Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileia, s-a dus la El,
și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
Durerea înfrânge totdeauna mândria din om.
Bunătatea Tatălui Ceresc, nu trimite și nu îngăduie cu bucurie în viața oamenilor necazurile și durerea.
Însă pentru mântuirea sufletului său, omul trebuie uneori să fie cercetat de durere și de întristare.
Iată un slujbaș împărătesc...
Ce disprețuitor trebuie să se fi purtat un om ca el mai înainte, față de toți ceilalți oameni.
- Dar îndată ce fiul lui iubit cade la pat, amărăciunea îi înfrânge trufia. Și el aleargă la rugăciune către Domnul Isus, să i-l vindece.
Poate niciodată omul acesta nu se rugase lui Dumnezeu
și poate că nici nu s-ar mai fi rugat niciodată, dacă n-ar fi venit boala aceasta în familia lui...
O, câte căi are înțelepciunea lui Dumnezeu pentru a aduce pe acela de care are El milă, pe drumul cel bun, pe calea cunoașterii Sale!
Când este sănătos și îi merge bine, omul totdeauna este îmbrăcat. Este cineva. E o autoritate.
Când ajunge însă în durere și în primejdie, atunci e gol, e dezbrăcat de trufie, atunci rămâne numai om!
Când omul e autoritate, atunci n-are nici inimă, nici iubire, nici bunătate,
- acestea - gândește el - nu se potrivesc la titlu!
Și adesea n-are nici creier, nici minte, ca să judece ce face!
Când însă ajunge om atunci le are pe toate acestea.
Și nu mai consideră o înjosire rugăciunea și lacrimile.
Revine adică la ceea ce trebuia să fie și să rămână totdeauna acela care este om și care are o minte sănătoasă. Cu atât mai mult când este o autoritate!
Fiindcă nimic nu-l înalță pe om mai mult ca smerenia și buna cuviință, după cum nimic nu-l înjosește mai mult ca trufia și nesimțirea.
Omul mic caută să pară cât mai mare. Dar cel cu adevărat mare, va căuta să se arate totdeauna mic.
Pe cine nu se smerește el însuși, pe acela îl înjosește Dumnezeu, care are totdeauna grijă de aceasta. Atunci când omul se așteaptă mai puțin (Luca 14, 11).
Dragi părinți amărâți... ai căror copilași zac bolnavi,
Vă lovește în locul cel mai dureros, ca să vă trezească din starea cea rea pe care poate o aveți
și să veniți cu rugăciune și lacrimi la El.
Poate că durerea vă va umili și vă va aduce la rugăciune, dacă bucuria n-a putut face cu voi acest lucru.
Dacă veți fi sinceri, Hristos vă va fi binevoitor!
Numai nu uitați să fiți oameni.
Doamne și Mântuitorul nostru Isus,
Te rugăm dăruiește-ne și nouă totdeauna o minte cumpătată care să umble în smerenie și în bună cuviință înaintea Ta, prin tot ce avem de-a face cu cei din jurul nostru.
Nu lăsa să ne amețească înălțimile lumești, când ni se întâmplă vreodată să trecem,
sau să stăm o clipă
pe scaunele ispititoare ale cinstei lumești.
Ci totdeauna să fim smeriți și binevoitori față de Tine și față de oameni,
să nu ne rușinăm de rugăciune și de smerenie.
Amin.
+
Rugăciunea-nlăcrimată
dintr-o inimă-apăsată
către Tatăl Sfânt din ceruri orișicând este-nălțată
totdeauna-i auzită, totdeauna-i ascultată.
+
Stăruiește-n rugăciune, credincios în ea să fii
mulți se roagă în necazuri dar puțini la bucurii.