Umpleți... până sus
Popa Petru (Săucani) - Strângeți fărâmiturile Vol. 1
„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Iisus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Iisus cu ucenicii Lui” (In 2, 1-2).
Slăvit să fie Domnul!
Aceste cuvinte ne sunt așa de cunoscute! Le-am tot auzit pe la toate nunțile noastre, de fiecare dată. Dar ne sunt așa de dragi, ni-e așa legată inima de ele, că am tot vrea să le mai ascultăm din nou.
S-a făcut o nuntă!... Doamne, multe nunți au fost în Galilea, dar au rămas în uitare veșnică. Nu se mai amintește despre niciuna dintre ele.
Numai despre nunta din Cana se va spune mereu.
Cana era un orășel micuț și fără însemnătate. Și poate că n-am fi cunoscut niciodată numele acesta și nu s-ar fi amintit niciodată despre Cana, dacă nu ar fi fost chemat la această nuntă și Dumnezeu.
A fost chemat Iisus acolo!... Doamne, binecuvântată a fost nunta aceea! Înțelepți și cuminți au fost acei miri care s-au gândit să Îl cheme pe Iisus la nunta lor. Rari sunt acești miri! Rare sunt acele prilejuri când tinerii vin să-L cheme pe Iisus, să-L cheme pe Domnul chiar de la primul pas al nunții lor.
Nu Îl cheamă oamenii pe Dumnezeu, mai ales în timpurile bucuriei. Mai ales la bucurii, la căsătorii, nu Îl cheamă pe Dumnezeu.
Își cheamă prietenii, cheamă lumea, cheamă neamurile, cheamă vinurile, cheamă petrecerile, cheamă muzicile... Dar nu-L cheamă pe Iisus! Și de aceea, nu vă mirați că atâția se nenorocesc, pentru că nu-L cheamă tocmai pe Acela pe care ar trebui să-L cheme mai întâi.
Mai cheamă oamenii pe Dumnezeu în ziua necazului lor. Atunci când vine durerea, atunci când vine necazul, când vine suferința și boala. Atunci știu să zică: „Doamne, fie-Ți milă și vino și la noi acasă!”
Îi e greu omului în durere sau în întristare. Fiica mea și fiul meu, voi faceți așa cum spune în Evanghelie.
Mulți L-au chemat pe Domnul Iisus numai în zilele necazului lor. Atunci L-au chemat cu lacrimi. Atunci L-am chemat și noi. Dar la nunți nu L-am prea chemat. Am prea chemat oameni, și nu pe Dumnezeu.
Frații mei dragi, dintre toți câți suntem aici!... Când L-ați chemat pe Domnul Iisus? Vom spune, poate, mulți dintre noi: „Nici nu L-am chemat, decât numai când ne-a durut...”.
Până când n-a venit nuiaua...
Până când n-a venit durerea...
Până când n-a venit întristarea...
Până când n-a venit necazul...
Până când nu ne-am simțit fără nimeni în ajutor...
Până atunci n-am strigat către Dumnezeu!
Slavă Ție, Doamne, că Tu nu ne-ai risipit nici atunci. Chiar dacă unii dintre noi Te-am chemat numai în ziua durerii și a necazului nostru, Tu și atunci ai venit. Tu și atunci i-ai mângâiat pe cei care Te-au chemat pe Tine.
Am vrea, frații mei dragi și surori iubite care L-ați chemat pe Dumnezeu într-o zi a necazului vostru și El v-a ascultat, să nu uitați că v-a ascultat Domnul atunci. Să scrieți undeva cu litere de foc și să scrieți, ca să fie neuitat acel scris: „Doamne, eu atunci Te-am chemat pe Tine și atunci Te-am ascultat - și Tu mi-ai răspuns!”. În noaptea aceea când lacrimile curgeau pe obraji, când nimenea nu mai putea să mă ajute, atunci m-ai ajutat Tu. Și nu mă lăsa să uit niciodată clipa și momentul acela.
Nu uitați! Acei care L-ați chemat pe Domnul într-o zi de necaz, nu uitați niciodată! Nu uitați ajutorul pe care l-ați primit! Nu uitați ce I-ați promis atunci și ce I-ați spus Domnului: „Doamne, dacă mă vei izbăvi acuma, viața mea va fi a Ta. Eu Îți voi sluji Ție cu toată casa mea și cu toată inima mea”
Binecuvântați să fiți voi, dragi tineri din Cana, că voi n-ați așteptat necazul și durerea să vină la voi. Voi L-ați chemat pe Domnul Iisus la prilejul bucuriei voastre, al nunții voastre. Voi L-ați chemat pe Domnul în ziua veseliei voastre. Voi singuri ați fost o pildă pentru toți, să-L chemați pe Domnul atunci când trebuia. Să-L chemați la primii pași, nu când e prea târziu, ci la vremea potrivită, la vremea cercetării, la vremea mântuirii.
Binecuvântați să fiți și voi, tineri dragi din fața noastră, a căror sărbătoare o sărbătorim azi așa de fericit. Suntem fericiți că vă găsim. Dar mai ales suntem fericiți că la nunta voastră a fost chemat și Iisus cu ucenicii.
N-am fi venit nici unii dintre noi în locul acesta niciodată, dar suntem fericiți că voi v-ați gândit să-L chemați la nunta voastră și pe Iisus cu ucenicii Săi.
Când am auzit că Îl chemați și pe Iisus la nunta voastră... am trecut peste orice și am zis: „Să ne ducem și noi!...Vreau să mă întâlnesc și eu cu Iisus. Va fi acolo? Să-I spun și eu ceva... Sau, chiar dacă nu-I voi spune nimic, să mă ating numai de poala hainei Lui. Am și eu nevoie să-I spun ce n-am putut să spun la nimeni... Nici mamei mele, nici nimănui. Aceea Îi pot spune Lui”
Voi, care sunteți în cortul acesta... vă dați seama oare că aici e Dumnezeu?... Aici e Dumnezeu între noi!
Doamne, ce mare binecuvântare! S-a coborât Dumnezeu din Cer.
Pământul acesta e plin de silnicie, numai de blesteme și de hule ale Numelui Sfânt al lui Dumnezeu... Dumnezeu l-a creat, dar El, Creatorul pământului, azi nu Se mai poate coborî oriunde... Mai poate în mijlocul vostru doar. A fost chemat și de data aceasta aici Dumnezeu. A venit Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi. A venit să ne binecuvânteze pe noi, pe fiecare în parte.
Mulțumim lui Dumnezeu că Se mai coboară din când în când, unde și unde. Mulțumim lui Dumnezeu pentru încă un cămin care s-a gândit să-I facă o bucurie și lui Dumnezeu și alor Lui, și de această dată, și în acest loc.
La nunta din Cana... Mult s-a vorbit despre nunta aceasta, că Mama lui Iisus a fost acolo. Și fiindcă Mama lui Iisus a fost acolo înainte, de aceea a fost chemat și Iisus cu ucenicii Săi. A fost cineva care a aranjat, care a tratat. A fost cineva care s-a îngrijit și i-a convins și pe unii, și pe alții să-L cheme și pe Domnul Iisus la nuntă, pentru că numai atunci vor fi binecuvântați.
Și aceasta a fost Sfânta Lui Mamă! Și pentru că ea a fost acolo întâi, numai în urma ei a venit Iisus, Fiul ei. Numai în urma ei a venit Fiul lui Dumnezeu, numai după ce ea I-a pregătit calea, s-a netezit cărarea Domnului.
Numai în urma ei a venit Mântuitorul tău și Mântuitorul nostru cu ucenicii Săi.
Binecuvântate suflete care se duc înaintea lui Iisus să-I facă loc și lui Iisus să poată veni pe urmele lor! Binecuvântate mame care știți să faceți o slujbă așa de frumoasă, ca în urma voastră să poată veni Dumnezeu! Ca în urma voastră să poată veni Iisus... Ca în urma voastră să poată veni El cu ucenicii Săi...
Rare sunt pe pământ sufletele acestea! Acestea sunt sufletele care merg înainte, care merg curate. Sufletele care se îngrijesc de fiecare... Doamne, rare sunt sufletele acestea care să facă această slujbă!
Suntem la nunta aceasta, dar noi la nunta aceasta nimic nu am făcut. A fost cineva care dinainte s-a îngrijit. A avut grijă ca fiecare să se simtă în locul acesta fericit, să se simtă bine în locul acesta. Fiecare să aibă un loc, fiecare să aibă din belșug pe masa lui tot ce îi trebuie pentru sufletul lui.
Da! A fost cineva care a venit pe aici și a aranjat toate lucrurile. Dar noi n-am făcut nimic... Numai ne simțim și noi că suntem în mijlocul acestui cort și ne bucurăm din plin cu frații noștri.
Frații mei dragi, la nunta din Cana Galileii a venit Iisus... A fost chemat Iisus și El a binecuvântat nunta toată. A binecuvântat și vasele - și s-a vorbit mult despre aceste vase, despre sfințirea lor, despre desăvârșirea lor, despre lucrarea harului lui Dumnezeu.
Despre schimbarea vieții s-a vorbit mult. Am vrea să ne mai oprim puțin în clipa aceasta la lucrarea pe care a făcut-o Iisus în Cana Galileii când El le-a spus: „Umpleți vasele acestea până sus!”.
Datoria slugilor era să umple vasele de prima dată. Se vede din acest citat că vasele n-au fost pline până sus și de aceea Domnul Iisus a trebuit să strige: „Umpleți-le până sus!” Slugile acestea, probabil că au făcut slujba lor numai dintr-o datorie. Au pus apă în vase, dar numai cât au crezut ei că e de ajuns, numai cât s-au gândit ei că e bine - și le-au lăsat apoi așa.
„Ajunge și-or fi zis între ele slugile. Așa cum, de obicei, foarte mulți fac o slujbă și mulți fac o lucrare numai din datorie, numai să li se plătească acest lucru. Nu o fac din dragoste.
Dacă ei ar fi umplut vasele de prima dată, Domnul Iisus nu ar mai fi trebuit să le spună: „Umpleți-le până sus!” că vasele ar fi fost la vreme pline. Și nu numai pe jumătate sau pe trei sferturi, ci ar fi fost pline până sus. Pline până sus!
David spunea și el în altă parte: „Paharul meu este plin peste măsură și dă peste el!”. Așa era vasul lui David. El era plin până sus. Vasele din Cana Galileii n-au fost pline până sus și de aceea le-a spus Domnul slugilor: „Umpleți-le până sus pe toate!”
Slugile au ascultat. Totuși ele au ascultat când Domnul Iisus a venit la ele și le-a spus. Au ascultat slugile. Iisus a venit la ele... Când vine Iisus, atunci toate slugile bune ascultă.
Slugile lui Dumnezeu ascultă. Dar până nu vine Iisus, toate slugile își fac doar datoria. Numai de mântuială fac toate lucrurile. Iar atunci când vine Iisus, atunci când poruncește El, toate se fac după Cuvântul Lui. Când e de față El, atunci toți Îl ascultă. De El toți ascultă!
S-a făcut schimbarea cea mare nu numai cu vasele... S-a făcut schimbarea cea mare și în slugi. Atunci și-au făcut lucrarea lor cinstiți, cu hărnicie și cu respect. Lucrarea pe care trebuia s-o facă.
„Umpleți vasele până sus!”
Frații mei dragi, slugile au ascultat!
Sfânta Mamă și-a făcut slujba ei cel mai frumos, cel mai cinstit, cu cea mai mare hărnicie și cu cea mai mare sfințenie. Dar Domnul e binecuvântat numai prin faptul că cineva înaintea Lui a lucrat și a pregătit „Calea Domului”.
Am vrut de data aceasta să ne oprim la un lucru de care nu s-a vorbit la nunțile noastre. Apostolii Domnului Iisus au fost acolo de față, dar ei n-au făcut nimic. Nimic n-au făcut... Nici n-au umplut vasele, nici nu au aranjat nimic. Nici n-au binecuvântat nimic. Doar au fost acolo.
Mă gândesc că așa ne asemănăm și noi [cu ei]... așa ne asemănăm de bine! Nici noi n-am făcut nimic. Numai ne aflăm și noi că am intrat în ostenelile altora, când cei de dinaintea noastră au dus tot greul.
Lucrarea lui Dumnezeu - spunea cineva se aseamănă cu un car greu care poartă bagajele tuturor. La acest car greu al Lucrării lui Dumnezeu sunt înhămați unii care merg înainte și trag tot greul tuturora. Toți își duc însă bagajele și le aruncă în acest car, și cei care sunt înainte trag așa de greu! Asudă... Pe unde merg ei, pe unde trag ei, cad sudorile până jos... Cad lacrimile până jos... Nu mai știi, este ud drumul în urma lor de sudori sau de lacrimi! De multe ori e presărat cu sânge”...
Sunt frații tăi înaintași! Sunt părinții tăi care trag și acum tot greul carului.
Sunt acei care s-au dus înainte, ca să-I facă loc lui Iisus să poată veni și prin părțile noastre.
Niciodată poate, nici în satul acesta n-ar fi venit Iisus dacă n-ar fi tras cineva brazde udate de lacrimi și de sudori și stropite cu sângele lor...
Sunt părinții voștri! Sunt frații voștri!
Sunt acei care au purtat grijile!
Sunt acei care au stat cu mâinile în sus după Iisus!
Sunt acei care se roagă pentru noi!
Sunt acei care ne poartă pe brațe!
Sunt acei care poartă tot greul!
La carul acesta sunt însă mulți care mai împing, care mai ajută și mai opintesc și ei.
La carul acesta sunt însă mulți care se fac că pun și ei mâna și că împing, dar nu împing nimic.
Dar mai sunt alții, care numai aruncă bagajele și greutățile, ca să le fie și mai greu celor care trag.
Frații mei dragi, ne doare inima de acei care nu fac nimic. N-am fi vrut ca, în Evanghelia aceasta, ucenicii să nu facă nimic. Am fi vrut așa de mult să fi făcut ceva și ucenicii Domnului, să-L ajute pe Domnul...
O mamă se topește, se îngrijește, asudă, aleargă, nu poate dormi... Uită de oboseală, ca să fie toate lucrurile în bună rânduială, să vadă fețele copiilor și a soțului ei că sunt fericite și mulțumite... O mamă...
Și chiar și slugile, sărmanele, și ele se ostenesc să aducă apă și să umple vasele până sus. Toți fac ceva...
Numai ucenicii nu fac nimic!
Cineva, un scriitor de demult, care scria mersul timpurilor de pe vremea lui, spunea așa: „În timp ce atenienii zideau cetăți, spartanii purtau războaie... ai mei nu făceau nimic!...” S-o fi gândit scriitorul: „Aș vrea să scriu ceva și despre ai mei... Oare ce să scriu despre ai mei?. ” N-a avut ce să scrie decât: „Ai mei nu făceau nimic”...
Frații mei scumpi, în timp ce părinții voștri scumpi au asudat și s-au jertfit, și s-au trudit pentru voi... în timp ce și astăzi unii dintre frații noștri se trudesc și se jertfesc, și muncesc din greu, și trag tot greul... ce se va putea spune despre noi?
Parcă tot mai des se aud, pe ici și pe colo, vorbele și cuvintele lui Cain de altădată: „Da-s eu păzitorul fratelui meu? Ce-mi pasă mie de el? El știe dacă trăiește sau dacă moare... El cunoaște, el a auzit...”.
Frate drag, tu nu faci nimic? Când alții și-au dat viața, când alții au plătit atât de scump, ce faci tu?
Ogorul și Lucrarea de care noi ne bucurăm astăzi atât de mult, le vedem așa frumoase... Dar ce faci tu?
Când frații tăi sunt în post și în rugăciune, tu ce faci? Tu nu faci nimic? Nu ești una cu ei?
Când frații tăi plâng și asudă, tu nu faci nimic?
Ce faci tu? Ce fac eu? Ce facem noi?
Chiar dacă nu faci tu nimic, Estero modernă, de data aceasta, izbăvirea poporului lui Dumnezeu tot va veni, din altă parte, să știi... Dar Estera a fost binecuvântată! Ea n-a fost ca aceea care nu făcea nimic. Ea a fost aceea care și-a pus viața pentru frați și, dacă ar fi trebuit să moară, ea a fost gata atunci să moară, dar să scape poporul sfânt.
Frații mei cei dragi, e vremea noastră astăzi! Sunteți și voi acolo. Sunteți și voi aici. Sunteți și voi în Lucrare. Priviți la vasele din jurul vostru cum își împlinesc datoria și solia lor și dați-vă și voi toate silințele să vă umpleți și să le umpleți până sus. Vasele așteaptă...
Priviți la înaintașii cei care trag greul.
Priviți la sudorile lor. Ștergeți-le sudorile!
Priviți la lacrimile lor. Ajutați-i la munca grea pe care o duc. Nu-i lăsați singuri la greu, ajutați-vă părinții!
Pentru ca odată - și nu-i mult până atunci când se va face Nunta cealaltă Sus în Ceruri - să fim toți acolo. Pentru că toate nunțile acestea sunt visuri, sunt umbre... Acestea nu sunt nunți!... Ci închipuirea Nunții Viitoare!
Astăzi îi vezi tineri și așa de fericiți... Iar mâine îi vei vedea că așa au trecut, că nici nu-i vei mai cunoaște. Pentru că tinerețea și zorile tinereții sunt așa de trecătoare...
Nunta aceasta este un vis, nunta aceasta este închipuirea Nunții Viitoare, a Nunții celei adevărate care va veni. Pentru Nunta aceea care se face în Cer, a trimis Dumnezeul cel Sfânt aici pe pământ oameni care să meargă înaintea Lui.
Oameni care să pregătească terenul.
Oameni care să pregătească sufletele.
Oameni care să poarte grijile...
„Pe lângă greutățile din afară - spunea un Sfânt Părinte de demult , mă apasă grija pentru toate Bisericile, grija cea dinăuntru”. Pentru toate Bisericile... Pentru toate adunările...
„Cine este slab și să nu fiu și eu slab?.. ” „Cine cade în păcat și să nu ard și eu?...”
Așa a spus! Oamenii lui Dumnezeu așa au spus! Sfinții lui Dumnezeu așa au spus. Și înaintașii noștri așa au spus! Și ei așa au făcut!...
Așa a făcut și a spus Părintele Iosif...
Așa au spus urmașii lui... Așa spun și astăzi frații noștri. Acei care poartă greul. Acei care trag jugul. Acei care muncesc din greu, ca noi să ne bucurăm acum.
Așa au spus ei și așa au făcut!
Eu ce-am făcut? Când mă gândesc la cei care au muncit așa de mult... mă văd și pe mine că mă asemăn așa de bine, Iisuse, cu ucenicii Tăi, care nu făceau nimic în Cana Galileii. Și eu am avut parte de atâtea binecuvântări și haruri, dar n-am făcut nimic... Nimic!... Am stat la mese pline de bogăție strânsă de alții, muncită de alții, adunată de alții... Dar eu n-am făcut nimic... Eu m-am odihnit în așternutul meu când voi ați muncit greu... Eu am dormit nopți întregi când voi ați vegheat pentru Biserică și pentru fiecare suflet. Eu mi-am văzut numai de lucrurile mele când voi ați văzut numai de lucrurile lui Dumnezeu. Și n-ați avut în inimile voastre altceva mai scump decât lucrarea Evangheliei, lucrarea lui Iisus, ce o avea El de făcut din partea Tatălui.
Eu n-am făcut nimic!...
Atunci când voi fi la Nunta aceea din Cer, voi vă veți primi răsplata aceea mare!
Dar noi, care n-am făcut nimic, ce vom face atunci?
Frații mei dragi, surori mame, este timpul scurt al vostru, timp în care voi ați putea să faceți ceva. Întipăriți pe inimile, pe ființele copiilor voștri, pe inimile voastre scumpul Nume al lui Iisus. Lucrul cel mai scump pe care îl puteți voi face. Frații mei scumpi, priviți la cei de dinaintea voastră. Noi am avut părinți așa de credincioși și de sfinți!
Haideți să semănăm și noi cu ei!
Haideți să privim și noi la hărnicia lor, la munca lor și să facem la fel, ca să fim vrednici de numele pe care îl purtăm. Iar voi, tineri dragi, tineri scumpi, tineri iubiți, voi, care ați fost chemați din tinerețea voastră la o Lucrare atât de scumpă și înaltă... Tineri dragi, ascultați-vă părinții voștri! Prețuiți pe cei pe care îi aveți lângă voi, cât mai sfătuiesc azi. Pe cei care vă poartă pe brațele rugăciunii, pe cei care vă iubesc, pe cei care vă sfătuiesc cu lacrimi - ascultați-i astăzi, cât îi mai aveți printre voi... Că mâine vor pleca. Ascultați-le sfaturile lor, ca să nu vină ziua de mâine când n-o să-i mai aveți; și-atunci ați mai tot vrea să-i ascultați, dar nu veți mai avea pe cine să ascultați.
Doamne, nu ne lăsa să uităm niciuna din binefacerile Tale! Și nunta aceasta este o binecuvântare de la Dumnezeu. El a fost chemat aici, ca să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi. Am dori din tot sufletul nostru ca, în căminul nou care se întemeiază astăzi, să fie o binecuvântare și pentru cer, și pentru pământ.
Am vrea ca să nu fim dintre aceia care nu fac nimic, ci să ne îndoim râvna, să ne îndoim rugăciunea, să ne îndoim puterile, să ne îndoim lucrările chiar dacă mulți de lângă noi stau și nu vor face nimic; ca să facem, să lucrăm îndoit, dublu, și în locul celorlalți.
Așa să faceți și voi, frații mei a căror inimă rămâne zdrobită de atâtea ori când, în jurul vostru, vedeți că nimeni nu mai face nimic. Când Ogorul lui Dumnezeu, pe ici, pe colo, aproape se usucă, mai udați-l!...
„Umpleți vasele până sus!” „Dați-vă toate silințele și uniți cu credința voastră și fapta...”
Și astfel să se poată bucura Iisus, Acela care binecuvântează munca și osteneala acolo unde este muncă și osteneală.
Slăvit să fie Domnul!