Unul şi toţi
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Domnul Isus a spus: unde sunteţi doi sau trei adunaţi împreună voi fi şi Eu. Pentru că Domnul a iubit totdeauna părtăşia, comuniunea, adunarea a lor Săi - şi n-a încurajat niciodată izolarea de fraţi şi fărâmiţarea unităţii.
2 - Oricine doreşte să asculte pe Domnul, acela îi caută şi îi iubeşte şi pe fraţi, neputând trăi fără ei. Oricine are Duhul lui Hristos, acela va fi plin de smerenie, de blândeţe, de iubire şi de dragoste, iar cine le are acestea, nu poate trăi fără fraţi, ca oaia sănătoasă fără turma ei.
Oriunde vezi o oaie singură e semn că este bolnavă.
3 - Sunt unii care mereu judecă pe fraţi şi-i vorbesc numai de rău, rupându-se de ei. Un astfel de om spune: să fie numai unul, dar să fie bun...
Acesta e un cuvânt rău, căci dacă-i numai unul acela nu este bun. Dacă ar fi bun, n-ar fi numai unul, fiindcă Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să fim toţi. El doreşte ca toţi să fim mântuiţi.
4 - Dacă Hristos Domnul, Doctorul nostru ceresc a operat în inima noastră tumoarea mândriei scoţând afară acest rău care produce totdeauna infecţie şi moarte nu numai în cel bolnav, ci prin el îi infectează şi pe alţii, - atunci omul salvat devine şi un salvator al altora. Cel aflat de Hristos nu poate trăi singur - ci el îşi face un scop din viaţă să caute şi să aducă şi pe alţii la Domnul, Doctorul său.
5 - Umpleţi-vă încăperile sufletului cu tot felul de medicamente duhovniceşti pentru sufletele bolnave printre care umblaţi. Versetele Domnului sunt atâtea pilule pentru tot felul de boli şi infecţii ale sufletului. Mândria este una dintre cele mai urâte boli. Ce medicament contra ei este Iacov 4, 6. Desfrânarea la fel este o lepră a sufletului. Şi ce leac bun este împotriva ei (Evrei 13, 4). Ce blestem şi ispită este beţia, dar ce leac radical împotriva ei este 1 Cor. 10, 21.
Şi aşa mai departe.
6 - Strângeţi în inimile voastre tot acest depozit de medicamente pentru ca să aveţi şi pentru bolile voastre un leac bun şi totdeauna la îndemână, - dar şi pentru bolile altora.
Însă nu numai să le aveţi ci să ştiţi să le şi folosiţi.
7 - Învăţaţi liber şi repetaţi mereu cuvintele sfinte, sfaturile folositoare, poeziile frumoase, cântările plăcute - şi ori de câte ori vă este capul liber de alte munci, împrospătaţi-vă inima voastră şi inimile iubitorilor de frumos, prin repetarea şi declamarea lor simţită, corectă, frumoasă.
Aceasta va fi o mare bucurie totdeauna pentru cineva.
8 - Ce memorie binecuvântată a avut psalmistul David... Cum a strâns el Cuvântul Domnului în inima sa spre a nu păcătui (Psalm 119, 11).
Dar nu numai pentru sine l-a strâns ci pentru câte nenumărate mulţimi şi generaţii de suflete de atunci şi până azi.
Cine strânge aurul Cuvântului Sfânt, îmbogăţeşte pe mulţi.
9 - Ce memorie binecuvântată a avut sfântul apostol Ioan care la adânci bătrâneţe a scris din memorie sfânta sa Evanghelie. Şi ce clar îşi aminteşte el după multe zeci de ani, cuvânt cu cuvânt, predici întregi ale Domnului Isus, rostite în tinereţea sa.
Cât trebuie să fi cugetat el la aceste cuvinte şi cu câtă dragoste şi-a umplut el sufletul cu ele, că nu le-a mai putut uita pe nici unul niciodată.
10 - Şi noi trebuie să putem face acest lucru. Dar trebuie să muncim, nu să dormim. Să ne ocupăm mintea cu Cuvântul Domnului nu cu cuvinte lumeşti. Să strângem în inima noastră adevărurile lui Dumnezeu nu minciunile oamenilor.
11 - Cuvântul Domnului Biblia este ca o oglindă uriaşă în care se poate privi atât un om cât şi o omenire întreagă.
Dar oglinda asta mare este compusă din părţi mici, din versetele ei. Şi la fel ca în nişte părţi dintr-o oglindă mare ne putem privi şi în fiecare din aceste părticele.
Ferice de cine se priveşte atent pe sine însuşi pentru a-şi descoperi ceea ce trebuie îndreptat.
12 - Sunt trei feluri de a te privi într-o oglindă. Unii se privesc grăbit ca un trecător care mergând se vede într-o vitrină. Acela îşi vede de departe şi în grabă o imagine a siluetei sale. El nu va vedea şi nu va îndrepta nimic. S-a privit, a plecat şi a uitat.
13 - Sunt unii care se uită ceva mai de aproape şi ceva mai atenţi. Un astfel de privitor va vedea ceva şi poate va îndrepta ceva. Dar va şi rămâne mult neobservat şi neîndreptat.
14 - Sunt alţii care vin la lumină, îşi pun oglinda în faţă şi se privesc atenţi. Un astfel de privitor serios şi sincer va observa toate petele şi neorânduiala de pe faţă şi de pe înfăţişarea sa - şi va lupta şi se va strădui cu tot dinadinsul să se cureţe şi să se îndrepte.
15 - Un om cuviincios şi curat nu se va supăra niciodată când un binevoitor îi atrage atenţia asupra unei pete de pe faţa sa ori de pe hainele sale.
Un adevărat credincios la fel va primi cu mulţumire ori cu răbdare orice observaţie frăţească asupra vreunei greşeli pe care fără intenţie a fost ispitit s-o facă.
Cine ne mustră o greşeală chiar şi prea aspru, tot ne face mai bine decât cel ce ne laudă prea moale.
16 - Să ne deprindem a ne privi sufletul în oglinda Bibliei, de pe masa noastră cel puţin tot atât de mult şi de des cât ne-am obişnuit să ne privim faţa trupului în oglinda de pe peretele nostru.
Şi să încercăm tot aşa de atenţi să ne îndreptăm greşelile pe care ni le arată una, cum le îndreptăm pe cele ce ni le arată cealaltă.
17 - Să facem această ajustare sufletească tot aşa de grijulie cum facem ajustarea cea trupească atunci când trebuie să mergem în faţa vreunui superior ori în faţa unei sărbători.
Fiindcă noi ne pregătim pentru înfăţişarea înaintea Domnului şi Împăratului nostru Hristos.
18 - Înfăţişarea aceasta a noastră Acolo în faţa Judecăţii Cereşti poate să vină chiar înainte de înfăţişarea noastră în dimineaţa asta la serviciul nostru. Ori în seara asta la locuinţa noastră.
Viaţa asta nu-i sigură pentru nimeni, cea veşnică este sigură pentru toţi. Şi pentru toţi semenii ceasul acela este o surpriză. Nimeni nu-l aşteaptă chiar atunci.
19 - Noi cei mai bătrâni ne mai aşteptăm la ceasul morţii, cum este şi normal, - dar cei tineri nu. Şi totuşi puţini oameni mor bătrâni. Cei mai mulţi deci mor tineri.
Ce însemnat lucru este atunci pentru fiecare om de orice vârstă ar fi - să se pregătească din timp. De când are timp.
20 - Timpul nostru este numai azi. Mâine nu-i al nimănui şi prin urmare nu putem conta pe nimeni. Azi dacă auziţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile (Evrei 3, 7-8).
Doamne ajută-ne să ascultăm.
Amin.