El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.
După cum toată Lucrarea Fiului a fost pe pământ spre a proslăvi pe Tatăl, tot aşa toată Lucrarea Duhului Sfânt este spre a-L proslăvi pe Fiul.
Tot ce a spus Fiul era Cuvântul Tatălui... Cuvintele Mele nu sunt ale Mele - a spus El - ci Tatăl Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc (Ioan 12, 49).
Şi tot aşa, tot ce ne învaţă şi ne descopere Duhul Sfânt, este acum Cuvântul şi voia Fiului Isus Hristos după cum El Însuşi spune: Va lua din ceea ce este al Meu şi vă descoperi.
Astfel se arată împreună Lucrarea slăvită şi unică a Sfintei Treimi Dumnezeu, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru al tuturor oamenilor şi al fiecăruia dintre noi.
Şi astfel se arată că oricine primeşte pe Fiul Îl primeşte pe Tatăl.
Şi oricine primeşte şi urmează pe Duhul Sfânt, acela proslăveşte pe Cel care ni L-a trimes de la Tatăl Ceresc, adică pe Hristos Mântuitorul lumii.
- Biserica este Trupul lui Hristos, Fiul Tatălui, care este Plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi (1 Cor. 12, 27; Efes. 2, 22-23).
- Cuvântul lui Dumnezeu, este Hristos (Ioan 1, 1), el este Întruparea în sunete înţelese, a Aceluia care este Neînţeles de mintea omenească.
- Taina Evangheliei este Hristos (Efes. 6, 19)... El este Mijlocul ascuns descoperit Bisericii lui Dumnezeu - şi fiecărui mădular al ei - prin Cuvântul lui Dumnezeu, de către Duhul lui Dumnezeu,
şi toată această lucrare a descoperirilor acestor minuni şi taine o face Duhul Sfânt.
Şi ea este proslăvirea lui Hristos, prin care s-a făcut cu putinţă mântuirea lumii şi transformarea omului din fiu al păcatului în fiu al Luminii.
Oricine lucrează mânat de Duhul Sfânt, va proslăvi mereu pe Fiul Tatălui, pe Hristos, Unsul şi Trimesul Său, luând din ceea ce este al Lui, din Cuvântul Său şi din puterea Sa - şi le va descoperi oamenilor, luminos şi cald şi puternic.
Cea dintâi dintre lucrările lui Hristos este convingerea despre păcat. Încredinţarea pe care o dă Cuvântul lui Hristos oricărui suflet, că este căzut şi vinovat judecăţii, din pricina păcatului în care a căzut şi în care a trăit. Chiar dacă numai un scurt timp i-a fost viaţa pe pământ.
iar urmarea păcatului este cu siguranţă pierzarea, fiindcă plata păcatului este moartea (Rom. 6, 23).
- Aici intervine Lucrarea Duhului Sfânt care i-l descopere omului pe Isus, prin Cuvânt şi prin putere.
Când Cuvântul şi Duhul lucrează cu adevărat, prin vorbirea cuiva în sufletele care aud mărturisirea sa, se naşte neapărat încredinţarea aceasta.
Cunoştinţa vinovăţiei începe să-l frământe pe om. Şi îl aduce la Hristos cu lacrimi amare şi cu pocăinţă adâncă pentru păcatul de care îşi dă abia acum cu groază seama, cât de mare şi cât de greu este într-adevăr, în faţa lui Dumnezeu.
Şi aşa sufletul află răscumpărarea Crucii lui Hristos.
Şi ajunge la naşterea din nou.
Cuvântul - face lucrarea aceasta înnoitoare asupra minţii omului,
iar Duhul, - puterea Lui, - face lucrarea înnoirii asupra inimii lui.
Frate, oare tu te întrebi de câtă vreme nu s-a mai întors nimeni cu lacrimi amare la Hristos, în urma predicilor tale?
Te întrebi tu de ce nimeni nu mai rămâne străpuns în inimă la auzirea cuvântului tău?
Te întrebi tu de ce ascultătorii tăi se întorc mereu de la biserică şi de la adunare înapoi, tot cum au şi venit?
- Dacă este aşa, atunci tu să ştii că lipsesc din viaţa ta suferinţa, dragostea şi rugăciunea.
Iar din predicile tale lipsesc încredinţarea, puterea şi căldura. Adică lipseşte Duhul Sfânt.
La vorbirile Mântuitorului veneau oamenii cu miile şi uitau să plece.
La vorbirile apostolilor Săi, la fel,
pentru că prin viaţa lor sfântă şi ascultătoare de Tatăl, lucrau cu putere Cuvântul şi Duhul lui Dumnezeu,
pentru că ei trecuseră prin focul suferinţei.
Tot aşa, când Domnul Se va îndura şi va aduce şi în viaţa ta suferinţa şi rugăciunea, atunci să ştii că se va schimba şi vorbirea ta.
Şi roadele ei
şi abia atunci acestea vor semăna cu ale lui Isus.
Slavă veşnică Ţie Pacea noastră şi Răscumpărătorul nostru, Isus Hristos,
slavă Ţie care ne-ai trimes şi ne trimiţi mereu de la Tatăl pe Duhul Sfânt, care să fie cu noi pururea şi să ne aducă aminte de tot ce ne-ai spus Tu.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul şi Mângâietorul nostru Duhule Sfinte, care cu o nesfârşită grijă şi iubire, ne călăuzeşti spre mântuirea cea scumpă şi veşnică.
Slavă Ţie pentru că iei mereu din ce este al Domnului nostru Preaiubit - şi ne împărtăşeşti, împrospătându-ne puterea,
întreţinându-ne sufletele,
pe calea luptei noastre spre dobândirea Împărăţiei cereşti.
Te rugăm fii neîncetat cu noi, până ce vom ajunge la Dulcele nostru Mântuitor. Şi în locul pe care ni l-a pregătit El.
Amin.