în mijlocul lor.
Nu părăsi adunarea ta cum au unii obicei, ca să nu ajungi lipsit de bucuria Domnului și străin de frații tăi și de credința ta de la început (Evrei 10, 25).
Nu te lăsa atras de alții și nu socoti nimic mai de preț decât a fi împreună cu frații tăi când ei sunt adunați în așteptarea Domnului, care a promis că va veni în mijlocul lor (Matei 18, 20).
Și dacă umbli prin alte părți, nu aduce între frații tăi gânduri străine de încredințările lor, de învățătura și familia lor,
și nu te arăta cu încăpățânare de altă părere decât a lor,
cum fac mulți, care rătăcesc spre dezbinare pe totdeauna,
și care nu se mai întorc din rătăcirea lor niciodată. Sunt gata apoi de ceartă cu frații, dar nu mai sunt gata de înțelegere.
Sunt gata de luptă, dar nu mai sunt gata de pace. Sunt gata de rătăcire, dar nu mai sunt gata niciodată de întoarcere.
Încredințările străine sunt gata să și le apere cu orice preț, dar cele ale fraților nu mai pot să le primească.
Ce blestemat duh face astfel de lucrare. Și câtă pază și grijă ne trebuie fiecăruia ca să nu cădem în stăpânirea lui fiindcă iată, cei care au căzut, nu se mai pot salva niciodată.
Ci tu rămâi mereu între cei doisprezece ai tăi, ținând la adunarea ta mai mult ca la orice, căci numai acolo este pentru tine Hristos. Și numai acolo mântuirea și Adevărul.
Slavă Învierii Tale Isuse Doamne, slavă Ție.
Te rugăm ai milă de toți acei care fac parte din scumpa și dulcea Ta frățietate, dar nu rămân cu toată grija în duhul ei.
Nu-i lăsa pe nici unul care face parte din numărul celor aleși să se mai abată dintre frații lui,
ca nu cumva să ajungă la încredințări deosebite de ale lor, la ruperea de ei.
Întoarce-i pe toți cei plecați.
Și salvează-i pe cei ispitiți, până nu ajung acolo de unde nu vor mai putea nici întoarce nici ieși niciodată.
Amin.