Urechile și ochii
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Cu urechile noastre auzim zilnic despre atâtea fapte bune sau rele.
Auzim despre faptele lui Dumnezeu sau despre ale păcatului.
Auzim despre plata sau răsplata primită de unii sau de alții, în fiecare zi, după sufletele fiecăruia.
Și totuși atât de puțini sunt cei a căror inimă învață!
2 - Cu urechile noastre am auzit de ani de zile ce trebuie să facem și ce trebuie să nu facem.
Ce trebuie să iubim și ce nu.
Cum trebuie să trăim și cum nu trebuie.
- Cât am lăsat să pătrundă din acestea în inima și în faptele noastre?
3 - Iar dacă nu era de-ajuns mărturia urechilor s-a alăturat la aceasta și cea a ochilor noștri.
Pentru ca și cu ochii noștri să vedem adevărul celor ce ni s-a spus urechilor,
ca amândouă aceste organe ale simțurilor noastre, să ne trezească mintea...
4 - O, câte n-am văzut noi cu ochii noștri prin anii crânceni și prin zilele cumplite prin care am trecut!
Câte s-au petrecut lângă urechile și sub ochii noștri,
- anume ca să putem înțelege și învăța,
ceea ce avem datoria să înțelegem și să învățăm!
Dar oare cât am învățat - și mai ales cât am ținut minte învățătura?
5 - Oare câte minți s-au lăsat trezite și îndrumate folositor, de către cele auzite de urechi și văzute de ochi?
Cine poate oare înțelege și cine este înțeleptul care să tragă învățături din pățania altora de mai nainte, spre a se feri să nu cadă el însuși în osânda acelora?
6 - Câți ucigași se cutremură auzind despre soarta lui Cain, sau a altora urmași ai lui, ca să se îngrozească înainte de a face crima?
Câți trădători își amintesc cu groază de Iuda, mai înainte de a-și preda pârele lor și de a vinde viața nevinovaților în mâinile călăului?
Câți bogați își amintesc de cel nemilostiv, ajuns în flăcările iadului?
Câți desfrânați de Sodoma?
și câți înșelători de Anania și Safira?
7 - Cu urechile tale ai auzit și tu dragă frate. Și cu ochii tăi ai văzut destule și tu.
Știi și tu foarte bine care este voia lui Dumnezeu cu tine și pentru mântuirea ta, numai să dorești să o faci.
Dorești oare tu sincer acest lucru?
8 - Dacă nu vei face voia lui Dumnezeu, acum când o poți și o știi - toate mădularele și simțurile tale care te-au înștiințat și care ți-au arătat ce pățesc cei neascultători - toate vor mărturisi împotriva ta în Ziua Judecății!
Și toate vor lăsă să pătrundă prin ele suferința veșnică spre conștiința ta, care nu le-a ascultat. Pentru neascultarea ta, la care și ele au trebuit să participe...
Fericit vei fi dacă vei lua seama bine la aceste înștiințări.
Și vei asculta acum!
9 - La multe nenorociri îi duce pe bieții oameni încrederea oarbă în lucrurile pe care le au numai pentru o vreme, dar pe care ei le cred statornice și nebiruite.
O, ce înșelătorie este această încredere ușuratică și mincinoasă, pe cele ce ni se pot lua în orice clipă,
ori ele de la noi, ori noi de la ele!
10 - O, la câte păcate și la ce nebunii îl duce pe om încrederea și îngâmfarea și neștiința tinereții, pe care se bizuie el, cu trufie și cu prostie, prea mult!
Câte dintre acestea le plătește apoi bietul om, toată viața și veșnicia lui!
11 - O, la câte nedreptăți și cruzimi îl duce pe omul cel înălțat o clipă încrederea îngâmfată a scaunului său înalt, a gradului, a funcției lui, a acestui tron pe care i se pare că va sta veșnic, - dar stă numai o clipă!
Ce cumplită este trezirea din îmbătarea acestei nebunii!
12 - La multe fapte nesocotite și căi rușinoase și acte nelegiuite și rătăciri pierzătoare de suflete îi duce pe mulți oameni nebunia deșartei încrederi în averea lor,
în viclenia lor,
în puterea lor,
în hulele lor,
sau în sforțările lor!
13 - Pe armele diavolului se bizuiesc mai toți oamenii în lupta lor crâncenă pe care o duc nu atât pentru a-și câștiga pâinea lor, cât pentru a o fura pe a altora.
14 - De nedreptate și silnicie se folosesc cei mai mulți oameni nu atât pentru a-și păstra bunurile lor, cât pentru a le răpi pe ale altora.
Nu atât pentru a-și apăra dreptul lor, cât pentru a-l încălca pe al altora.
15 - Prea mulți oameni astăzi bizuindu-se pe talentul lor,
sau pe poziția pe care o dețin,
caută să-i înlăture pe semenii lor de la orice fărâmitură adunând ei toată grămada numai pentru stomacul lor cel nesătul.
Ce fiară hrăpăreață devine omul lacom!
16 - Omul lumesc bizuindu-se pe priceperea sa, pe experiența sa, pe descoperirile și pe mijloacele sale, - terorizează pe semenii săi, nedreptățește, înspăimântă, șantajează și înjosește pe de-aproapele și pe fratele său care n-a ajuns să-și însușească aceste mijloace încă.
Dar osânda nemiloasă și veșnică, - este totdeauna urmarea acestora!
17 - Unde este oare omul superior, care având toate posibilitățile să facă răul, câștigând de pe urma lui, - totuși nu-l face!
Unde este înțeleptul care ar putea să se folosească de iscusința sa în chip josnic, spre un avantaj pentru el - și totuși nu se folosește!
Ce rari, dar ce minunați sunt acești oameni!
18 - Omul cel bun, - față de cel mai slab și mai neștiutor și mai nepregătit - nu folosește niciodată nici un mijloc prin care să-i răpească ceva din avutul semenului său,
sau să-i aducă vreo atingere numelui și conștiinței sale,
ci se poartă în mod cinstit și uman cu fiecare om, semenul său, spre a-l ridica și nu spre a-l înjosi.
Spre a-l face mai bun și nu mai rău.
Mai fericit și nu spre a-l și mai nenoroci!
19 - Unde este oare mintea omenirii acesteia care a făcut un salt atât de mare înainte în ce privește civilizația și tehnica, - dar a făcut un salt tot așa de mare înapoi în ce privește morala și cultura sănătoasă!
20 - În loc ca omul să se înalțe împreună cu tehnica lui până la planete, nivelul sufletesc al omenirii de azi s-a coborât spre animalitate. Și educația ei până la maimuță...
În acest gol uriaș care s-a creat între înaltul nivel al tehnicii sale și între nivelul josnic al moralității (mai bine zis: al imoralității sale), omul bâjbâie, omul aiurează, omul țopăie, omul se strâmbă.
Ce altceva este nebunia, dacă nu asta?
O, Lumină a lui Dumnezeu, vino peste noi.
Amin.