Unul și toți
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Domnul Isus a spus: unde sunteți doi sau trei adunați împreună voi fi și Eu. Pentru că Domnul a iubit totdeauna părtășia, comuniunea, adunarea a lor Săi - și n-a încurajat niciodată izolarea de frați și fărâmițarea unității.
2 - Oricine dorește să asculte pe Domnul, acela îi caută și îi iubește și pe frați, neputând trăi fără ei. Oricine are Duhul lui Hristos, acela va fi plin de smerenie, de blândețe, de iubire și de dragoste, iar cine le are acestea, nu poate trăi fără frați, ca oaia sănătoasă fără turma ei.
Oriunde vezi o oaie singură e semn că este bolnavă.
3 - Sunt unii care mereu judecă pe frați și-i vorbesc numai de rău, rupându-se de ei. Un astfel de om spune: să fie numai unul, dar să fie bun...
Acesta e un cuvânt rău, căci dacă-i numai unul acela nu este bun. Dacă ar fi bun, n-ar fi numai unul, fiindcă Dumnezeu ne iubește și vrea să fim toți. El dorește ca toți să fim mântuiți.
4 - Dacă Hristos Domnul, Doctorul nostru ceresc a operat în inima noastră tumoarea mândriei scoțând afară acest rău care produce totdeauna infecție și moarte nu numai în cel bolnav, ci prin el îi infectează și pe alții, - atunci omul salvat devine și un salvator al altora. Cel aflat de Hristos nu poate trăi singur - ci el își face un scop din viață să caute și să aducă și pe alții la Domnul, Doctorul său.
5 - Umpleți-vă încăperile sufletului cu tot felul de medicamente duhovnicești pentru sufletele bolnave printre care umblați. Versetele Domnului sunt atâtea pilule pentru tot felul de boli și infecții ale sufletului. Mândria este una dintre cele mai urâte boli. Ce medicament contra ei este Iacov 4, 6. Desfrânarea la fel este o lepră a sufletului. Și ce leac bun este împotriva ei (Evrei 13, 4). Ce blestem și ispită este beția, dar ce leac radical împotriva ei este 1 Cor. 10, 21.
Și așa mai departe.
6 - Strângeți în inimile voastre tot acest depozit de medicamente pentru ca să aveți și pentru bolile voastre un leac bun și totdeauna la îndemână, - dar și pentru bolile altora.
Însă nu numai să le aveți ci să știți să le și folosiți.
7 - Învățați liber și repetați mereu cuvintele sfinte, sfaturile folositoare, poeziile frumoase, cântările plăcute - și ori de câte ori vă este capul liber de alte munci, împrospătați-vă inima voastră și inimile iubitorilor de frumos, prin repetarea și declamarea lor simțită, corectă, frumoasă.
Aceasta va fi o mare bucurie totdeauna pentru cineva.
8 - Ce memorie binecuvântată a avut psalmistul David... Cum a strâns el Cuvântul Domnului în inima sa spre a nu păcătui (Psalm 119, 11).
Dar nu numai pentru sine l-a strâns ci pentru câte nenumărate mulțimi și generații de suflete de atunci și până azi.
Cine strânge aurul Cuvântului Sfânt, îmbogățește pe mulți.
9 - Ce memorie binecuvântată a avut sfântul apostol Ioan care la adânci bătrânețe a scris din memorie sfânta sa Evanghelie. Și ce clar își amintește el după multe zeci de ani, cuvânt cu cuvânt, predici întregi ale Domnului Isus, rostite în tinerețea sa.
Cât trebuie să fi cugetat el la aceste cuvinte și cu câtă dragoste și-a umplut el sufletul cu ele, că nu le-a mai putut uita pe nici unul niciodată.
10 - Și noi trebuie să putem face acest lucru. Dar trebuie să muncim, nu să dormim. Să ne ocupăm mintea cu Cuvântul Domnului nu cu cuvinte lumești. Să strângem în inima noastră adevărurile lui Dumnezeu nu minciunile oamenilor.
11 - Cuvântul Domnului Biblia este ca o oglindă uriașă în care se poate privi atât un om cât și o omenire întreagă.
Dar oglinda asta mare este compusă din părți mici, din versetele ei. Și la fel ca în niște părți dintr-o oglindă mare ne putem privi și în fiecare din aceste părticele.
Ferice de cine se privește atent pe sine însuși pentru a-și descoperi ceea ce trebuie îndreptat.
12 - Sunt trei feluri de a te privi într-o oglindă. Unii se privesc grăbit ca un trecător care mergând se vede într-o vitrină. Acela își vede de departe și în grabă o imagine a siluetei sale. El nu va vedea și nu va îndrepta nimic. S-a privit, a plecat și a uitat.
13 - Sunt unii care se uită ceva mai de aproape și ceva mai atenți. Un astfel de privitor va vedea ceva și poate va îndrepta ceva. Dar va și rămâne mult neobservat și neîndreptat.
14 - Sunt alții care vin la lumină, își pun oglinda în față și se privesc atenți. Un astfel de privitor serios și sincer va observa toate petele și neorânduiala de pe față și de pe înfățișarea sa - și va lupta și se va strădui cu tot dinadinsul să se curețe și să se îndrepte.
15 - Un om cuviincios și curat nu se va supăra niciodată când un binevoitor îi atrage atenția asupra unei pete de pe fața sa ori de pe hainele sale.
Un adevărat credincios la fel va primi cu mulțumire ori cu răbdare orice observație frățească asupra vreunei greșeli pe care fără intenție a fost ispitit s-o facă.
Cine ne mustră o greșeală chiar și prea aspru, tot ne face mai bine decât cel ce ne laudă prea moale.
16 - Să ne deprindem a ne privi sufletul în oglinda Bibliei, de pe masa noastră cel puțin tot atât de mult și de des cât ne-am obișnuit să ne privim fața trupului în oglinda de pe peretele nostru.
Și să încercăm tot așa de atenți să ne îndreptăm greșelile pe care ni le arată una, cum le îndreptăm pe cele ce ni le arată cealaltă.
17 - Să facem această ajustare sufletească tot așa de grijulie cum facem ajustarea cea trupească atunci când trebuie să mergem în fața vreunui superior ori în fața unei sărbători.
Fiindcă noi ne pregătim pentru înfățișarea înaintea Domnului și Împăratului nostru Hristos.
18 - Înfățișarea aceasta a noastră Acolo în fața Judecății Cerești poate să vină chiar înainte de înfățișarea noastră în dimineața asta la serviciul nostru. Ori în seara asta la locuința noastră.
Viața asta nu-i sigură pentru nimeni, cea veșnică este sigură pentru toți. Și pentru toți semenii ceasul acela este o surpriză. Nimeni nu-l așteaptă chiar atunci.
19 - Noi cei mai bătrâni ne mai așteptăm la ceasul morții, cum este și normal, - dar cei tineri nu. Și totuși puțini oameni mor bătrâni. Cei mai mulți deci mor tineri.
Ce însemnat lucru este atunci pentru fiecare om de orice vârstă ar fi - să se pregătească din timp. De când are timp.
20 - Timpul nostru este numai azi. Mâine nu-i al nimănui și prin urmare nu putem conta pe nimeni. Azi dacă auziți glasul Domnului, nu vă împietriți inimile (Evrei 3, 7-8).
Doamne ajută-ne să ascultăm.
Amin.