Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.
Taina desăvârșitei uniri dintre Dumnezeu și Cuvântul Său este desigur Natura Dumnezeiască, Aceeași și Nedespărțită.
Ei au fost Unul și Una din Veșnicie.
- Și rămân Unul și Una pentru Veșnicie.
Doar în Timpul scurt și trecător dintre aceste două Veșnicii,
și pentru Lucrarea Credinței și Mântuirii noastre, spre a ne arăta pe înțelesul minții noastre această Lucrare a Puterii și Iubirii Sale,
- Dumnezeu a luat aceste Trei înfățișări: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Ca după cum El ne-a făcut trupește după Chipul Său,
- să ne străduim sufletește și noi spre a ne transforma după Asemănarea Lui.
Așa ne-a devenit cunoscută nouă Taina: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Cele mai strălucite trăsături din părtășia Fiului cu Tatăl
și cele mai de trebuință învățături pe care să le luăm noi din acestea, sunt Dragostea și Ascultarea,
desăvârșite și necondiționate.
Dragostea care s-a împlinit prin ascultare,
iar ascultarea care s-a împlinit prin dragoste.
Amândouă sunt la fel de mari.
Amândouă sunt la fel de sfinte.
Amândouă sunt la fel de prezente în tot ce a făcut Fiul și în orice împrejurare.
Împreună Lucrarea Fiului ca Om, cu Tatăl,
- a fost învăluită permanent în această luminoasă și dulce părtășie: tot ce a voit Tatăl a fost făcut de Fiu întocmai,
a fost făcut întocmai când a voit Tatăl,
a fost făcut întocmai cum a voit Tatăl,
și a fost făcut întocmai așa ca voia Tatălui, oricât de mare a fost lupta, răbdarea și jertfa cerute de această lucrare.
Oricât de grea a fost ascultarea Sa de Tatăl și oricât de încercată I-a fost dragostea Sa, Fiul a dat Prețul Întreg, prin supunerea Lui totală.
Aceasta e taina și temeiul părtășiei depline și permanente.
Oare cât I-ai dat tu dragul meu Tatălui Ceresc din cele ale tale?
Câtă ascultare și dragoste Îi dai?
Cât I-ai jertfit din persoana ta, din timpul tău, din bunurile tale, dacă spui că ești fiul Lui?
Și că dorești să ai părtășie cu El...
Iată, de această condiție depinde și cât îți va da ție Tatăl, când Îi vei cere și când Îl vei ruga.
De ascultarea ta față de cererile Tatălui depinde și ascultarea Lui față de rugăciunile tale.
De măsura dragostei tale față de El, va depinde până la urmă și măsura dragostei Sale față de tine.
Oare, câtă dragoste și câtă ascultare Îi dai tu Tatălui?
Și oare cât ești tu în stare să plătești pentru acestea?
În anii trecuți când Israelul și-a căpătat independența, din toate părțile lumii, fiii săi cei risipiți făceau totul ca să se întoarcă și să ajungă iarăși în pământul sfânt dat de Dumnezeu părinților lor, cum scrie în psalmi - ca niște rânduri din Miazăzi (Psalm 126, 4).
Printre cei mulți care lăsau totul și cu o bucurie sfântă și fericită plecau - s-au putut vedea lucruri minunate și cutremurătoare. Dragostea lor față de Țara Sfântă, ajunsese aproape o nebunie.
Erau în stare de orice jertfă spre a putea ajunge să vadă și să sărute pământul sfânt al părinților lor - și să moară acolo.
Printre cei plecați din țara de la Miazăzi, din Yemen, era un fiu care când a primit permisiunea să plece și-a luat în spate și pe tatăl său de 76 de ani bătrân și bolnav.
Și l-a dus astfel peste munți și peste văi, multe zile și nopți, până când a ajuns cu el la cel mai apropiat aeroport, unde îi aștepta, printre munții din țara aceea, avionul care urma să-i ducă în Israel.
Au fost duși ca pe niște aripi de vultur precum fusese profețit.
Când au coborât din avion și au atins pământul atât de mult dorit, tatăl bătrân a căzut chiar acolo în genunchi, a ridicat spre cer mâinile și ochii scăldați în lacrimi și a strigat:
- Slavă veșnică Ție Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isac și Iacov. Binecuvântat să fie fiul meu care m-a ascultat și m-a iubit atât de mult, ajutându-mă să pot săruta acest pământ sfânt.
Apoi s-a aruncat cu toată fața lui la pământul atât de sfânt pentru el. L-a sărutat îndelung cu cel mai adânc suspin de ușurare și fericire.
Și a murit așa. Căpătase totul.
Slavă veșnică Ție Nesfârșit de Bunul nostru Tată Ceresc pentru Fiul Tău care Te-a iubit și Te-a ascultat atât de mult. Și prin care astfel ne-ai arătat și nouă cât de mult trebuie să Te iubim și să Te ascultăm și noi.
Te rugăm Tatăl nostru și dorim să ne dăruiești și nouă tuturor Duhul Fiului Tău, care să ne facă să putem striga cu suspinul unei nesfârșite iubiri și a unei necondiționate ascultări: Tată iată-mă, vreau ca să fac voia Ta (Gal. 4, 6).
Și din aceasta să ne facem totdeauna întreagă voia Ta, predându-ne Ție viața cu tot ce avem, spre a ne putea și noi bucura veșnic de întreaga Ta iubire și moștenire.
Ajută-ne să iubim Împărăția Ta atât de mult încât să facem și noi totul pentru a ajunge în ea, s-o cuprindem la toată inima noastră - și să nu ne despărțim de ea niciodată.
Amin.