Urechile şi ochii
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Cu urechile noastre auzim zilnic despre atâtea fapte bune sau rele.
Auzim despre faptele lui Dumnezeu sau despre ale păcatului.
Auzim despre plata sau răsplata primită de unii sau de alţii, în fiecare zi, după sufletele fiecăruia.
Şi totuşi atât de puţini sunt cei a căror inimă învaţă!
2 - Cu urechile noastre am auzit de ani de zile ce trebuie să facem şi ce trebuie să nu facem.
Ce trebuie să iubim şi ce nu.
Cum trebuie să trăim şi cum nu trebuie.
- Cât am lăsat să pătrundă din acestea în inima şi în faptele noastre?
3 - Iar dacă nu era de-ajuns mărturia urechilor s-a alăturat la aceasta şi cea a ochilor noştri.
Pentru ca şi cu ochii noştri să vedem adevărul celor ce ni s-a spus urechilor,
ca amândouă aceste organe ale simţurilor noastre, să ne trezească mintea...
4 - O, câte n-am văzut noi cu ochii noştri prin anii crânceni şi prin zilele cumplite prin care am trecut!
Câte s-au petrecut lângă urechile şi sub ochii noştri,
- anume ca să putem înţelege şi învăţa,
ceea ce avem datoria să înţelegem şi să învăţăm!
Dar oare cât am învăţat - şi mai ales cât am ţinut minte învăţătura?
5 - Oare câte minţi s-au lăsat trezite şi îndrumate folositor, de către cele auzite de urechi şi văzute de ochi?
Cine poate oare înţelege şi cine este înţeleptul care să tragă învăţături din păţania altora de mai nainte, spre a se feri să nu cadă el însuşi în osânda acelora?
6 - Câţi ucigaşi se cutremură auzind despre soarta lui Cain, sau a altora urmaşi ai lui, ca să se îngrozească înainte de a face crima?
Câţi trădători îşi amintesc cu groază de Iuda, mai înainte de a-şi preda pârele lor şi de a vinde viaţa nevinovaţilor în mâinile călăului?
Câţi bogaţi îşi amintesc de cel nemilostiv, ajuns în flăcările iadului?
Câţi desfrânaţi de Sodoma?
şi câţi înşelători de Anania şi Safira?
7 - Cu urechile tale ai auzit şi tu dragă frate. Şi cu ochii tăi ai văzut destule şi tu.
Ştii şi tu foarte bine care este voia lui Dumnezeu cu tine şi pentru mântuirea ta, numai să doreşti să o faci.
Doreşti oare tu sincer acest lucru?
8 - Dacă nu vei face voia lui Dumnezeu, acum când o poţi şi o ştii - toate mădularele şi simţurile tale care te-au înştiinţat şi care ţi-au arătat ce păţesc cei neascultători - toate vor mărturisi împotriva ta în Ziua Judecăţii!
Şi toate vor lăsă să pătrundă prin ele suferinţa veşnică spre conştiinţa ta, care nu le-a ascultat. Pentru neascultarea ta, la care şi ele au trebuit să participe...
Fericit vei fi dacă vei lua seama bine la aceste înştiinţări.
Şi vei asculta acum!
9 - La multe nenorociri îi duce pe bieţii oameni încrederea oarbă în lucrurile pe care le au numai pentru o vreme, dar pe care ei le cred statornice şi nebiruite.
O, ce înşelătorie este această încredere uşuratică şi mincinoasă, pe cele ce ni se pot lua în orice clipă,
ori ele de la noi, ori noi de la ele!
10 - O, la câte păcate şi la ce nebunii îl duce pe om încrederea şi îngâmfarea şi neştiinţa tinereţii, pe care se bizuie el, cu trufie şi cu prostie, prea mult!
Câte dintre acestea le plăteşte apoi bietul om, toată viaţa şi veşnicia lui!
11 - O, la câte nedreptăţi şi cruzimi îl duce pe omul cel înălţat o clipă încrederea îngâmfată a scaunului său înalt, a gradului, a funcţiei lui, a acestui tron pe care i se pare că va sta veşnic, - dar stă numai o clipă!
Ce cumplită este trezirea din îmbătarea acestei nebunii!
12 - La multe fapte nesocotite şi căi ruşinoase şi acte nelegiuite şi rătăciri pierzătoare de suflete îi duce pe mulţi oameni nebunia deşartei încrederi în averea lor,
în viclenia lor,
în puterea lor,
în hulele lor,
sau în sforţările lor!
13 - Pe armele diavolului se bizuiesc mai toţi oamenii în lupta lor crâncenă pe care o duc nu atât pentru a-şi câştiga pâinea lor, cât pentru a o fura pe a altora.
14 - De nedreptate şi silnicie se folosesc cei mai mulţi oameni nu atât pentru a-şi păstra bunurile lor, cât pentru a le răpi pe ale altora.
Nu atât pentru a-şi apăra dreptul lor, cât pentru a-l încălca pe al altora.
15 - Prea mulţi oameni astăzi bizuindu-se pe talentul lor,
sau pe poziţia pe care o deţin,
caută să-i înlăture pe semenii lor de la orice fărâmitură adunând ei toată grămada numai pentru stomacul lor cel nesătul.
Ce fiară hrăpăreaţă devine omul lacom!
16 - Omul lumesc bizuindu-se pe priceperea sa, pe experienţa sa, pe descoperirile şi pe mijloacele sale, - terorizează pe semenii săi, nedreptăţeşte, înspăimântă, şantajează şi înjoseşte pe de-aproapele şi pe fratele său care n-a ajuns să-şi însuşească aceste mijloace încă.
Dar osânda nemiloasă şi veşnică, - este totdeauna urmarea acestora!
17 - Unde este oare omul superior, care având toate posibilităţile să facă răul, câştigând de pe urma lui, - totuşi nu-l face!
Unde este înţeleptul care ar putea să se folosească de iscusinţa sa în chip josnic, spre un avantaj pentru el - şi totuşi nu se foloseşte!
Ce rari, dar ce minunaţi sunt aceşti oameni!
18 - Omul cel bun, - faţă de cel mai slab şi mai neştiutor şi mai nepregătit - nu foloseşte niciodată nici un mijloc prin care să-i răpească ceva din avutul semenului său,
sau să-i aducă vreo atingere numelui şi conştiinţei sale,
ci se poartă în mod cinstit şi uman cu fiecare om, semenul său, spre a-l ridica şi nu spre a-l înjosi.
Spre a-l face mai bun şi nu mai rău.
Mai fericit şi nu spre a-l şi mai nenoroci!
19 - Unde este oare mintea omenirii acesteia care a făcut un salt atât de mare înainte în ce priveşte civilizaţia şi tehnica, - dar a făcut un salt tot aşa de mare înapoi în ce priveşte morala şi cultura sănătoasă!
20 - În loc ca omul să se înalţe împreună cu tehnica lui până la planete, nivelul sufletesc al omenirii de azi s-a coborât spre animalitate. Şi educaţia ei până la maimuţă...
În acest gol uriaş care s-a creat între înaltul nivel al tehnicii sale şi între nivelul josnic al moralităţii (mai bine zis: al imoralităţii sale), omul bâjbâie, omul aiurează, omul ţopăie, omul se strâmbă.
Ce altceva este nebunia, dacă nu asta?
O, Lumină a lui Dumnezeu, vino peste noi.
Amin.