Un semănat neîntrerupt
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Lucrarea lui Dumnezeu este un semănat și un seceriș neîntrerupt.
Ceea ce au semănat alții, secerăm noi. Iar ceea ce semănăm noi, adesea vor veni alții să secere.
Unii se trudesc ani de zile să semene, dar adesea nu ajung să culeagă nici un rod pentru Hristos. Propovăduiesc ani de zile Cuvântul într-un loc, dar nu văd nici un suflet predat și întors la Dumnezeu.
Iar altul e de-ajuns să treacă o singură dată pe acolo, ca să secere cu ușurință mulțimea de snopi pentru Hristos.
Noi toți suntem împreună-lucrători.
2 - Nu te întrista dragă suflete semănător dacă după ani îndelungați de muncă, nu ajungi să seceri nici un snop acolo unde ai trudit!
Poate slujba ta a fost numai să semeni.
Ci bucură-te că în curând Domnul va trimite un secerător al Său care va aduna snopi binecuvântați la Domnul, din ogorul pe care l-ai semănat tu.
La răsplătire Domnul tău știind că roadele acelea sunt și rezultatul ostenelilor tale îndelungi, îți va da o bună răsplătire(1 Cor. 15, 38).
Tu vei împărți roada cu fratele tău care a secerat.
Și amândoi vă veți bucura în același timp!
3 - Secerișul este cel mai plăcut dintre toate lucrările la o holdă.
Culesul roadelor este cea mai plăcută și cea mai fericită dintre toate muncile la un ogor,
fiindcă atunci vezi cu ochii tăi răsplata muncii pe care o faci.
Pipăi cu mâinile tale rodul ostenelilor depuse.
Primești îndată și pe loc, plata lucrului făcut!
4 - O, secerători binecuvântați care alergați acum pe tot întinsul câmpiilor prin lanuri și ogoare atât de frumoase.
Voi secerați astăzi multe roade pentru Domnul. Și bucuriile voastre se țin acum lanț.
Dar vă rog să nu uitați în bucuriile și în izbânzile voastre pe cei care s-au ostenit aici întâi... și în osteneala cărora voi ați intrat.
Ca să vă simțiți părtași cu ei la aceiași răsplată.
5 - Cine nu respectă pe înaintașii care s-au ostenit acolo, acela nu respectă nici Adevărul pentru care au făcut ei jertfe,
nici lucrarea în care s-au sfârșit ei,
nici pe Hristos care i-a făcut strălucitori.
Cine poate să treacă peste numele lor fără respect sau fără teamă, acela va călca așa și peste Lucrarea lui Dumnezeu făcută prin ei!
Un astfel de om, nu va avea urmași care să-l respecte. Dar va avea păcate care să-l blesteme veșnic.
6 - Nu uitați mormintele înaintașilor voștri.
Nu uitați numele lor.
Nu uitați cărțile lor.
- Căci ușor veți uita apoi și ostenelile lor.
7 - Aduceți-vă aminte că alții s-au ostenit. Ei acum se odihnesc.
Și voi aveți datoria să vă osteniți acum, nu să vă odihniți. Acum nu-i vremea odihnei, acum este vremea ostenelilor.
Va veni în curând și vremea odihnei. Atunci și voi vă veți odihni.
Vă veți odihni numai voi cei care v-ați ostenit!
8 - Nu cumva tu te ostenești numai pentru rău?
- Nu cumva tu te ostenești numai să furi munca altora?
- Numai să intri în ostenelile altora, sau să bârfești pe frații ostenitori?
- Numai să iei de-a gata din adunări ceea ce alții au strâns la Domnul cu osteneli și jertfe mari?
- Nu cumva ești și tu numai un trântor care nu se ostenește decât să mănânce de-a gata mierea strânsă de alții?
9 - Când spune despre Hristos un om care a învățat aceasta numai din cărți, care a făcut o școală, care a urmat pentru aceasta numai o pregătire și care are pentru aceasta o plată, oamenii ascultă...
- ascultă unii cu plăcere.
Alții cu interes.
Cei mai mulți însă cu nepăsare și plictiseală. Și rămân numai cu atât.
De altfel nici vorbitorul nu pretinde mai mult decât să fie ascultat cum vorbește. Și cât vorbește. Și plătit cât mai bine.
10 - Dar când spune despre Hristos un om, sau o femeie care până ieri oamenii știau că a fost bețiv, un fumător, un stricat, o mincinoasă, o lacomă, o femeie lumească și rea, - iar acum este un om nou,
când spune despre Hristos o femeie sau un om fără pregătire și fără cunoștințe anume pentru aceasta,
și mai ales când predica aceluia este mărturisirea păcatului său din trecut și mărturisirea schimbării sale fericite din prezent
- o atunci e cu totul altceva!
Atunci ascultătorii rămân uimiți și convinși.
La cinci cuvinte de mărturie a unui astfel de suflet se alarmează o cetate,
se trezește un sat întreg,
se mișcă o mulțime de oameni,
și se întorc cu grămada suflete la Hristos.
Dragii mei, să vă fie aceasta ceva de neuitat!
11 - Dacă vreți să aveți răsunet între oameni,
dacă vreți să treziți pe alții pentru Dumnezeu,
dacă vreți să-i scoateți din păcate și să-i aduceți pe alții la Hristos,
- atunci nu predicați ci mărturisiți.
Spuneți: Iată și eu eram orb, umblam ca un orb, trăiam ca un orb, - dar Hristos mi-a dat vederea și lumina...
Atunci vor veni și alții să te urmeze!
12 - Numai dacă stărui de Hristos să rămână la tine, este dovadă că ai venit la El. Și că L-ai cunoscut.
Numai dacă faci totul ca Domnul să poată rămânea la tine, este dovada că ai gustat bucuria aflării Lui.
Numai dacă Hristos poate să rămână statornic la tine, ai un folos din faptul că ai venit la El.
Altfel totul e zadarnic.
13 - Alții au venit la Hristos într-un moment de entuziasm
sau dintr-o clipă de puternică mișcare sufletească, la o stăruitoare chemare, sau la o mărturisire impresionantă.
Adică au ieșit și ei puțin, din cetatea pierzării până la o fântână afară din hotarul lor.
L-au văzut de departe pe Hristos, sau poate chiar L-au și întâlnit de aproape
dar ei nu L-au chemat în casa lor, în inima și în viața lor!
Ci mai ales nu L-au oprit să rămână la ei.
- Această venire nu-i nimic.
Numai rămânerea lui Hristos în voi, este ceva.
14 - Privește din nou și privește atent: Hristos e tot acolo, unde L-ai lăsat tu. Te așteaptă să te întorci din nou la El.
Vino din nou...
Mai poți încă să te întorci ca să fii salvat! Aleargă iarăși și cazi, prăbușindu-te în brațele Lui și roagă-L plângând să rămână la tine și să rămâi și tu la El.
Pe totdeauna.
15 - Când într-o problemă nu ai putut căpăta de la alții o încredințare, cel mai bun lucru este să te apuci să cercetezi tu însuți să afli adevărul.
În toate lucrurile vieții e bine să mergi la sigur!
În toate problemele să te încredințezi bine de ceea ce primești,
- dar mai ales este necesar acest lucru în problema mântuirii sufletului tău!
16 - Auzirea nu-i de-ajuns. Căci auzirea nu-i totdeauna ascultare.
Mulți aud, dar puțini ascultă.
Mulți aud cu urechile fără să asculte cu inima.
Cine numai aude, fără a și asculta, - acela nu știe!
Cine nu ascultă când aude, acela nu va ajunge să știe niciodată.
Și niciodată nu va avea nici pricepere, nici cunoștință, mai ales în lucrurile mântuirii sufletești. Și în cunoașterea lui Dumnezeu!
17 - Cine aude cu urechile lui și primește în mintea lui, cugetând la Cuvântul Domnului cu tot dinadinsul, acela este cu neputință să nu ajungă a ști că Isus Hristos este Mântuitorul Lumii!
Iar de aici și până la a afla că El este Mântuitorul tău, nu mai este apoi decât un pas. Pasul cel mai fericit.
18 - Dar pasul acesta, nespus de mulți oameni nu-l mai fac niciodată.
Căci pe lângă harul lui Dumnezeu se mai cere și voința inimii.
Iar inima omului, care este atât de înșelătoare și de înșelată, acest pas îl face cel mai greu acest lucru.
Și dacă nu-l face, tot ce știe omul, nu-i mai folosește decât la o și mai mare osândă.
19 - Ce fericite clipe se trăiesc în locul unde toate sufletele sunt credincioase.
Iar prezența Mântuitorului este puternică și luminoasă în mijlocul lor.
Totdeauna clipele petrecute acolo sunt pline de bucurie și de binecuvântare.
Iar amintirea lor umple totdeauna inima de înviorare și ochii de lacrimi.
Zilele acelea sunt așa de scurte.
Și trec așa de repede,
- dar amintirea lor rămâne neuitată pentru toată viața.
Prețuiți aceste avuții veșnice.
20 - Ce bine facem dacă atunci când Domnul vine la noi, lăsăm totul la o parte ca Maria și stăm la picioarele Lui ascultându-L!
Căci în curând vine ziua să plece.
Și după aceea cine știe când va mai veni din nou. Sau dacă noi vom mai fi atunci!
O, vino Doamne Isuse.
Amin.