Numele Domnului Isus
Traian Dorz - Numele Biruitorului
1 - Toţi acuzatorii credinţei, toate rechizitoriile făcute împotriva credincioşilor şi împotriva Bisericii Domnului nostru Isus Hristos, n-au putut în esenţă să cuprindă nici un alt fel de cap de acuză decât propovăduirea lui Hristos.
Numele acesta nu L-a putut suferi niciodată nici stăpânitorul nici stăpânitorii lumii acesteia!
2 - Omul lumesc înnebuneşte de încântat ce este învârtindu-se numai în jurul propriului său stomac, din care şi-a făcut singurul său dumnezeu, căruia se închină... dar care îl nefericeşte pe el însuşi.
O, omule, la ce josnică cucerire ai ajuns! Şi la ce jalnic sfârşit aluneci, fără Hristos!
3 - Nici o învinuire dovedită pentru vreo încălcare de lege nedreaptă nu a avut lumea contra celor credincioşi în Isus.
Nici o încălcare a vreunui principiu de drept sau de morală, nimic vinovat n-au găsit vrăjmaşii noştri contra noastră decât dragostea faţă de Numele şi de Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru asta am fost judecaţi. Numai pentru asta!
4 - După cum nu L-au putut învinui nici pe Domnul nostru Isus Hristos cu nici un fel de păcat, tot aşa nu i-au putut învinui nici pe cei cu adevărat ai Lui.
Ferice de cine suferă numai pentru Numele Cel Scump al lui Isus Hristos!
5 - N-au ucis cei credincioşi pe nimeni, n-au lovit în existenţa şi în bunurile nimănui,
n-au jefuit nimic,
n-au uneltit nici unii şi niciodată contra ordinei sau a siguranţei vreunui stat în care trăiau...
N-au lăcomit nici la banul, nici la hainele, nici la pâinea sau comoditatea nimănui, ca şi Domnul lor Isus, nici ai Săi niciodată (Ioan 8, 46; 1 Cor. 4, 12).
Şi totuşi au fost mai prigoniţi decât cei care le-au făcut pe toate astea.
Numai din pricina Numelui Sfânt al lui Hristos!
6 - Toţi oamenii îi urăsc şi îi lovesc pe cei ai lui Isus, numai din pricina Numelui Său.
Cu Mâinile Sale Şi-a câştigat Domnul Hristos puţina pâine pe care a mâncat-o pe pământ, - dar lumea L-a urât.
Ai lui Isus tot aşa ca El şi-au câştigat pâinea lor şi ei toţi, prin muncă demnă şi harnică (Fap. Ap. 20, 33-34),
şi din această muncă au făcut binele şi semenilor lor.
Au ajutat pe cei slabi, au săturat pe cei flămânzi, au îmbrăcat pe cei goi, făcând binele,
- şi totuşi lumea i-a urât, pentru că ura Numele Domnului lor.
7 - De ce au fost judecaţi în toată vremea credincioşii adevăraţi şi daţi la moarte neîncetat?
De ce au fost răstigniţi?
De ce batjocoriţi, jefuiţi, ucişi de mii de ani până şi astăzi şi ei ca Domnul lor Isus Hristos?
O, numai pentru dragostea lor faţă de Numele Lui!
8 - De ce Doamne Isuse suntem şi noi junghiaţi în tot felul - şi de ce ne este plin mereu şi sufletul şi trupul nostru de nedreptăţi şi de rane? Căci iată purtăm pe trupul nostru încă urmele loviturilor şi urii faţă de noi a semenilor noştri, -
cărora nu le-am făcut nici un rău,
dar cu care a trebuit să ne împletim cărările peste faţa îngustă a acestui pământ, trecând odată cu ei pe el şi în el?
- Da, numai din pricina Ta Doamne Isuse!
9 - Numai din pricina Numelui Tău Isuse, pe care L-am iubit mai presus ca toate cele ce ni s-au luat (Fap. Ap. 5, 41).
că trebuie să suferim din pricina Ta.
Slavă veşnică Numelui Tău care ai suferit pentru noi nespus mai mult decât noi toţi la un loc, pentru Tine.
10 - Vrăjmaşul Tău Doamne urându-Te pe Tine Însuţi,
dar neputându-Te lovi pe Tine,
- va lovi totdeauna cu întreagă ura sa, în acei care Îţi seamănă mai mult Ţie...
şi care din pricina aceasta Îţi sunt mai scumpi.
El ştie cât de mult Te dor pe Tine Drag Isus, suferinţele alor Tăi, din pricina Ta.
11 - Da, suferim Isuse numai din pricina Ta! - şi nu pentru altă pricină!
Aceasta este şi mângâierea noastră dulce acum în vremea când este şi rândul nostru ca să fim duşi ca nişte oi la junghiere, după Tine şi pentru Tine, Domnul nostru Iubit (Isaia 53, 7). Suferim numai din pricina Ta, numai pentru Numele Tău.
De aceea aceasta este şi bucuria şi lauda noastră în faţa tuturor încercărilor din afară,
12 - Ce cântare de laudă ar putea exprima toate sfintele simţăminte ale dragostei pe care Ţi-o poartă Isuse
- şi Ţi-o vor purta veşnic -
inimile noastre,
când răpiţi de frumuseţea Ta, stăm învăluiţi în lumină,
şi singurul fel în care Îţi putem arăta adoraţia noastră este numai imnul lacrimilor noastre de iubire!
O, Dulce şi Drag şi Scump Isus - Preaiubitul nostru Isus!...
13 - Doamne Isuse, unii aleg cuvintele cele mai pline de farmec pentru a-şi arăta dragostea faţă de copiii lor...
Alţii faţă de logodnică, de soţie, de mamă...
Alţii faţă de prieteni, de natură, de priveliştile unice, de patria lor sau de amintirile lor frumoase...
- Nouă însă oricât de dragi ne-ar fi toate acestea, le socotim numai daruri ale Tale.
Ele sunt frumuseţi şi comori mărginite şi trecătoare prin care şi pentru care noi ridicăm numai spre Tine tot izvorul şi revărsarea recunoştinţei noastre...
14 - Oricât ne-am iubi copiii, sau părinţii, sau soţiile, sau patria, sau natura
şi tot ce poate fi mai scump unui suflet omenesc pe pământ,
- noi dorim mai presus de toate acestea, Isuse Drag şi Scump,
- şi chiar cu preţul tuturor acestora -
să Te adorăm pe Tine, Preaiubitul, Scumpul inimilor noastre, Isuse Domnul nostru.
Şi să căutăm şi să găsim cuvintele cele mai pline de farmec numai pentru Tine, numai pentru Numele Tău.
15 - Din cuvintele cele mai frumoase, dorim Isuse Preaiubit, să-Ţi alcătuim Ţie laudele cele mai înalte,
cântările cele mai Dumnezeieşti,
mulţumirile cele mai simţite şi mişcătoare,
rugăciunile cele mai transfigurate
şi tot ce poate fi mai unic şi mai desăvârşit cu putinţă de atins cu puterea şi cu sufletul de om pe pământ.
Spre Slava Dulcelui Tău Nume
şi a marii Tale Iubiri - Isuse Dumnezeul nostru,
cu care ne-ai răscumpărat şi ne-ai îndumnezeit şi pe noi, veşnică slavă Ţie!
16 - Din Frumuseţea Ta Isuse Doamne a răsărit şi pe lumea asta tot ce este frumos, curat, fermecător şi fericit.
Fă-ne ca privind oricare obiect al frumuseţii de orice fel,
cu toată admiraţia sufletului nostru,
să Te adorăm pe Tine, Cel Nespus mai Frumos decât tot ce se poate imagina pe lumea aceasta.
Pentru ca niciodată sufletul nostru să nu se mai oprească la făpturile Tale,
ci prin ele să ajungă totdeauna la Tine
şi să rămână în veşnică, nemărginită şi fericită adoraţie a Ta,
fiind cu atât mai datori faţă de Tine cu cât ne împărtăşeşti mai mult din aceste binefaceri ale Tale...
17 - Cunoaşterea lui Hristos şi a învăţăturii Sale,
adică a Adevărului,
cuprinde pentru fiecare dintre noi nu numai datoria de a păstra cele auzite şi cunoscute întocmai aşa precum ne-au fost încredinţate şi trimise,
- ci cuprinde şi datoria de conştiinţă să apărăm acest Adevăr împotriva oricărui vrăjmaş al Său (1 Cor. 15, 1; Gal. 1, 8-9; Apoc. 22, 18-19; Tit 1, 9).
18 - Un adevărat credincios al lui Hristos, este un bun ostaş, bine înarmat cu toată armătura Duhului Sfânt
şi treaz totdeauna şi gata să apere cu vitejie Adevărul,
fiind încins cu Adevărul
şi înarmat cu toate armele Adevărului.
19 - Un ostaş al Domnului Isus, cunoscând bine rânduielile potrivit cărora poate lupta (Efes. 6, 11-17),
- el se va ţine totdeauna de Cuvântul Adevărului, potrivindu-l cu învăţătura,
fiind astfel în stare să sfătuiască pe alţii
20 - Un credincios care cunoaşte Adevărul dar rămâne nepăsător atunci când aude cum învăţătura cea dreaptă este batjocorită sau falsificată, - şi dacă putând să se ridice - nu se ridică pentru a sări în apărarea Adevărului, dar nu sare,
este un laş şi un fricos. Fapta lui este o lepădare de Hristos.
O Doamne al Adevărului, dă-ne totdeauna curajul trăirii, mărturisirii şi apărării Lui, căci El este Numele Tău.
Amin.