Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.
Sfinţii apostoli ai Domnului şi toţi cei care ascultau Cuvintele Sale, erau mereu cu toată luarea aminte asupra întregii Sale învăţături.
Multe lucruri din cele ce le auzeau ei, rămâneau taine neînţelese pentru mintea lor de atunci. Dar nici una din învăţăturile Domnului, ei n-au lepădat-o numai din pricină că n-o puteau înţelege atunci când o auzeau.
Au păstrat cu grijă în inimile lor fiecare cuvânt, deplin încredinţaţi, că dacă vor rămânea credincioşi până la sfârşit, va veni odată vremea când îi vor vedea înţelesul lui, deplin şi în mintea lor.
Ucenicii Domnului s-au ferit să nu facă ceea ce făceau ceilalţi oameni, adică să întoarcă tocmai pe dos ceea ce spunea Mântuitorul,
ci răbdători şi smeriţi ca şi Sfânta Maică a Domnului,
De aceea când le-a venit vremea să se împlinească ei şi le-au amintit, înţelegându-le cu smerenie şi credinţă, luminându-se deplin.
O suflete al meu, nu uita nici una din binefacerile Domnului tău, ca la vremea rugăciunii să ţi le aminteşti cu recunoştinţă (Psalm 103, 2; Col. 3, 15-17).
O suflete al meu, păstrează în tine cu scumpătate binefacerile Domnului prin binefăcătorii tăi, ca la vremea potrivită, mergând, să faci şi tu la fel (Luca 10, 37).
O suflete al meu, ascultă şi respectă fiecare Cuvânt al Domnului şi al învăţătorilor Lui,
fără să îndepărtezi sau să dispreţuieşti nimic din ceea ce acum tu nu poţi încă primi sau nu poţi încă înţelege, fie pentru că n-a sosit vremea lui, fie pentru că n-a sosit vremea ta!
Nu te grăbi să iei poziţie împotriva îndrumării şi mustrării niciodată.
Cântăreşte şi aşteaptă, căci şi lumina are vremea ei, la care vine totdeauna.
Credinţa vede înainte, răbdarea află pe urmă, dar binecuvântarea este la fel pentru amândouă.
O suflete al meu, fereşte-te de cuvintele dispreţuitoare ale celor îngâmfaţi şi rătăciţi, care batjocoresc ceea ce nu cunosc (2 Petru 2, 12),
Doamne Isuse, Domnul şi Mântuitorul nostru Iubit,
Te rog zideşte în mine o inimă curată şi ascultătoare, chiar când unele adevăruri ale Tale, încă mintea mea nu poate să le înţeleagă.
Dă-mi liniştea răbdării îndelungi
şi tăria credinţei neclintite,
ca să rămân statornic în învăţătura care de la început Tu ai propovăduit-o şi eu aşa am crezut-o (1 Cor. 15, 11),
Căci atunci n-aş fi împlinitor al Legii ci judecătorul ei.
Amin.