Tu ai făcut spre sete

Tu ai făcut spre sete apa

şi-n dar ai dat-o tuturor

dar dacă eu nu beau dintr-însa

atunci nu-i pagubă că mor.

Tu ai făcut spre hrană pâinea

şi-o dai prin muncă orişicui

dar dacă eu n-o am din lene

nu-i pagubă că mor flămând.

Tu ai făcut spre bucurie

să am fraţi dragi, la ei să vin

dar dacă-i las şi merg la alţii

nu-i pagubă că mor străin.

Tu ai făcut spre mântuire

atâta har să am crezând

dar dacă eu nu cred iubirii

nu-i pagubă că mor plângând.

Tu ai făcut spre-un veşnic bine

tot cerul Tău şi mi l-ai vrut

dar dacă eu Îţi lepăd harul

nu-i pagubă că mor pierdut.

Uşor găseşti cusur la alţii, căci pot fi pete chiar şi-n soare

dar numai cel cinstit găseşte mustrarea binefăcătoare.

Cea mai bună căsnicie e atunci când se cunună

şi trăiesc într-o unire: Cuvânt Bun - şi Faptă Bună.

Cel ce-ţi este numai prieten, daruri mici îţi dăruieşte

daruri mari îţi face numai sufletul ce te iubeşte.