Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Deci, ce înseamnă, practic, aceasta?
- Adevărul este înţelegerea dreaptă a învăţăturii Sale.
- Viaţa este trăirea cu fapta, cu o conştiinţă totdeauna trează şi curată atât a duhului cât şi a literei tuturor acestor învăţături ale Lui.
Într-adevăr, numai în acest fel se poate ajunge la Dumnezeu.
Căci Dumnezeu mai întâi trebuie să fie cunoscut.
Apoi înţeles
şi apoi ascultat!
Aceste trei stări merg una după alta. Şi întregesc neapărat condiţia mântuirii oricărui suflet.
Nimeni nu poate avea pe una fără celelalte.
Nici să ajungă la Dumnezeu numai cu primele, fără ultima.
Cunoaşterea dreptei învăţături, a dreptei căi, a dreptei Evanghelii, este cea dintâi condiţie necesară (1 Tim. 4, 16; Tit 1, 9).
De vreme ce din aceeaşi învăţătură se poate vorbi atât de felurit, şi se poate umbla atât de felurit, - se vede că adevărata cunoaştere este atât de necesară, cât de necesară este lumina.
După temeinica şi sănătoasa cunoaştere a voii lui Dumnezeu descoperite, apoi ceea ce este şi mai necesar este trăirea voii lui Dumnezeu.
Trăirea cu fapta, din îndemnul şi sub controlul permanent al cugetului curat.
Nimeni dintre oameni n-a ajuns vreodată la Dumnezeu în alt fel, afară doar de calea vreunei minuni, decât în felul acesta.
Acum de vreme ce suntem bine încredinţaţi că numai Învăţătura de Credinţă a Domnului nostru Isus Hristos este Calea, Singura Cale pe care se poate ajunge la dobândirea mântuirii...
Şi de vreme ce suntem la fel de bine încredinţaţi că înţelegerea pe care ne-au lăsat-o înaintaşii noştri prin Biserica în care ne-am născut şi pe care am dobândit-o prin credinţă, am căpătat şi noi prin ea naşterea din nou, acesta este Adevărul,
pe care să-l păstrăm călăuzindu-ne după el ca după o lumină Dumnezeiască.
- Tot aşa de bine încredinţaţi trebuie să fim că dacă nu ne dăm toate silinţele să împlinim cu fapta vieţii din tot sufletul nostru, în fiecare zi, tot ce ne arată Calea şi ne porunceşte Adevărul, - noi nu vom ajunge la Dumnezeu. Căci nu avem Viaţa.
În zadar este pregătită Calea şi arată Adevărul, dacă noi cu viaţa nu-l dorim.
În zadar este bună Calea şi drept Adevărul, dacă noi cu viaţa nu-l urmăm.
În zadar este făcut drumul şi pregătită căruţa dacă eu nu mă sui să merg.
În zadar cunosc Evanghelia şi am harurile, dacă eu nu le folosesc în chip mântuitor.
Nu sunt mai multe căi pentru noi, ci numai una: învăţătura cea mai dreaptă de la început.
Nici nu sunt mai multe adevăruri pentru noi decât unul: înţelegerea lui, - care ne-a fost arătat de asemenea de la început (Rom. 16, 17; 1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 7-8; 1 Ioan 2, 28).
Dar oricât de adevărate sunt acestea şi oricât de mulţi s-au mântuit prin ele până astăzi, - ele nu ne vor folosi nouă decât spre o şi mai mare osândă, dacă noi nu avem viaţa trăită ascultător în sfintele lor îndrumări!
Calea şi Adevărul fără Viaţă n-au mântuit pe nimeni.
Numai învăţătura şi cunoaşterea ei, fără trăire nu ne pot ajuta cu nimic, în faţa morţii şi judecăţii nici pe noi.
Trebuie viaţa.
Trebuie neapărat viaţa, trăită în ascultarea lui Dumnezeu.
Ferice numai de cei care le au pe toate trei.
Slavă veşnică Ţie Doamne şi Dumnezeul nostru, din care, prin care şi pentru care sunt toate!
Din Tine este Calea.
Prin Tine este Adevărul.
Şi pentru Tine trebuie să fie viaţa.
Pentru că numai dacă învăţătura noastră e din Tine,
şi dacă înţelegerea noastră se desfăşoară în Tine, atunci vom veni la Dumnezeu. Şi vom rămâne în Dumnezeu.
Ajută-ne Doamne Isuse pe toţi să ajungem şi să rămânem pe totdeauna la acest fel de a vedea, de a înţelege şi de a împlini voia Ta.
Amin.
+
O minte sănătoasă te-ndeamnă ne-ncetat
spre cinste şi virtute, pe drumul cel curat.
+
Nu judeca pe nimeni după talentul său
ci cum îl foloseşte, - spre bine sau spre rău.
+
Cu bunul simţ le placi la oameni, cu bunul gând lui Dumnezeu
cu bunul drum, la toţi vei place, sileşte-te să le-ai mereu.
+
Oamenii de viaţă sfântă - sunt şi oameni de cuvânt
unui om de felu-acesta, nu se cere jurământ.