La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, și a zis: Așa răspunzi marelui preot?
Cea dintâi palmă dată lui Isus era a unuia care Îl cunoscuse pe Domnul.
A unuia care auzise Cuvântul Lui.
A unuia care fusese cândva între cei care ascultau pe Isus și se întorsese de la auzirea cuvintelor Lui, cu o inimă plină de credință.
Acest aprod care acuma luase parte la prinderea Domnului, care Îi înfășurase în jurul mâinilor Lui funiile cât mai strâns,
acuma iată-l făcând mai mult decât i se cerea.
Nimeni nu-i poruncise să lovească pe Hristos. Acest lucru este chiar o fărădelege și o necuviință.
A-L lovi pe un om chiar în fața judecății câtă vreme nu i s-a dovedit încă vinovăția, era o încălcare pe față a legii. A-L lovi în fața judecătorului era o necuviință, o fărădelege, un abuz, o provocare.
Dar sluga își cunoștea stăpânul.
Știa gândul și gustul stăpânului său,
- și știa cum să-și câștige merite în fața lui.
Pentru a-L pregăti pe Cel întrebat pentru răspunsul care I se cerea, intervine argumentul hotărâtor: palma făcută pumn, izbită în față.
Poate că fusese și o înțelegere mai dinainte în privința asta. Când răspunsul nu va fi pe plac, stăpânul va face discret un semn, iar aprodul va ști ce are de făcut.
Palmele și pumnii vor trebui să scoată răspunsul dorit mai dinainte. Răspunsul neapărat necesar pentru condamnarea hotărâtă pusă la cale încă de pe când Isus nici nu fusese prins.
Cea dintâi palmă, a fost dată lui Isus de către unul care făcuse cândva una dintre cele mai frumoase mărturii pentru El.
Au fost multe palme și pumni cu care Isus a mai fost lovit după aceea, dar desigur nici una din loviturile primite nu L-au durut atât de mult ca aceea.
Au fost multe vânzări săvârșite împotriva lui Isus, dar nici una nu L-a durut ca aceea a ucenicului în care S-a încrezut cel mai mult. Și cu care a împărțit aceeași pâine.
Au fost multe buze fățarnice care L-au mai sărutat pe Isus, dar desigur nici un sărut nu L-a ars și nu L-a scârbit atât de mult, ca al acelor buze de pe care au ieșit cândva cuvintele cele mai pline de admirație și laude pentru El.
Dragă suflete de frate și soră, să stăm iarăși puțin și aici.
Pe drumul calvarului lui Isus, au fost nu numai patrusprezece popasuri, ci și mai multe.
Popasul acesta la care suntem acum, este poate cel mai dureros.
Să privim și noi acuma împreună cu ucenicul iubit, care a urmat pe Isus până acolo în fața judecății - și care ne descrie acuma totul cum s-a întâmplat.
Poate că sfântul Ioan îl văzuse și el pe acest aprod atunci ascultând Evanghelia. Și se va fi așteptat acum la o cu totul altfel de comportare din partea lui, față de Domnul Isus.
O, cât de mult trebuie să-l fi usturat și pe Ioan palma aceasta dată lui Isus!
Suflete dragă, oare nu cumva și tu ai făcut sau mai faci și acum astfel de crime în contra lui Hristos?
Oare nu cumva tu, cel ce lovești acum în Hristos, ai fost cândva printre ascultătorii Lui?
Nu cumva și tu ai fost copilul unei mame credincioase, cu care ai mers demult de mână la biserică și la adunarea lui Isus?
Nu cumva chiar și tu însuți ai fost înainte unul care ai mărturisit cu curaj despre Isus că nimeni n-a vorbit vreodată ca El?
Că nimeni n-a mai făcut ca El?
Că nimeni n-a mai putut face în casa ta și în viața ta o lucrare atât de puternică și luminoasă cum a făcut Cuvântul și cunoașterea Lui?
- Și cu toate acestea, iată acum ce ai ajuns!
Pentru blestematul blid de linte, îți vinzi cetățenia cerească.
Pentru niște foloase atât de trecătoare și vinovate, te lepezi de avuția nebănuită și strălucită din veșnicie.
Și pentru gustul ucigaș al unor desfrânați, ai lovit în Fața Viului Dumnezeu!
Oare mai poți să te trezești?
Oare mai poți să te prăbușești aci și acum cu țipete și hohote de plâns zdrobitor în fața Aceluia pe care L-ai lovit
- și să-I ceri ultima iertare?
Dacă o poți face cu orice preț asta, - atunci Hristos sigur ți-ar da-o.
Îndelung răbdarea Lui este nespus de plină de bunătate. Dar dacă n-o faci rămâi pe veci un blestemat.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ție.
Pentru cea dintâi palmă dată de unul din ascultătorii Tăi, peste Fața Ta Nevinovată, Doamne Isuse, cu câte palme răbdate vor trebui să plătească cei care Te-au ascultat cu adevărat?
Pentru toată nebănuita răbdare cu care ai primit Tu Făcătorul tuturor, să fii pălmuit de cea mai josnică dintre făpturile Mâinilor Tale - fii slăvit și slăvit.
Te rugăm ferește-ne pe toți de o astfel de crimă.
Și dacă se mai poate, îndură-Te și de cei ce au căzut atât de jos.
Amin.
+
Palmele ce-ai dat la alții, sângele ce l-ai vărsat
nedreptatea ce-ai făcut-o vreunui om nevinovat,
faptele de lăcomie, de minciună, orice rău -
apăsa-vor greu și veșnic sufletul și gândul tău.
+
Fericit e omul care e curat, chiar de-i lipsit
ce nici lipsa grea nu-l face să ajungă necinstit.