Totul pentru Hristos
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Ioan şi Iacov au lăsat mrejile şi pe tatăl lor şi au mers după Isus Hristos îndată.
Petru şi Andrei au lăsat şi ei corabia şi peştii prinşi,
Matei a lăsat vama şi banii,
samariteana a lăsat găleata şi ruşinea şi frica...
- Tu ce-ai lăsat pentru Hristos?
2 - Ia pildă de la Domnul: El unde vorbeşte despre păcat, nu-i spune numele păcătosului (Ioan 8, 3),
Acela care ştie tot ce a făcut, nu ne mai spune nimănui...
Acela care ne spune tuturor, nu ştie cu adevărat ce am făcut niciodată. Ci ne bârfeşte, neştiind adevărul.
De obicei se întâmplă aşa: Cine spune nu ştie, cine ştie nu spune.
3 - Misiunea pentru alţii să nu vă slăbească părtăşia cu Hristos.
Vorbirile, cercetările şi ostenelile pentru alţii să nu vă răpească timpul rugăciunii, citirii, meditaţiei şi adâncirii voastre în părtăşia cu Domnul.
Starea cu alţii să nu vă ocupe timpul stării cu Isus.
Ceea ce faceţi pentru alţii, să nu răpească ceea ce trebuie să faceţi pentru El.
Domnul trebuie să aibă partea Lui din inima voastră, din timpul vostru, din ostenelile voastre, din câştigul vostru, din toate.
Să nu uităm niciodată partea lui Hristos, datoria faţă de El.
4 - Când inimile noastre vor fi pline de înviorarea Apei Vii, adusă de Hristos, să nu uităm că şi cel care ni le-a adus are nevoie de ceva de la voi.
Când sufletele noastre vor fi îmbelşugate cu hrana cerească să nu uităm că Hristos este adeseori flămând printre voi. Şi ai Lui la fel.
Când El ne-a dăruit atâta iubire, să nu uităm că şi El are nevoie să-L iubim...
Şi să-I arătăm aceasta Lui - şi celor ai Lui.
5 - Nu întrebaţi dacă îi este foame sau sete, celui ce-ţi vine în casă.
Nu întrebaţi dacă are sau nu are - ci daţi-i!
Cine întreabă nu dă bucuros.
Ci dacă vreţi să-i daţi cu adevărat, aşezaţi-l la masă, apoi rugaţi-l să mănânce.
De multe el n-ar mânca altfel.
Şi nici n-ar spune că îi este foame, oricât de flămând ar fi, -
dacă îl întrebaţi înainte de a-i pune pe masă, - nu faceţi bine.
Dacă nu-l rugaţi, el se va duce flămând de la voi.
Faceţi aşa, oricând va veni cineva în casă, de pe un drum mai lung.
6 - Nu-i un lucru rar şi neobişnuit cel care s-a petrecut cu mulţi dintre noi de multe ori şi anume ca atunci când am stat la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu hrănindu-ne din El, a trecut noaptea sau ziua întreagă, fără să simţim nici foame, nici sete, nici somn trupesc.
Sufletul umplut până sus, îndestulase şi trupul nostru, în aşa fel încât el nu-şi mai simţea trebuinţele. Fiind copleşit de mulţumirea sufletească!
7 - Nu-i nici o nenorocire că ucenicii nu înţeleg deocamdată un cuvânt sau o lucrare a Domnului, nu-i nici un rău că ei n-au putut înţelege imediat dintr-o vorbă adevărată sau dintr-o faptă.
- Nenorocirea este că nu tac, când nu înţeleg.
Nenorocirea este că ei încep să zică cu totul altceva decât este realitate.
Răul este că lucrurile pe care nu le cunosc şi nu le pricep, încep să le răstălmăcească şi să le interpreteze greşit şi să le zică cum nu sunt.
8 - Lucrurile pe care nu le-am înţeles sau nu le-am văzut bine - să nu le zicem.
Să aşteptăm până vom vedea bine adevărul ca să nu-l zicem greşit.
Să nu răstălmăcim nici un lucru căci aceasta este rău şi este şi spre pierzarea noastră (2 Petru 3, 16).
Căci din aceasta vine un lung şir de alte rele, pentru încă cine ştie câţi oameni!
9 - Când sufletele aşteaptă Cuvântul lui Dumnezeu şi când ai ocazia să li-L propovăduieşti, lasă mâncarea.
Foloseşte prilejul şi propovăduieşte-le Cuvântul mântuirii,
după aceea, apoi, ai tot timpul să mănânci!
10 - Când ai prilejul să fi cu oameni ai lui Dumnezeu, pe care rar îi vezi sau poate n-ai să-i mai întâlneşti sau să-i mai auzi niciodată, iarăşi lasă-ţi mâncarea.
Şi stai lângă Cuvântul lui Dumnezeu tot timpul scurt pe care îl ai, căci în curând ei vor pleca. Apoi vei tot avea vreme să mănânci.
11 - Când după timp îndelungat de aşteptare şi de dor ai ajuns în sfârşit clipa să te întâlneşti cu fraţii iubiţi şi doriţi...
când ai bucuria rară sau unică a unei întâlniri dorite,
când ai harul să auzi sau să vezi ceva deosebit, atunci iarăşi lasă-ţi mâncarea!
Bucură-te de ceasul acela şi fii atent la tot ce vei vedea şi vei auzi.
Curând vremea trece.
Curând vor trebui să plece cei iubiţi sau va trebui să pleci tu...
După aceea vei avea tot tipul să mănânci cât vrei.
12 - Dacă mergi la Hristos numai ca să ai foloase pământeşti,
dacă mergi la adunare numai să-ţi saturi stomacul,
dacă umbli cu Domnul numai după pomeni şi după afaceri,
dacă aştepţi şi cauţi numai slava deşartă sau hrana trufiei tale,
dacă nu dintr-o foame şi sete lăuntrică umbli, vorbeşti şi lucrezi - ci numai pentru că aşa afli un trai mai uşor şi mai plin,
dacă mergi la adunare sau la biserica Domnului numai ca la o distracţie religioasă, fiindcă nu poţi merge la alte distracţii,
- atunci să ştii că tu eşti cea mai urâtă lipitoare pe trupul Evangheliei.
13 - Mulţi oameni nu-şi ridică ochii niciodată în Sus.
Nici cu admiraţie pentru minunatele lucrări ale Domnului,
nici cu mulţumire şi cu recunoştinţă pentru darurile Sale,
nici cu căinţă şi rugăciune pentru păcatele lor,
- aceştia nu văd niciodată cerul deschis, ci numai pe cel închis spre Dumnezeu.
Şi când te ridici spre El.
14 - O, nu este o criză a lucrării, dar este o criză a lucrătorilor. De lucru este pretutindeni, suflete care să asculte sunt, ocazii sunt, dar lucrători nu.
Moartea îi va afla pe mulţi, doar privind, fără să fi lucrat nimic.
15 - Priviţi lumea gata pentru a primi şi auzi Cuvântul lui Dumnezeu.
Priviţi mulţimea coaptă pentru a fi secerată de Cuvântul Sfânt.
Şi să nu vă gândiţi că încă nu-i vremea să lucraţi!
Nu vă gândiţi că împrejurările nu sunt prielnice.
Şi nici că mai aveţi timp, după ce veţi trece zilele acestea.
Holdele sunt gata acum. Fiţi şi voi tot acum gata de ele.
16 - Binele îşi poartă şi răsplata lui în el însuşi.
Cel care se bucură întâi de un bine, este chiar acela care îl face.
Înainte de a se bucura cel căruia i l-ai făcut, te bucuri tu care îl faci.
Faceţi un bine cuiva şi veţi vedea dacă nu-i aşa!
Numai să faceţi binele din toată inima, fără nici un gând de răsplătire, şi veţi vedea.
17 - Sunt unii care pot să primească plată aici... şi totuşi să n-aibă strânsă nici o roadă dincolo.
Căci plata o primeşte imediat şi e o arvună. Pe când răsplata adică roada, o strângi numai când ai terminat munca şi ai dus grâul ales în grânarul Stăpânului.
18 - Întreabă-te cu grijă dacă tu seceri acum numai pentru plată sau şi pentru roadă.
Cine nu seceră pentru roadă, ci numai pentru plată firească, adesea nu o află nici pe aceasta.
19 - Nu-i invidiaţi pe cei care ostenindu-se mai mult ca voi şi punându-şi viaţa în primejdie în fiecare zi mai mult ca voi,
- vi se pare că primesc şi ei o bucată de pâine cu care îşi ţin sufletul. Şi o haină cu care îşi învelesc goliciunea lor şi a celor pe care îi au!
Invidia măreşte totdeauna lucrurile!
Ceea ce primesc ei de fapt este nespus mai puţin decât i se pare geloziei şi răutăţii voastre!
Şi au nespus mai puţin decât ar merita. Voi aveţi nespus mai mult decât meritaţi.
20 - Sunteţi geloşi că cei ce lucrează primesc?
- Faceţi şi voi aşa ca ei! Puneţi-vă şi voi viaţa aşa în primejdie. Şi jertfiţi-vă aşa şi voi. Veţi vedea atunci ce vi se va da şi vouă. Cât veţi primi şi voi.
Gândiţi-vă: voi ce le-aţi dat? ca să aveţi dreptul să-i judecaţi!