Numele Domnului Isus
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Toți acuzatorii credinței, toate rechizitoriile făcute împotriva credincioșilor și împotriva Bisericii Domnului nostru Isus Hristos, n-au putut în esență să cuprindă nici un alt fel de cap de acuză decât propovăduirea lui Hristos.
Numele acesta nu L-a putut suferi niciodată nici stăpânitorul nici stăpânitorii lumii acesteia!
2 - Omul lumesc înnebunește de încântat ce este învârtindu-se numai în jurul propriului său stomac, din care și-a făcut singurul său dumnezeu, căruia se închină... dar care îl nefericește pe el însuși.
O, omule, la ce josnică cucerire ai ajuns! Și la ce jalnic sfârșit aluneci, fără Hristos!
3 - Nici o învinuire dovedită pentru vreo încălcare de lege nedreaptă nu a avut lumea contra celor credincioși în Isus.
Nici o încălcare a vreunui principiu de drept sau de morală, nimic vinovat n-au găsit vrăjmașii noștri contra noastră decât dragostea față de Numele și de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru asta am fost judecați. Numai pentru asta!
4 - După cum nu L-au putut învinui nici pe Domnul nostru Isus Hristos cu nici un fel de păcat, tot așa nu i-au putut învinui nici pe cei cu adevărat ai Lui.
Ferice de cine suferă numai pentru Numele Cel Scump al lui Isus Hristos!
5 - N-au ucis cei credincioși pe nimeni, n-au lovit în existența și în bunurile nimănui,
n-au jefuit nimic,
n-au uneltit nici unii și niciodată contra ordinei sau a siguranței vreunui stat în care trăiau...
N-au lăcomit nici la banul, nici la hainele, nici la pâinea sau comoditatea nimănui, ca și Domnul lor Isus, nici ai Săi niciodată (Ioan 8, 46; 1 Cor. 4, 12).
Și totuși au fost mai prigoniți decât cei care le-au făcut pe toate astea.
Numai din pricina Numelui Sfânt al lui Hristos!
6 - Toți oamenii îi urăsc și îi lovesc pe cei ai lui Isus, numai din pricina Numelui Său.
Cu Mâinile Sale Și-a câștigat Domnul Hristos puțina pâine pe care a mâncat-o pe pământ, - dar lumea L-a urât.
Ai lui Isus tot așa ca El și-au câștigat pâinea lor și ei toți, prin muncă demnă și harnică (Fap. Ap. 20, 33-34),
și din această muncă au făcut binele și semenilor lor.
Au ajutat pe cei slabi, au săturat pe cei flămânzi, au îmbrăcat pe cei goi, făcând binele,
- și totuși lumea i-a urât, pentru că ura Numele Domnului lor.
7 - De ce au fost judecați în toată vremea credincioșii adevărați și dați la moarte neîncetat?
De ce au fost răstigniți?
De ce batjocoriți, jefuiți, uciși de mii de ani până și astăzi și ei ca Domnul lor Isus Hristos?
O, numai pentru dragostea lor față de Numele Lui!
8 - De ce Doamne Isuse suntem și noi junghiați în tot felul - și de ce ne este plin mereu și sufletul și trupul nostru de nedreptăți și de rane? Căci iată purtăm pe trupul nostru încă urmele loviturilor și urii față de noi a semenilor noștri, -
cărora nu le-am făcut nici un rău,
dar cu care a trebuit să ne împletim cărările peste fața îngustă a acestui pământ, trecând odată cu ei pe el și în el?
- Da, numai din pricina Ta Doamne Isuse!
9 - Numai din pricina Numelui Tău Isuse, pe care L-am iubit mai presus ca toate cele ce ni s-au luat (Fap. Ap. 5, 41).
că trebuie să suferim din pricina Ta.
Slavă veșnică Numelui Tău care ai suferit pentru noi nespus mai mult decât noi toți la un loc, pentru Tine.
10 - Vrăjmașul Tău Doamne urându-Te pe Tine Însuți,
dar neputându-Te lovi pe Tine,
- va lovi totdeauna cu întreagă ura sa, în acei care Îți seamănă mai mult Ție...
și care din pricina aceasta Îți sunt mai scumpi.
El știe cât de mult Te dor pe Tine Drag Isus, suferințele alor Tăi, din pricina Ta.
11 - Da, suferim Isuse numai din pricina Ta! - și nu pentru altă pricină!
Aceasta este și mângâierea noastră dulce acum în vremea când este și rândul nostru ca să fim duși ca niște oi la junghiere, după Tine și pentru Tine, Domnul nostru Iubit (Isaia 53, 7). Suferim numai din pricina Ta, numai pentru Numele Tău.
De aceea aceasta este și bucuria și lauda noastră în fața tuturor încercărilor din afară,
12 - Ce cântare de laudă ar putea exprima toate sfintele simțăminte ale dragostei pe care Ți-o poartă Isuse
- și Ți-o vor purta veșnic -
inimile noastre,
când răpiți de frumusețea Ta, stăm învăluiți în lumină,
și singurul fel în care Îți putem arăta adorația noastră este numai imnul lacrimilor noastre de iubire!
O, Dulce și Drag și Scump Isus - Preaiubitul nostru Isus!...
13 - Doamne Isuse, unii aleg cuvintele cele mai pline de farmec pentru a-și arăta dragostea față de copiii lor...
Alții față de logodnică, de soție, de mamă...
Alții față de prieteni, de natură, de priveliștile unice, de patria lor sau de amintirile lor frumoase...
- Nouă însă oricât de dragi ne-ar fi toate acestea, le socotim numai daruri ale Tale.
Ele sunt frumuseți și comori mărginite și trecătoare prin care și pentru care noi ridicăm numai spre Tine tot izvorul și revărsarea recunoștinței noastre...
14 - Oricât ne-am iubi copiii, sau părinții, sau soțiile, sau patria, sau natura
și tot ce poate fi mai scump unui suflet omenesc pe pământ,
- noi dorim mai presus de toate acestea, Isuse Drag și Scump,
- și chiar cu prețul tuturor acestora -
să Te adorăm pe Tine, Preaiubitul, Scumpul inimilor noastre, Isuse Domnul nostru.
Și să căutăm și să găsim cuvintele cele mai pline de farmec numai pentru Tine, numai pentru Numele Tău.
15 - Din cuvintele cele mai frumoase, dorim Isuse Preaiubit, să-Ți alcătuim Ție laudele cele mai înalte,
cântările cele mai Dumnezeiești,
mulțumirile cele mai simțite și mișcătoare,
rugăciunile cele mai transfigurate
și tot ce poate fi mai unic și mai desăvârșit cu putință de atins cu puterea și cu sufletul de om pe pământ.
Spre Slava Dulcelui Tău Nume
și a marii Tale Iubiri - Isuse Dumnezeul nostru,
cu care ne-ai răscumpărat și ne-ai îndumnezeit și pe noi, veșnică slavă Ție!
16 - Din Frumusețea Ta Isuse Doamne a răsărit și pe lumea asta tot ce este frumos, curat, fermecător și fericit.
Fă-ne ca privind oricare obiect al frumuseții de orice fel,
cu toată admirația sufletului nostru,
să Te adorăm pe Tine, Cel Nespus mai Frumos decât tot ce se poate imagina pe lumea aceasta.
Pentru ca niciodată sufletul nostru să nu se mai oprească la făpturile Tale,
ci prin ele să ajungă totdeauna la Tine
și să rămână în veșnică, nemărginită și fericită adorație a Ta,
fiind cu atât mai datori față de Tine cu cât ne împărtășești mai mult din aceste binefaceri ale Tale...
17 - Cunoașterea lui Hristos și a învățăturii Sale,
adică a Adevărului,
cuprinde pentru fiecare dintre noi nu numai datoria de a păstra cele auzite și cunoscute întocmai așa precum ne-au fost încredințate și trimise,
- ci cuprinde și datoria de conștiință să apărăm acest Adevăr împotriva oricărui vrăjmaș al Său (1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 8-9; Apoc. 22, 18-19; Tit 1, 9).
18 - Un adevărat credincios al lui Hristos, este un bun ostaș, bine înarmat cu toată armătura Duhului Sfânt
și treaz totdeauna și gata să apere cu vitejie Adevărul,
fiind încins cu Adevărul
și înarmat cu toate armele Adevărului.
19 - Un ostaș al Domnului Isus, cunoscând bine rânduielile potrivit cărora poate lupta (Efes. 6, 11-17),
- el se va ține totdeauna de Cuvântul Adevărului, potrivindu-l cu învățătura,
fiind astfel în stare să sfătuiască pe alții
20 - Un credincios care cunoaște Adevărul dar rămâne nepăsător atunci când aude cum învățătura cea dreaptă este batjocorită sau falsificată, - și dacă putând să se ridice - nu se ridică pentru a sări în apărarea Adevărului, dar nu sare,
este un laș și un fricos. Fapta lui este o lepădare de Hristos.
O Doamne al Adevărului, dă-ne totdeauna curajul trăirii, mărturisirii și apărării Lui, căci El este Numele Tău.
Amin.