La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: Aşa răspunzi marelui preot?
Cea dintâi palmă dată lui Isus era a unuia care Îl cunoscuse pe Domnul.
A unuia care auzise Cuvântul Lui.
A unuia care fusese cândva între cei care ascultau pe Isus şi se întorsese de la auzirea cuvintelor Lui, cu o inimă plină de credinţă.
Acest aprod care acuma luase parte la prinderea Domnului, care Îi înfăşurase în jurul mâinilor Lui funiile cât mai strâns,
acuma iată-l făcând mai mult decât i se cerea.
Nimeni nu-i poruncise să lovească pe Hristos. Acest lucru este chiar o fărădelege şi o necuviinţă.
A-L lovi pe un om chiar în faţa judecăţii câtă vreme nu i s-a dovedit încă vinovăţia, era o încălcare pe faţă a legii. A-L lovi în faţa judecătorului era o necuviinţă, o fărădelege, un abuz, o provocare.
Dar sluga îşi cunoştea stăpânul.
Ştia gândul şi gustul stăpânului său,
- şi ştia cum să-şi câştige merite în faţa lui.
Pentru a-L pregăti pe Cel întrebat pentru răspunsul care I se cerea, intervine argumentul hotărâtor: palma făcută pumn, izbită în faţă.
Poate că fusese şi o înţelegere mai dinainte în privinţa asta. Când răspunsul nu va fi pe plac, stăpânul va face discret un semn, iar aprodul va şti ce are de făcut.
Palmele şi pumnii vor trebui să scoată răspunsul dorit mai dinainte. Răspunsul neapărat necesar pentru condamnarea hotărâtă pusă la cale încă de pe când Isus nici nu fusese prins.
Cea dintâi palmă, a fost dată lui Isus de către unul care făcuse cândva una dintre cele mai frumoase mărturii pentru El.
Au fost multe palme şi pumni cu care Isus a mai fost lovit după aceea, dar desigur nici una din loviturile primite nu L-au durut atât de mult ca aceea.
Au fost multe vânzări săvârşite împotriva lui Isus, dar nici una nu L-a durut ca aceea a ucenicului în care S-a încrezut cel mai mult. Şi cu care a împărţit aceeaşi pâine.
Au fost multe buze făţarnice care L-au mai sărutat pe Isus, dar desigur nici un sărut nu L-a ars şi nu L-a scârbit atât de mult, ca al acelor buze de pe care au ieşit cândva cuvintele cele mai pline de admiraţie şi laude pentru El.
Dragă suflete de frate şi soră, să stăm iarăşi puţin şi aici.
Pe drumul calvarului lui Isus, au fost nu numai patrusprezece popasuri, ci şi mai multe.
Popasul acesta la care suntem acum, este poate cel mai dureros.
Să privim şi noi acuma împreună cu ucenicul iubit, care a urmat pe Isus până acolo în faţa judecăţii - şi care ne descrie acuma totul cum s-a întâmplat.
Poate că sfântul Ioan îl văzuse şi el pe acest aprod atunci ascultând Evanghelia. Şi se va fi aşteptat acum la o cu totul altfel de comportare din partea lui, faţă de Domnul Isus.
O, cât de mult trebuie să-l fi usturat şi pe Ioan palma aceasta dată lui Isus!
Suflete dragă, oare nu cumva şi tu ai făcut sau mai faci şi acum astfel de crime în contra lui Hristos?
Oare nu cumva tu, cel ce loveşti acum în Hristos, ai fost cândva printre ascultătorii Lui?
Nu cumva şi tu ai fost copilul unei mame credincioase, cu care ai mers demult de mână la biserică şi la adunarea lui Isus?
Nu cumva chiar şi tu însuţi ai fost înainte unul care ai mărturisit cu curaj despre Isus că nimeni n-a vorbit vreodată ca El?
Că nimeni n-a mai făcut ca El?
Că nimeni n-a mai putut face în casa ta şi în viaţa ta o lucrare atât de puternică şi luminoasă cum a făcut Cuvântul şi cunoaşterea Lui?
- Şi cu toate acestea, iată acum ce ai ajuns!
Pentru blestematul blid de linte, îţi vinzi cetăţenia cerească.
Pentru nişte foloase atât de trecătoare şi vinovate, te lepezi de avuţia nebănuită şi strălucită din veşnicie.
Şi pentru gustul ucigaş al unor desfrânaţi, ai lovit în Faţa Viului Dumnezeu!
Oare mai poţi să te trezeşti?
Oare mai poţi să te prăbuşeşti aci şi acum cu ţipete şi hohote de plâns zdrobitor în faţa Aceluia pe care L-ai lovit
- şi să-I ceri ultima iertare?
Dacă o poţi face cu orice preţ asta, - atunci Hristos sigur ţi-ar da-o.
Îndelung răbdarea Lui este nespus de plină de bunătate. Dar dacă n-o faci rămâi pe veci un blestemat.
Slavă îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, slavă Ţie.
Pentru cea dintâi palmă dată de unul din ascultătorii Tăi, peste Faţa Ta Nevinovată, Doamne Isuse, cu câte palme răbdate vor trebui să plătească cei care Te-au ascultat cu adevărat?
Pentru toată nebănuita răbdare cu care ai primit Tu Făcătorul tuturor, să fii pălmuit de cea mai josnică dintre făpturile Mâinilor Tale - fii slăvit şi slăvit.
Te rugăm fereşte-ne pe toţi de o astfel de crimă.
Şi dacă se mai poate, îndură-Te şi de cei ce au căzut atât de jos.
Amin.
+
Palmele ce-ai dat la alţii, sângele ce l-ai vărsat
nedreptatea ce-ai făcut-o vreunui om nevinovat,
faptele de lăcomie, de minciună, orice rău -
apăsa-vor greu şi veşnic sufletul şi gândul tău.
+
Fericit e omul care e curat, chiar de-i lipsit
ce nici lipsa grea nu-l face să ajungă necinstit.