Foto Traian Dorz

Va lua din ce este al Meu

Traian Dorz - Hristos - Pacea noastră

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi.
După cum toată Lucrarea Fiului a fost pe pământ spre a proslăvi pe Tatăl, tot așa toată Lucrarea Duhului Sfânt este spre a-L proslăvi pe Fiul.
Tot ce a spus Fiul era Cuvântul Tatălui... Cuvintele Mele nu sunt ale Mele - a spus El - ci Tatăl Însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc (Ioan 12, 49).
Și tot așa, tot ce ne învață și ne descopere Duhul Sfânt, este acum Cuvântul și voia Fiului Isus Hristos după cum El Însuși spune: Va lua din ceea ce este al Meu și vă descoperi.
Astfel se arată împreună Lucrarea slăvită și unică a Sfintei Treimi Dumnezeu, Făcătorul și Binefăcătorul nostru al tuturor oamenilor și al fiecăruia dintre noi.
Și astfel se arată că oricine primește pe Fiul Îl primește pe Tatăl.
Și oricine primește și urmează pe Duhul Sfânt, acela proslăvește pe Cel care ni L-a trimes de la Tatăl Ceresc, adică pe Hristos Mântuitorul lumii.
- Biserica este Trupul lui Hristos, Fiul Tatălui, care este Plinătatea Celui ce plinește totul în toți (1 Cor. 12, 27; Efes. 2, 22-23).
- Cuvântul lui Dumnezeu, este Hristos (Ioan 1, 1), el este Întruparea în sunete înțelese, a Aceluia care este Neînțeles de mintea omenească.
- Taina Evangheliei este Hristos (Efes. 6, 19)... El este Mijlocul ascuns descoperit Bisericii lui Dumnezeu - și fiecărui mădular al ei - prin Cuvântul lui Dumnezeu, de către Duhul lui Dumnezeu,
și toată această lucrare a descoperirilor acestor minuni și taine o face Duhul Sfânt.
Și ea este proslăvirea lui Hristos, prin care s-a făcut cu putință mântuirea lumii și transformarea omului din fiu al păcatului în fiu al Luminii.
Oricine lucrează mânat de Duhul Sfânt, va proslăvi mereu pe Fiul Tatălui, pe Hristos, Unsul și Trimesul Său, luând din ceea ce este al Lui, din Cuvântul Său și din puterea Sa - și le va descoperi oamenilor, luminos și cald și puternic.
Cea dintâi dintre lucrările lui Hristos este convingerea despre păcat. Încredințarea pe care o dă Cuvântul lui Hristos oricărui suflet, că este căzut și vinovat judecății, din pricina păcatului în care a căzut și în care a trăit. Chiar dacă numai un scurt timp i-a fost viața pe pământ.
Omul este zămislit în păcat și născut în nelegiuire (Psalm 51, 5),
de aceea păcatul este lipit de om (Rom. 7, 21),
iar urmarea păcatului este cu siguranță pierzarea, fiindcă plata păcatului este moartea (Rom. 6, 23).
- Aici intervine Lucrarea Duhului Sfânt care i-l descopere omului pe Isus, prin Cuvânt și prin putere.
Când Cuvântul și Duhul lucrează cu adevărat, prin vorbirea cuiva în sufletele care aud mărturisirea sa, se naște neapărat încredințarea aceasta.
Cunoștința vinovăției începe să-l frământe pe om. Și îl aduce la Hristos cu lacrimi amare și cu pocăință adâncă pentru păcatul de care își dă abia acum cu groază seama, cât de mare și cât de greu este într-adevăr, în fața lui Dumnezeu.
Și așa sufletul află răscumpărarea Crucii lui Hristos.
Și ajunge la nașterea din nou.
Cuvântul - face lucrarea aceasta înnoitoare asupra minții omului,
iar Duhul, - puterea Lui, - face lucrarea înnoirii asupra inimii lui.
Frate, oare tu te întrebi de câtă vreme nu s-a mai întors nimeni cu lacrimi amare la Hristos, în urma predicilor tale?
Te întrebi tu de ce nimeni nu mai rămâne străpuns în inimă la auzirea cuvântului tău?
Te întrebi tu de ce ascultătorii tăi se întorc mereu de la biserică și de la adunare înapoi, tot cum au și venit?
- Dacă este așa, atunci tu să știi că lipsesc din viața ta suferința, dragostea și rugăciunea.
Iar din predicile tale lipsesc încredințarea, puterea și căldura. Adică lipsește Duhul Sfânt.
La vorbirile Mântuitorului veneau oamenii cu miile și uitau să plece.
La vorbirile apostolilor Săi, la fel,
pentru că prin viața lor sfântă și ascultătoare de Tatăl, lucrau cu putere Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu,
pentru că ei trecuseră prin focul suferinței.
Tot așa, când Domnul Se va îndura și va aduce și în viața ta suferința și rugăciunea, atunci să știi că se va schimba și vorbirea ta.
Și roadele ei
și abia atunci acestea vor semăna cu ale lui Isus.
Slavă veșnică Ție Pacea noastră și Răscumpărătorul nostru, Isus Hristos,
slavă Ție care ne-ai trimes și ne trimiți mereu de la Tatăl pe Duhul Sfânt, care să fie cu noi pururea și să ne aducă aminte de tot ce ne-ai spus Tu.
Slavă veșnică Ție Dumnezeul și Mângâietorul nostru Duhule Sfinte, care cu o nesfârșită grijă și iubire, ne călăuzești spre mântuirea cea scumpă și veșnică.
Slavă Ție pentru că iei mereu din ce este al Domnului nostru Preaiubit - și ne împărtășești, împrospătându-ne puterea,
întreținându-ne sufletele,
pe calea luptei noastre spre dobândirea Împărăției cerești.
Te rugăm fii neîncetat cu noi, până ce vom ajunge la Dulcele nostru Mântuitor. Și în locul pe care ni l-a pregătit El.
Amin.
Articol 30 din 70
Folosește săgețile ← → pentru navigare