Ești păcătos? Domnul te iartă! Vino la El!

„Și au adus la Iisus fariseii și cărturarii pe o femeie prinsă în adulter. Și, așezând-o în mijloc, au zis Lui: «Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?» Și aceasta ziceau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: «Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei». Iarăși plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei, auzind aceasta și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni și până la cei din urmă. Și a rămas Iisus singur și femeia stând în mijloc. Și ridicându-Se Iisus și nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: «Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nu te-a osândit nici unul?» Iar ea a zis: «Nici unul, Doamne.» Și Iisus i-a zis: «Nu te osândesc nici Eu; de acum să nu mai păcătuiești»” (In 8, 3-11).

Grozave clipe trăia femeia cea desfrânată din evanghelie. Ea își aștepta moartea; o moarte fioroasă. Ea trebuia să moară în puterea Legii dată de Dumnezeu lui Moise (citiți această lege în Levitic 20, 10).

Domnul Iisus a sosit tocmai în clipa când femeia stătea între moarte și viață. Domnul Iisus a scos-o de sub puterea Legii și i-a dat iertare tocmai în clipa când trebuia să moară.

O, ce înțeles adânc este în această evanghelie! Toată istoria și toată taina mântuirii noastre se cuprinde în ea. În chipul femeii celei păcătoase suntem noi. Suntem cu toții, pentru că toți suntem păcătoși. Iar păcatul ne duce în fața „legii”, în fața judecății. Păcatul trebuie pedepsit. Dreptatea lui Dumnezeu cere acest lucru. În chipul femeii din evanghelie stăm și noi cu toții aplecați sub osânda paragrafului de lege ce zice: „Plata păcatului este moartea” (Rom 6, 23). În virtutea acestui paragraf trebuie să fim osândiți. Ah, ce osândă înfricoșată este aceasta! Mai grozavă decât cea care se pregătea să moară cu pietre și bolovani pe femeia din evanghelie.

De sub această înfricoșată osândă ne scapă și pe noi - ca pe femeia din evanghelie - Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Prin Jertfa Sa cea Sfântă, Iisus Mântuitorul ne scoate de sub puterea Legii și ne dă iertare și viață. „Legea” prin Moise s-a dat, iar darul și iertarea prin Iisus Hristos.

Iisus Mântuitorul este Domnul iertării. El n-a venit în lume ca Judecător. El a venit ca Izbăvitor. El n-a venit să judece lumea, ci să mântuiască lumea. El n-a venit să mustre lumea pentru păcat, ci El a venit să scape lumea de păcat. Iisus Mântuitorul este Domnul iertării păcatelor.

Dragă suflete! Eu știu că tu stai apăsat de o grozavă greutate. Te apasă păcatul, căci toți suntem păcătoși. Poate că păcatul te-a doborât la pământ. Poate că te-ai ticăloșit cu totul și zaci în noroiul fărădelegilor. Însă oricât de păcătos ai fi, oricât de mult te-ai fi ticăloșit, Domnul nu te judecă. Domnul te iartă. Evanghelia cu femeia desfrânată îți aduce o veste scumpă și dulce: Domnul te iartă, Domnul îți întinde mâna iertării și mâna izbăvirii din ticăloșia în care zaci. Ah, dragă suflete nemântuit, primește îndată această Mână! Primește-o chiar azi, căci altcum - murind în păcate - această Mână care îți întinde acum dragoste și iertare, în Ziua Judecății îți va întinde sabie și moarte.

Dragă suflete nemântuit! Tu stai sub o osândă teribilă. Pentru păcatele tale ești judecat la moarte sufletească. Te așteaptă o moarte fioroasă, ca pe femeia din Evanghelie. Dar iată, Domnul sosește tocmai în clipa pierzării tale. Mâna Lui cea sfântă îți scrie și ție sentința iertării: „Sângele Meu te curăță de orice păcat” (1 In 1, 7). Dar această sentință se dă numai celor care o cer. Domnul nu poate da cu puterea această iertare scumpă și sfântă.

Dragă suflete nemântuit! Cere și primește îndată această iertare. Primește-L îndată pe Domnul și iertarea Lui.

Însă Mântuitorul nu este Judecător în timpul cât ține viața noastră cea pământească. El ne este azi izbăvitor de păcate. Dar ca mâine va sosi ziua cea mare când El va fi Judecător... când „va veni pe norii cerului să judece pământul” (Mt 25, 31). Vai va fi celor care, în viață fiind, n-au cerut și n-au primit iertarea Lui.

Domnul Iisus este gata să ne ierte toate datoriile păcatelor. Dar cu o condiție: să cerem acest lucru, iar după ce am primit iertarea păcatelor să nu ne apucăm să facem altele tot așa de mari, ba încă și mai mari. „Du-te, și de acum să nu mai păcătuiești”, i-a zis Iisus femeii iertate.

Domnul Iisus nu este numai un iertător și descărcător de păcate, ci El este începutul unei vieți noi. Iertarea Lui trebuie să ne fie un hotar de viață, care să ne facă dintr-un „om vechi”, un „om nou”; dintr-un om lumesc, un om duhovnicesc.

Cu darul iertării păcatelor, omul trebuie să înceapă o viață nouă.

Rugăciune

Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Păcatul m-a adus și pe mine în fața judecății. Ca și femeia cea păcătoasă, stau și eu legat și judecat în fața paragrafului de lege: „Plata păcatului este moartea” (Rom 6, 23).

„O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?” (Rom 7, 24).

Tu, Scumpul meu Izbăvitor, ai venit să mă scapi. Ai sosit tocmai în clipa înfricoșată când se deschisese mormântul pieirii mele trupești și sufletești. În această teribilă clipă am auzit vestea scumpă și dulce că Sângele Tău mă curăță de orice păcat (1 In 1, 7).

Duhule Sfinte, adu-mi aminte neîncetat că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al lui Iisus Hristos, Care m-a răscumpărat cu un preț atât de mare (1 Cor 6, 19-20).