Totul pentru Hristos
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Ioan și Iacov au lăsat mrejile și pe tatăl lor și au mers după Isus Hristos îndată.
Petru și Andrei au lăsat și ei corabia și peștii prinși,
Matei a lăsat vama și banii,
samariteana a lăsat găleata și rușinea și frica...
- Tu ce-ai lăsat pentru Hristos?
2 - Ia pildă de la Domnul: El unde vorbește despre păcat, nu-i spune numele păcătosului (Ioan 8, 3),
Acela care știe tot ce a făcut, nu ne mai spune nimănui...
Acela care ne spune tuturor, nu știe cu adevărat ce am făcut niciodată. Ci ne bârfește, neștiind adevărul.
De obicei se întâmplă așa: Cine spune nu știe, cine știe nu spune.
3 - Misiunea pentru alții să nu vă slăbească părtășia cu Hristos.
Vorbirile, cercetările și ostenelile pentru alții să nu vă răpească timpul rugăciunii, citirii, meditației și adâncirii voastre în părtășia cu Domnul.
Starea cu alții să nu vă ocupe timpul stării cu Isus.
Ceea ce faceți pentru alții, să nu răpească ceea ce trebuie să faceți pentru El.
Domnul trebuie să aibă partea Lui din inima voastră, din timpul vostru, din ostenelile voastre, din câștigul vostru, din toate.
Să nu uităm niciodată partea lui Hristos, datoria față de El.
4 - Când inimile noastre vor fi pline de înviorarea Apei Vii, adusă de Hristos, să nu uităm că și cel care ni le-a adus are nevoie de ceva de la voi.
Când sufletele noastre vor fi îmbelșugate cu hrana cerească să nu uităm că Hristos este adeseori flămând printre voi. Și ai Lui la fel.
Când El ne-a dăruit atâta iubire, să nu uităm că și El are nevoie să-L iubim...
Și să-I arătăm aceasta Lui - și celor ai Lui.
5 - Nu întrebați dacă îi este foame sau sete, celui ce-ți vine în casă.
Nu întrebați dacă are sau nu are - ci dați-i!
Cine întreabă nu dă bucuros.
Ci dacă vreți să-i dați cu adevărat, așezați-l la masă, apoi rugați-l să mănânce.
De multe el n-ar mânca altfel.
Și nici n-ar spune că îi este foame, oricât de flămând ar fi, -
dacă îl întrebați înainte de a-i pune pe masă, - nu faceți bine.
Dacă nu-l rugați, el se va duce flămând de la voi.
Faceți așa, oricând va veni cineva în casă, de pe un drum mai lung.
6 - Nu-i un lucru rar și neobișnuit cel care s-a petrecut cu mulți dintre noi de multe ori și anume ca atunci când am stat la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu hrănindu-ne din El, a trecut noaptea sau ziua întreagă, fără să simțim nici foame, nici sete, nici somn trupesc.
Sufletul umplut până sus, îndestulase și trupul nostru, în așa fel încât el nu-și mai simțea trebuințele. Fiind copleșit de mulțumirea sufletească!
7 - Nu-i nici o nenorocire că ucenicii nu înțeleg deocamdată un cuvânt sau o lucrare a Domnului, nu-i nici un rău că ei n-au putut înțelege imediat dintr-o vorbă adevărată sau dintr-o faptă.
- Nenorocirea este că nu tac, când nu înțeleg.
Nenorocirea este că ei încep să zică cu totul altceva decât este realitate.
Răul este că lucrurile pe care nu le cunosc și nu le pricep, încep să le răstălmăcească și să le interpreteze greșit și să le zică cum nu sunt.
8 - Lucrurile pe care nu le-am înțeles sau nu le-am văzut bine - să nu le zicem.
Să așteptăm până vom vedea bine adevărul ca să nu-l zicem greșit.
Să nu răstălmăcim nici un lucru căci aceasta este rău și este și spre pierzarea noastră (2 Petru 3, 16).
Căci din aceasta vine un lung șir de alte rele, pentru încă cine știe câți oameni!
9 - Când sufletele așteaptă Cuvântul lui Dumnezeu și când ai ocazia să li-L propovăduiești, lasă mâncarea.
Folosește prilejul și propovăduiește-le Cuvântul mântuirii,
după aceea, apoi, ai tot timpul să mănânci!
10 - Când ai prilejul să fi cu oameni ai lui Dumnezeu, pe care rar îi vezi sau poate n-ai să-i mai întâlnești sau să-i mai auzi niciodată, iarăși lasă-ți mâncarea.
Și stai lângă Cuvântul lui Dumnezeu tot timpul scurt pe care îl ai, căci în curând ei vor pleca. Apoi vei tot avea vreme să mănânci.
11 - Când după timp îndelungat de așteptare și de dor ai ajuns în sfârșit clipa să te întâlnești cu frații iubiți și doriți...
când ai bucuria rară sau unică a unei întâlniri dorite,
când ai harul să auzi sau să vezi ceva deosebit, atunci iarăși lasă-ți mâncarea!
Bucură-te de ceasul acela și fii atent la tot ce vei vedea și vei auzi.
Curând vremea trece.
Curând vor trebui să plece cei iubiți sau va trebui să pleci tu...
După aceea vei avea tot tipul să mănânci cât vrei.
12 - Dacă mergi la Hristos numai ca să ai foloase pământești,
dacă mergi la adunare numai să-ți saturi stomacul,
dacă umbli cu Domnul numai după pomeni și după afaceri,
dacă aștepți și cauți numai slava deșartă sau hrana trufiei tale,
dacă nu dintr-o foame și sete lăuntrică umbli, vorbești și lucrezi - ci numai pentru că așa afli un trai mai ușor și mai plin,
dacă mergi la adunare sau la biserica Domnului numai ca la o distracție religioasă, fiindcă nu poți merge la alte distracții,
- atunci să știi că tu ești cea mai urâtă lipitoare pe trupul Evangheliei.
13 - Mulți oameni nu-și ridică ochii niciodată în Sus.
Nici cu admirație pentru minunatele lucrări ale Domnului,
nici cu mulțumire și cu recunoștință pentru darurile Sale,
nici cu căință și rugăciune pentru păcatele lor,
- aceștia nu văd niciodată cerul deschis, ci numai pe cel închis spre Dumnezeu.
Și când te ridici spre El.
14 - O, nu este o criză a lucrării, dar este o criză a lucrătorilor. De lucru este pretutindeni, suflete care să asculte sunt, ocazii sunt, dar lucrători nu.
Moartea îi va afla pe mulți, doar privind, fără să fi lucrat nimic.
15 - Priviți lumea gata pentru a primi și auzi Cuvântul lui Dumnezeu.
Priviți mulțimea coaptă pentru a fi secerată de Cuvântul Sfânt.
Și să nu vă gândiți că încă nu-i vremea să lucrați!
Nu vă gândiți că împrejurările nu sunt prielnice.
Și nici că mai aveți timp, după ce veți trece zilele acestea.
Holdele sunt gata acum. Fiți și voi tot acum gata de ele.
16 - Binele își poartă și răsplata lui în el însuși.
Cel care se bucură întâi de un bine, este chiar acela care îl face.
Înainte de a se bucura cel căruia i l-ai făcut, te bucuri tu care îl faci.
Faceți un bine cuiva și veți vedea dacă nu-i așa!
Numai să faceți binele din toată inima, fără nici un gând de răsplătire, și veți vedea.
17 - Sunt unii care pot să primească plată aici... și totuși să n-aibă strânsă nici o roadă dincolo.
Căci plata o primește imediat și e o arvună. Pe când răsplata adică roada, o strângi numai când ai terminat munca și ai dus grâul ales în grânarul Stăpânului.
18 - Întreabă-te cu grijă dacă tu seceri acum numai pentru plată sau și pentru roadă.
Cine nu seceră pentru roadă, ci numai pentru plată firească, adesea nu o află nici pe aceasta.
19 - Nu-i invidiați pe cei care ostenindu-se mai mult ca voi și punându-și viața în primejdie în fiecare zi mai mult ca voi,
- vi se pare că primesc și ei o bucată de pâine cu care își țin sufletul. Și o haină cu care își învelesc goliciunea lor și a celor pe care îi au!
Invidia mărește totdeauna lucrurile!
Ceea ce primesc ei de fapt este nespus mai puțin decât i se pare geloziei și răutății voastre!
Și au nespus mai puțin decât ar merita. Voi aveți nespus mai mult decât meritați.
20 - Sunteți geloși că cei ce lucrează primesc?
- Faceți și voi așa ca ei! Puneți-vă și voi viața așa în primejdie. Și jertfiți-vă așa și voi. Veți vedea atunci ce vi se va da și vouă. Cât veți primi și voi.
Gândiți-vă: voi ce le-ați dat? ca să aveți dreptul să-i judecați!