Un cântar mare și alb
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - M-ai luat cu Tine și parcă treceam prin toate compartimentele veacurilor, iar Tu îmi arătai toate deșertăciunile avuțiilor lumii.
2 - Pe cântarul Adevărului Tău toate nu valorau nimic.
3 - Treceam cu Tine dintr-un veac în altul și pragul lor era atât de aproape.
4 - Îmi arătai ce preț are Timpul și eu înțelegeam cât este de nebun cel care îl pierde alergând după gunoaiele și după nimicurile lumii.
5 - Priveam cu Tine la cei nedrepți și la cei tirani care calcă în picioare pe cei neprihăniți și pe cei mai mulți, numai spre a ajunge mai degrabă și mai vinovați la judecata cea cumplită și la osânda cea mai de jos -
6 - și mă miram cât de mult se poate orbi omul.
7 - Ascultam cu Tine la zgomotul lăudăros al minciunii pe care o așteaptă peste o clipă focul nimicitor - și îmi ziceam: până când oare vor fi atât de mulți nebuni și proști în toate veacurile?
8 - Până când oare nu pot oamenii privi înainte ci numai în jos?
9 - Vedeam mulțimile aducând gunoaie și nimicuri, în timp ce deasupra fiecăruia era un înger ținând câte o cunună strălucitoare.
10 - Dar gunoierul se uita în sus, până când cădea pe spate și cu mâinile goale peste gunoiul său.
11 - Am văzut multe cântare, și toate cântăreau:
unul sângele - și iubirea,
altul slava - și iubirea,
altele aurul - și iubirea,
altele viața - și iubirea.
12 - Și pe toate acestea am văzut că mai scumpă decât sângele, era iubirea.
13 - Mai înaltă decât slava era iubirea
și mai de preț decât aurul,
și mai durabilă decât viața...
14 - La urma tuturora am văzut un cântar Mare și Alb. Pe una din părțile lui erau toate capetele încoronate cu aur zadarnic al tuturor veacurilor.
15 - Iar pe cealaltă parte Capul încoronat cu spini al Singurului Mântuitor.
16 - Și toate nenumăratele lor cununi de aur zadarnic - nu puteau cântări cât cununa Lui de spini.
17 - Atunci am înțeles că o mie de cântece ale veseliei nu prețuiesc cât o singură lacrimă a suferinței.
18 - Și am văzut apoi pe alt cântar asemenea lui, - deoparte toate iubirile lumii: iubirea aurului, iubirea slavei, iubirea vieții, iubirea cuceririlor,
19 - iar de cealaltă parte iubirea lui Dumnezeu.
20 - Și mai grea decât toate acelea, mai scumpă decât toate, mai strălucită, mai dulce și mai veșnică decât toate acestea am văzut că era singură Ea!
21 - Și m-ai purtat mai departe, după sfârșitul tuturor acestora și m-ai făcut să văd lucruri pe care nu-i îngăduit unui om să le vadă,
22 - și m-ai făcut să aud lucruri pe care nu-i îngăduit unui om să le spună,
23 - și mi-ai descoperit lucruri pe care nu-i îngăduit nimănui să le afle decât acolo.
24 - Și abia atunci am înțeles de ce...