Dacă m-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este neapărat condiţionată de cunoaşterea Domnului Isus Hristos.
Nimeni nu cunoaşte desăvârşit pe Tatăl decât Fiul,
- şi acela se poate ridica spre adevărata cunoaştere a Tatălui Ceresc căruia vrea Fiul să i-L descopere (Matei 11, 27; Ioan 12, 45).
De asemenea nici la Dumnezeu Tatăl nu se poate ajunge decât prin Hristos - Fiul Său Preaiubit.
Fiindcă El este Calea. Singura Cale spre Tatăl.
Prin nici o altă învăţătură decât a lui Hristos (2 Ioan 9) nu se poate ajunge la cunoaşterea mântuitoare.
Prin nici o altă jertfă decât a lui Isus Hristos (1 Ioan 2, 2) - nu se poate avea iertarea şi spălarea păcatelor.
Şi prin nici un alt nume decât al lui Isus (Fap. Ap. 4, 12) - nu s-a putut ajunge niciodată - şi nu va putea ajunge nimeni la mântuirea lui Dumnezeu.
Orice altă cunoaştere despre Dumnezeu decât cea prin Isus Hristos, este falsă, este întunecată, este nedeplină.
Orice altă cale spre Dumnezeu decât cea arătată de Isus Hristos este înşelătoare, primejdioasă şi rătăcitoare.
Orice altă nădejde de mântuire afară de cea adusă de Isus Hristos este zadarnică, deşartă, amăgitoare...
Cine doreşte cu adevărat să vadă Faţa lui Dumnezeu cu bucurie, acela trebuie neapărat să vină la Domnul Isus.
Cine vrea să capete lumina cunoaşterii lui Dumnezeu cu adevărat, acela trebuie neapărat să vină la lumina lui Isus Hristos Domnul nostru.
Cine vrea să ajungă la părtăşia fericită cu Dumnezeu Tatăl, acela trebuie să se încredinţeze temeinic că se cere neapărat să vină la Hristos.
Să-L cunoască pe Isus Hristos ca Mântuitor al său.
Să cunoască puterea Învierii Lui
şi să ajungă cu plinătate la părtăşia suferinţelor Lui, făcându-se, prin unirea duhovnicească cu Isus asemenea cu moartea Lui.
În acest fel va ajunge şi cu acest preţ, la învierea din morţi şi la premiul chemării cereşti şi la desăvârşirea cerută de Dumnezeu şi la slava Împărăţiei Sale, lângă El (Filip. 3, 8-15).
Acel binecuvântat suflet care a fost pătruns cu adevărat de aceste încredinţări,
care a luptat mereu şi a trecut prin stările acestea,
care a ajuns cu adevărat să aibă fericita cunoaştere a lui Dumnezeu,
acela va vedea mântuirea Lui, cu siguranţă şi cu strălucire.
Dumnezeu fiind Lumină, în primul rând i-a luminat celui credincios înţelegerea minţii, adică i-a limpezit omului toate orizonturile şi căile cunoaşterii, în aşa fel încât pentru el nu mai există întunecare,
în nici o privinţă,
la nici un nivel,
în nici o stare,
pentru nici un timp...
căci prin Lumina lui Dumnezeu el vede totul luminos.
În orice problemă,
în orice vreme
şi în orice loc.
Dumnezeu fiind Putere, credinciosul Lui va primi tăria necesară în orice vreme. Şi pentru orice datorie.
Faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi.
Dumnezeu fiind Dreptate, - El îi va umplea credinciosului Său slujitor sufletul de respect faţă de tot ce este drept şi cinstit şi frumos şi vrednic.
El însuşi umblând cu o conştiinţă plină de curăţie în orice vreme şi în toate căile sale, Dumnezeu i se va arăta oricând cu plinătate şi fără opintiri.
Dumnezeu fiind Iubire, îi va face credinciosului Său duhul şi simţirea inimii totdeauna plină de căldură, de înţelegere, de blândeţe şi bunătate faţă de toţi semenii,
atunci şi umblarea lui între fraţii săi de credinţă, va fi plină de sfinţenie, de bunătate, de smerenie şi de blândeţe, în deplina unitate şi armonie cu ei în El.
Numai cine umblă în felul acesta este în Hristos. Şi Îl cunoaşte pe Tatăl.
Atunci Viaţa cerută de Fiul şi după modelul Său, este chiar trăirea în Tatăl, cerută de Tatăl, dorită de Tatăl, singura vrednică de El.
Umblarea în Hristos, este chiar părtăşia cu Dumnezeu, singura care va ajunge şi va locui cu Dumnezeu.
O, cât de mult se înşală acei oameni care cred că vor putea totuşi ajunge la Dumnezeu fără Domnul Isus Hristos şi fără împlinirea tuturor acestor condiţii.
Adică îşi închipuiesc că pot să vadă mântuirea fără să se predea Domnului.
Fără să aibă naşterea din nou prin El.
Fără o viaţă trăită în părtăşie şi în ascultarea deplină de Hristos.
Aceasta este cu neputinţă. El Însuşi ne adevereşte aceasta.
Tu dragul meu să nu te înşeli cu închipuiri zadarnice. Ci dacă vrei să fii într-adevăr mântuit, ascultă:
- Vino chiar acum la Hristos.
Cunoaşte-L pe El.
Şi umblă cu El.
Pentru ca să ajungi să-L cunoşti şi să-L ai şi pe Tatăl, adică tot Raiul veşnic.
Preabunule Doamne Isuse, Tu care ai fost şi eşti în Tatăl şi Tatăl era şi este în Tine.
Tu care ai fost Întipărirea Fiinţei lui Dumnezeu şi Oglindirea Slavei Sale,
- fii slăvit în vecii vecilor, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt!
Tu de la început ne-ai arătat pe Tatăl. Şi oricine a privit la viaţa Ta, la puterea şi iubirea Ta, la înţelepciunea şi dreptatea Ta, - a putut vedea hotărât şi limpede trăsăturile Dumnezeieşti, veşnice şi desăvârşite ale Tatălui Ceresc Dumnezeu.
Îţi mulţumim că ne-ai deschis ochii noştri să Te poată vedea. Şi ne-ai adus în starea de a-L avea.
Acum Te rugăm să ne dăruieşti puterea credinţei şi ascultării, pentru ca să Te putem urma spre slava voii Tatălui.
Până vom ajunge la El şi la Plinătatea Lui veşnică.
Amin.