Trei Marii au îngenuncheat la picioarele Domnului și toate trei și-au auzit vorbe de mustrare
Pr. Iosif Trifa - Mai lângă Domnul meu
În paginile de dinainte, am arătat trei evanghelii cu trei Marii îngenuncheate la picioarele Domnului. Și, lucru ciudat: toate trei și-au auzit cuvinte de mustrare, pentru că s-au apropiat de Domnul.
Pe Maria din Betania o mustra sora ei, Marta, că nu-i ajută la gătitul mâncărilor.
Pe Maria Magdalena o mustra Simon fariseul și ceilalți cărturari și farisei, spunând că-i prea păcătoasă.
Și iarăși, pe Maria din Betania o mustra Iuda că „risipește” mirul.
Așa pățesc și azi cei ce trăiesc cu adevărat o viață îngenuncheată la picioarele Domnului.
Oamenii cei lumești, oamenii cei orbiți de patimi și ispite nu înțeleg binecuvântarea și pacea unui suflet îngenuncheat la picioarele Domnului. Pentru oamenii cei lumești este o nebunie viața trăită după Evanghelie. Ei râd de această viață, o batjocoresc și o prigonesc. O viață îngenuncheată la picioarele Domnului, la picioarele Crucii, a fost, este și va fi totdeauna batjocorită, mustrată și hulită de oamenii cei lumești.
Într-un sat din județul Sibiu, cunosc trei femei care citesc cu râvnă mare Psaltirea, «Lumina Satelor» și alte cărți religioase. De când au intrat în Oastea Domnului, s-au retras cu totul în rugăciune, într-o viață ferită de duhul și modele acestei lumi. Se strâng toate la un loc, se roagă, citesc și își petrec în cele duhovnicești. Merg regulat și la biserică. Au însă mare necaz cu lumea și cu oamenii cei lumești. Lumea strigă după ele cu batjocuri și hule. Strigă că „s-au pocăit” și stau oamenii să arunce cu pietre în casa lor.
O femeie dintr-o comună a județului Fălticeni îmi scrie: „De când m-am înscris în Oastea Domnului s-au înmulțit și ispitele asupra mea. Bărbatul meu stă să-mi arunce cărțile în foc și zice că sunt bună de dus în pustie, iar cei din Oastea Domnului ar trebui scoși din sat și duși în pădure...”
Iisus Mântuitorul a spus răspicat că toți cei ce vor crede în El și vor trăi o viață cu El vor avea de suferit multe prigoane. „Dacă pe Mine M-au urât și pe voi vă vor urî... și veți fi urâți de toți pentru Numele Meu” (Lc 21, 17; Mt 10, 22).
Acesta e lucrul diavolului. Până când trăiește omul o viață creștinească searbădă..., până când se mișcă încoace și încolo, suflat de vântul tuturor ispitelor, Satana nu se ocupă mai îndeaproape cu el. Dar îndată ce un suflet se apleacă și îngenunchează la picioarele Domnului, Satana aleargă îngrozit în toate părțile și mișcă toate meșteșugurile lui, să-l poată ridica și depărta de lângă izvorul mântuirii. Satana se vede în primejdia de a-și pierde un client, de aceea îi mișcă pe oamenii cei lumești contra lui.
Rugăciune
Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Îți mulțumesc că m-ai atras și pe mine la picioarele Tale. Îți mulțumesc că m-ai scos din lume și m-ai îngenuncheat la picioarele Crucii Tale. Îți mulțumesc că m-ai adus în acest loc unde mi s-au deschis ochii cei sufletești, să mă văd pe mine însumi și rosturile vieții mele în lumina cea adevărată. În acest loc am aflat că Tu, Scumpul meu Mântuitor, ai murit pentru mine, pentru păcatele mele, pentru iertarea mea și mântuirea mea. În acest loc am aflat că eu nu sunt în stare să mă iubesc pe mine însumi atât de mult cât mă iubești Tu.
Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Nicăieri în lume n-am aflat un loc mai scump, mai dulce, mai plin de liniște și de bucurie sufletească decât a sta la picioarele Tale. Ajută-mă, Iisuse bunule, să stau neîncetat îngenuncheat la picioarele Crucii Tale, ca să picure peste mine neîncetat Sângele iertării și împăcării mele cu Dumnezeu.
Duhule Sfinte, de putere dătătorule! Lumea cu ispitele ei umblă neîncetat să mă ridice de la picioarele Domnului. Întărește-mă cu darul și harul Tău, să pot birui aceste ispite. Întărește-mă cu darul și harul Tău cel sfânt, să pot rămâne aplecat la picioarele Domnului până la sfârșitul vieții mele. Amin.