Un cântar mare şi alb
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - M-ai luat cu Tine şi parcă treceam prin toate compartimentele veacurilor, iar Tu îmi arătai toate deşertăciunile avuţiilor lumii.
2 - Pe cântarul Adevărului Tău toate nu valorau nimic.
3 - Treceam cu Tine dintr-un veac în altul şi pragul lor era atât de aproape.
4 - Îmi arătai ce preţ are Timpul şi eu înţelegeam cât este de nebun cel care îl pierde alergând după gunoaiele şi după nimicurile lumii.
5 - Priveam cu Tine la cei nedrepţi şi la cei tirani care calcă în picioare pe cei neprihăniţi şi pe cei mai mulţi, numai spre a ajunge mai degrabă şi mai vinovaţi la judecata cea cumplită şi la osânda cea mai de jos -
6 - şi mă miram cât de mult se poate orbi omul.
7 - Ascultam cu Tine la zgomotul lăudăros al minciunii pe care o aşteaptă peste o clipă focul nimicitor - şi îmi ziceam: până când oare vor fi atât de mulţi nebuni şi proşti în toate veacurile?
8 - Până când oare nu pot oamenii privi înainte ci numai în jos?
9 - Vedeam mulţimile aducând gunoaie şi nimicuri, în timp ce deasupra fiecăruia era un înger ţinând câte o cunună strălucitoare.
10 - Dar gunoierul se uita în sus, până când cădea pe spate şi cu mâinile goale peste gunoiul său.
11 - Am văzut multe cântare, şi toate cântăreau:
unul sângele - şi iubirea,
altul slava - şi iubirea,
altele aurul - şi iubirea,
altele viaţa - şi iubirea.
12 - Şi pe toate acestea am văzut că mai scumpă decât sângele, era iubirea.
13 - Mai înaltă decât slava era iubirea
şi mai de preţ decât aurul,
şi mai durabilă decât viaţa...
14 - La urma tuturora am văzut un cântar Mare şi Alb. Pe una din părţile lui erau toate capetele încoronate cu aur zadarnic al tuturor veacurilor.
15 - Iar pe cealaltă parte Capul încoronat cu spini al Singurului Mântuitor.
16 - Şi toate nenumăratele lor cununi de aur zadarnic - nu puteau cântări cât cununa Lui de spini.
17 - Atunci am înţeles că o mie de cântece ale veseliei nu preţuiesc cât o singură lacrimă a suferinţei.
18 - Şi am văzut apoi pe alt cântar asemenea lui, - deoparte toate iubirile lumii: iubirea aurului, iubirea slavei, iubirea vieţii, iubirea cuceririlor,
19 - iar de cealaltă parte iubirea lui Dumnezeu.
20 - Şi mai grea decât toate acelea, mai scumpă decât toate, mai strălucită, mai dulce şi mai veşnică decât toate acestea am văzut că era singură Ea!
21 - Şi m-ai purtat mai departe, după sfârşitul tuturor acestora şi m-ai făcut să văd lucruri pe care nu-i îngăduit unui om să le vadă,
22 - şi m-ai făcut să aud lucruri pe care nu-i îngăduit unui om să le spună,
23 - şi mi-ai descoperit lucruri pe care nu-i îngăduit nimănui să le afle decât acolo.
24 - Şi abia atunci am înţeles de ce...