Unire și suferință
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Soarta celor care se unesc cu Hristos, este soarta Lui.
Uniți cu El, ei nici nu mai pot avea o altă soartă.
Fiecare soț împărtășește soarta soțului său, cu care s-a unit pe viață și pe moarte.
Fiecare mădular împărtășește soarta trupului din care este.
Fiecare adept împărtășește soarta ideii de care s-a alipit.
Fiecare creștin trebuie să împărtășească soarta lui Hristos al cărui Nume Îl poartă.
Dacă nu este așa, atunci soțul este mincinos, mădularul este mort, adeptul este fals și creștinul este fățarnic.
2 - Scump suflet unit cu Hristos, răscumpărat de Hristos, prea iubit de Hristos,
- găsește în dragostea pe care I-o dai tu și în dragostea pe care ți-o dă El, destulă putere și despăgubire pentru toate necazurile cele ce le înduri în mijlocul alor tăi sau alor Lui, din pricina dragostei față de El.
Află-ți în dulcea părtășie din singurătatea rugăciunii cu Isus, a bucuriei cu El, a răbdării cu El, a lacrimilor cu El, - destulă răsplată pentru tot ce trebuie să înduri cu inima zdrobită, între frați ca între spini.
3 - Scumpă Mireasă a lui Hristos, Tainică Lucrare a dragostei și a harului Său, Dulce Solie a Duhului Său,
- nu te neliniști și nu-ți pierde seninătatea dragostei tale.
Inima ta nu te înșală, Cuvântul Lui nu te minte, dragostea Lui nu te va părăsi niciodată.
Fie ceilalți crini cât de slobozi.
Fie celelalte fecioare cât de împodobite și bogate...
- Tu rămâi acolo unde te-a așezat dragostea lui Isus -
și găsește în alipirea de El toată mângâierea, toată bucuria și toată răsplata ta.
Pentru toate suferințele.
Și pentru toate veacurile.
4 - Să nu uităm niciodată amintirile noastre! Căci amintirile sunt un tezaur din care ne putem îmbogăți mereu.
Amintirile noastre sunt pașii noștri grei spre Lumină.
Sunt experiențele noastre dureroase către Adevăr...
și sunt investițiile noastre sfinte către Iubire.
De aceea să ne fie scumpe și curate!
5 - În fiecare amintire, noi avem un geamăt.
În fiecare avem sudoare și lacrimi.
În fiecare - speranțe și jertfe însingurate.
La noi toate acestea au avut un scop: aflarea lui Hristos.
Au avut o justificare: cunoașterea lui Hristos.
Nimic pe lume nu-i prea mult pentru aceasta.
6 - Acum știm, dar atunci nu știam.
Acum vedem, dar atunci n-am văzut.
Acum înțelegem, dar atunci nu înțelegeam.
Sufletul nostru tânjea după Lumină, dar cum s-o aflăm în noaptea în care eram?
Tânjeam după Adevăr, - dar cum să-l aflăm în așternutul mizerabil unde zăceam?
Dar când Dumnezeu S-a îndurat, - ce minunat s-a realizat totul într-un ceas?
7 - Îmi voi aminti veșnic de căutările mele după Domnul meu
- și cum a venit bucuria aflării Lui...
Tânjeam după Iubirea care să fericească inima mea,
- dar cum s-o dobândesc în starea în care eram?
Totul a fost numai harul Său, care a venit după mine până acolo unde zăceam căzut și legat.
8 - Când îndemnul Duhului Sfânt a devenit mai limpede și stăruitor, chemându-mă să pornesc în căutarea lui Dumnezeu, - Singurul care îmi putea potoli setea inimii neliniștite, - eu n-am ascultat...
M-am sculat să-L caut pe Hristos Preaiubitul și Doritul inimii mele, după care tânjea toată ființa mea...
Cutreierând cetatea, ulițele și piețele.
Binecuvântată fie neliniștea căutării Tale, Preaiubitul meu!
9 - Dar între pietrele pe unde mergeam aflam numai nesimțire, asuprire, lovituri și răceală.
Între gunoaie numai târâtoare, infecție și întinăciune.
Între negustori numai prefăcătorie, vicleșug și pierderi,
- acestea erau în cetatea în care trăiam - și Preaiubitul meu nu era acolo.
Binecuvântat să fie binefăcătorul meu sfânt, care m-a luat de mână și mi-a spus: Vino, Preaiubitul tău nu este aici! Eu te voi duce la El.
10 - În așternutul meu era atunci noaptea mea, noaptea din mine, păcatul din ființa mea.
În cetatea mea era noaptea altora, întunericul din jurul meu - păcatul din ceilalți.
Și nu aflasem pe Hristos, fiindcă nu era acolo.
Vai de cei ce caută mântuirea acolo unde nu se găsește.
Vai de cine n-are pe nimeni să-i arate unde să-L caute pe Dumnezeul său!
11 - Numai când am ieșit și eu din locurile unde nu-I.
Când am depășit hotarul acestora.
Când am putut să răzbat dincolo de noaptea din mine și din lume,
- în cerul credinței, în sfera Duhului... în lumina Revelației - o, atunci L-am aflat.
Dar ce minune mă așteaptă când am putut face saltul
și prăbușirea
- la picioarele Crucii Lui.
12 - Aflarea lui Hristos este Revelație. Nu o revelație, oricare, ci Revelația Însăși...
Unica, Adevărata, Strălucitoarea și Veșnica Revelație.
Toate celelalte vin din Ea... Și de la Ea. Ca razele care vin din Soare. Și duc la El.
13 - Suflete drag, care încă nu L-ai aflat, dar Îl dorești.
- Ridică-te și tu degrab din așternutul păcatului în care zaci,
ieși din cetatea mentalității înguste și păcătoase care te înconjoară -
aleargă la Golgota și cazi sub Crucea Răscumpărătoare a lui Hristos!
Acolo vei afla cea mai mare Minune, Unica Revelație din lume.
Mântuirea lui Dumnezeu.
14 - Ridică-ți ochii cu credință spre Fruntea Lui și spre Inima Lui,
spre Mâinile Lui și spre picioarele Lui însângerate...
Din toate vei auzi Glasul lui Dumnezeu care îți va grăi:
- Iată dragostea Mea. Iată cât de mult te-am iubit și te iubesc Eu.
După ce auzi glasul acesta și îți ridici ochii, -
- vezi Cerul deschis.
Și să găsească ochii tăi plăcere în căile dragostei Mele.
Aceasta este salvarea și fericirea ta...
Acestea au fost primele sărutări Dumnezeiești, pe buzele sufletului meu.
Sărutări pe care nu le-am mai uitat niciodată.
Căci prima sărutare nu se poate uita în veci.
16 - Dragostea Domnului Isus, nu rămâne niciodată datoare dragostei celui ce-L iubește pe El.
Ori de câte ori noi Îi spunem Domnului: Te iubesc, ne spune și El nouă aceste dulci cuvinte.
Și ori de câte ori noi Îi spunem Lui: O, ce frumos ești Tu, - ne spune și El nouă: - și tu ești așa frumos!
17 - Nu este o mai mare bucurie decât să știi că în ochii celui care îl iubești tu ești frumos,
iar el îți spune aceasta cu cele mai frumoase cuvinte și în cele mai frumoase clipe.
Ce frumoasă ești iubito, ce frumoasă ești...
Nu există pe lume alifie să-ți ungă inima mai dulce ca aceste cuvinte.
18 - Numai dragostea vede totul frumos.
Numai ființei iubite îi găsești doar virtuți și nici un defect.
Doar neprihănire și nici o vină.
Doar roade frumoase și dulci și nici una uscată și amară.
19 - Ce frumoasă ești iubito, ce frumoasă ești... aceste dulci cuvinte arată că tot ce are în mijloc iubirea, este frumos. Și înainte și după, - ca soarele care luminează încă înainte de a răsări.
Și după ce a apus.
La fel Iubirea își trimite razele ei spre sufletul nostru și înainte de a veni.
Și după ce S-a dus.
20 - Ființa iubită, casa iubită, patria iubită, - ne par totdeauna frumoase, cele mai frumoase dintre toate.
Și când ne apropiem de ele - și când ne depărtăm.
O, dacă ne-am iubi soția sau soțul, părintele sau țara - mai presus de oricare altă ființă omenească...
Ce frumos ne-ar părea chipul său...
Și toate părțile ființei sale.
Doamne Isuse, Te rugăm dă-ne adevărata dragoste, care vede totul frumos, totul curat, totul prietenos.
Amin.