Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
Taina desăvârşitei uniri dintre Dumnezeu şi Cuvântul Său este desigur Natura Dumnezeiască, Aceeaşi şi Nedespărţită.
Ei au fost Unul şi Una din Veşnicie.
- Şi rămân Unul şi Una pentru Veşnicie.
Doar în Timpul scurt şi trecător dintre aceste două Veşnicii,
şi pentru Lucrarea Credinţei şi Mântuirii noastre, spre a ne arăta pe înţelesul minţii noastre această Lucrare a Puterii şi Iubirii Sale,
- Dumnezeu a luat aceste Trei înfăţişări: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Ca după cum El ne-a făcut trupeşte după Chipul Său,
- să ne străduim sufleteşte şi noi spre a ne transforma după Asemănarea Lui.
Aşa ne-a devenit cunoscută nouă Taina: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Cele mai strălucite trăsături din părtăşia Fiului cu Tatăl
şi cele mai de trebuinţă învăţături pe care să le luăm noi din acestea, sunt Dragostea şi Ascultarea,
desăvârşite şi necondiţionate.
Dragostea care s-a împlinit prin ascultare,
iar ascultarea care s-a împlinit prin dragoste.
Amândouă sunt la fel de mari.
Amândouă sunt la fel de sfinte.
Amândouă sunt la fel de prezente în tot ce a făcut Fiul şi în orice împrejurare.
Împreună Lucrarea Fiului ca Om, cu Tatăl,
- a fost învăluită permanent în această luminoasă şi dulce părtăşie: tot ce a voit Tatăl a fost făcut de Fiu întocmai,
a fost făcut întocmai când a voit Tatăl,
a fost făcut întocmai cum a voit Tatăl,
şi a fost făcut întocmai aşa ca voia Tatălui, oricât de mare a fost lupta, răbdarea şi jertfa cerute de această lucrare.
Oricât de grea a fost ascultarea Sa de Tatăl şi oricât de încercată I-a fost dragostea Sa, Fiul a dat Preţul Întreg, prin supunerea Lui totală.
Aceasta e taina şi temeiul părtăşiei depline şi permanente.
Oare cât I-ai dat tu dragul meu Tatălui Ceresc din cele ale tale?
Câtă ascultare şi dragoste Îi dai?
Cât I-ai jertfit din persoana ta, din timpul tău, din bunurile tale, dacă spui că eşti fiul Lui?
Şi că doreşti să ai părtăşie cu El...
Iată, de această condiţie depinde şi cât îţi va da ţie Tatăl, când Îi vei cere şi când Îl vei ruga.
De ascultarea ta faţă de cererile Tatălui depinde şi ascultarea Lui faţă de rugăciunile tale.
De măsura dragostei tale faţă de El, va depinde până la urmă şi măsura dragostei Sale faţă de tine.
Oare, câtă dragoste şi câtă ascultare Îi dai tu Tatălui?
Şi oare cât eşti tu în stare să plăteşti pentru acestea?
În anii trecuţi când Israelul şi-a căpătat independenţa, din toate părţile lumii, fiii săi cei risipiţi făceau totul ca să se întoarcă şi să ajungă iarăşi în pământul sfânt dat de Dumnezeu părinţilor lor, cum scrie în psalmi - ca nişte rânduri din Miazăzi (Psalm 126, 4).
Printre cei mulţi care lăsau totul şi cu o bucurie sfântă şi fericită plecau - s-au putut vedea lucruri minunate şi cutremurătoare. Dragostea lor faţă de Ţara Sfântă, ajunsese aproape o nebunie.
Erau în stare de orice jertfă spre a putea ajunge să vadă şi să sărute pământul sfânt al părinţilor lor - şi să moară acolo.
Printre cei plecaţi din ţara de la Miazăzi, din Yemen, era un fiu care când a primit permisiunea să plece şi-a luat în spate şi pe tatăl său de 76 de ani bătrân şi bolnav.
Şi l-a dus astfel peste munţi şi peste văi, multe zile şi nopţi, până când a ajuns cu el la cel mai apropiat aeroport, unde îi aştepta, printre munţii din ţara aceea, avionul care urma să-i ducă în Israel.
Au fost duşi ca pe nişte aripi de vultur precum fusese profeţit.
Când au coborât din avion şi au atins pământul atât de mult dorit, tatăl bătrân a căzut chiar acolo în genunchi, a ridicat spre cer mâinile şi ochii scăldaţi în lacrimi şi a strigat:
- Slavă veşnică Ţie Dumnezeul părinţilor noştri Avraam, Isac şi Iacov. Binecuvântat să fie fiul meu care m-a ascultat şi m-a iubit atât de mult, ajutându-mă să pot săruta acest pământ sfânt.
Apoi s-a aruncat cu toată faţa lui la pământul atât de sfânt pentru el. L-a sărutat îndelung cu cel mai adânc suspin de uşurare şi fericire.
Şi a murit aşa. Căpătase totul.
Slavă veşnică Ţie Nesfârşit de Bunul nostru Tată Ceresc pentru Fiul Tău care Te-a iubit şi Te-a ascultat atât de mult. Şi prin care astfel ne-ai arătat şi nouă cât de mult trebuie să Te iubim şi să Te ascultăm şi noi.
Te rugăm Tatăl nostru şi dorim să ne dăruieşti şi nouă tuturor Duhul Fiului Tău, care să ne facă să putem striga cu suspinul unei nesfârşite iubiri şi a unei necondiţionate ascultări: Tată iată-mă, vreau ca să fac voia Ta (Gal. 4, 6).
Şi din aceasta să ne facem totdeauna întreagă voia Ta, predându-ne Ţie viaţa cu tot ce avem, spre a ne putea şi noi bucura veşnic de întreaga Ta iubire şi moştenire.
Ajută-ne să iubim Împărăţia Ta atât de mult încât să facem şi noi totul pentru a ajunge în ea, s-o cuprindem la toată inima noastră - şi să nu ne despărţim de ea niciodată.
Amin.