Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Deci, ce înseamnă, practic, aceasta?
- Adevărul este înțelegerea dreaptă a învățăturii Sale.
- Viața este trăirea cu fapta, cu o conștiință totdeauna trează și curată atât a duhului cât și a literei tuturor acestor învățături ale Lui.
Într-adevăr, numai în acest fel se poate ajunge la Dumnezeu.
Căci Dumnezeu mai întâi trebuie să fie cunoscut.
Apoi înțeles
și apoi ascultat!
Aceste trei stări merg una după alta. Și întregesc neapărat condiția mântuirii oricărui suflet.
Nimeni nu poate avea pe una fără celelalte.
Nici să ajungă la Dumnezeu numai cu primele, fără ultima.
Cunoașterea dreptei învățături, a dreptei căi, a dreptei Evanghelii, este cea dintâi condiție necesară (1 Tim. 4, 16; Tit 1, 9).
De vreme ce din aceeași învățătură se poate vorbi atât de felurit, și se poate umbla atât de felurit, - se vede că adevărata cunoaștere este atât de necesară, cât de necesară este lumina.
După temeinica și sănătoasa cunoaștere a voii lui Dumnezeu descoperite, apoi ceea ce este și mai necesar este trăirea voii lui Dumnezeu.
Trăirea cu fapta, din îndemnul și sub controlul permanent al cugetului curat.
Nimeni dintre oameni n-a ajuns vreodată la Dumnezeu în alt fel, afară doar de calea vreunei minuni, decât în felul acesta.
Acum de vreme ce suntem bine încredințați că numai Învățătura de Credință a Domnului nostru Isus Hristos este Calea, Singura Cale pe care se poate ajunge la dobândirea mântuirii...
Și de vreme ce suntem la fel de bine încredințați că înțelegerea pe care ne-au lăsat-o înaintașii noștri prin Biserica în care ne-am născut și pe care am dobândit-o prin credință, am căpătat și noi prin ea nașterea din nou, acesta este Adevărul,
pe care să-l păstrăm călăuzindu-ne după el ca după o lumină Dumnezeiască.
- Tot așa de bine încredințați trebuie să fim că dacă nu ne dăm toate silințele să împlinim cu fapta vieții din tot sufletul nostru, în fiecare zi, tot ce ne arată Calea și ne poruncește Adevărul, - noi nu vom ajunge la Dumnezeu. Căci nu avem Viața.
În zadar este pregătită Calea și arată Adevărul, dacă noi cu viața nu-l dorim.
În zadar este bună Calea și drept Adevărul, dacă noi cu viața nu-l urmăm.
În zadar este făcut drumul și pregătită căruța dacă eu nu mă sui să merg.
În zadar cunosc Evanghelia și am harurile, dacă eu nu le folosesc în chip mântuitor.
Nu sunt mai multe căi pentru noi, ci numai una: învățătura cea mai dreaptă de la început.
Nici nu sunt mai multe adevăruri pentru noi decât unul: înțelegerea lui, - care ne-a fost arătat de asemenea de la început (Rom. 16, 17; 1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 7-8; 1 Ioan 2, 28).
Dar oricât de adevărate sunt acestea și oricât de mulți s-au mântuit prin ele până astăzi, - ele nu ne vor folosi nouă decât spre o și mai mare osândă, dacă noi nu avem viața trăită ascultător în sfintele lor îndrumări!
Calea și Adevărul fără Viață n-au mântuit pe nimeni.
Numai învățătura și cunoașterea ei, fără trăire nu ne pot ajuta cu nimic, în fața morții și judecății nici pe noi.
Trebuie viața.
Trebuie neapărat viața, trăită în ascultarea lui Dumnezeu.
Ferice numai de cei care le au pe toate trei.
Slavă veșnică Ție Doamne și Dumnezeul nostru, din care, prin care și pentru care sunt toate!
Din Tine este Calea.
Prin Tine este Adevărul.
Și pentru Tine trebuie să fie viața.
Pentru că numai dacă învățătura noastră e din Tine,
și dacă înțelegerea noastră se desfășoară în Tine, atunci vom veni la Dumnezeu. Și vom rămâne în Dumnezeu.
Ajută-ne Doamne Isuse pe toți să ajungem și să rămânem pe totdeauna la acest fel de a vedea, de a înțelege și de a împlini voia Ta.
Amin.
+
O minte sănătoasă te-ndeamnă ne-ncetat
spre cinste și virtute, pe drumul cel curat.
+
Nu judeca pe nimeni după talentul său
ci cum îl folosește, - spre bine sau spre rău.
+
Cu bunul simț le placi la oameni, cu bunul gând lui Dumnezeu
cu bunul drum, la toți vei place, silește-te să le-ai mereu.
+
Oamenii de viață sfântă - sunt și oameni de cuvânt
unui om de felu-acesta, nu se cere jurământ.