Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
În toate celelalte versete şi cuvinte până aici, Mântuitorul le vorbeşte ucenicilor Săi ca un Părinte, ca un Învăţător, ca un Prieten...
Dar în acest verset, când vrea să-i facă să înţeleagă cât de datori sunt ei să se iubească unii pe alţii, Domnul Isus Hristos le vorbeşte ucenicilor ca un Împărat, ca un Stăpân, ca un Domn, poruncindu-le!
Porunca este lege care nu iartă!
Este autoritate care nu se discută.
Este dreptar care nu se schimbă.
Porunca iubirii este sfântă şi eternă, fiindcă este singura poruncă a Singurului Dumnezeu.
Toate celelalte porunci de până la aceasta au fost şi sunt cuprinse şi anulate de aceasta. Fiindcă au fost şi sunt depăşite de ea, în mărime, în dreptate, în frumuseţe, în toate.
Cum nu se mai văd micile şănţuleţe de apă când se revarsă o mare de ape acoperind totul, ci sunt cuprinse şi întrecute toate nespus mai mult, - tot aşa sunt întrecute toate poruncile tuturor celor care au fost înainte de Isus, în această unică şi Dumnezeiască poruncă a lui Isus, adâncă şi largă, cuprinse şi depăşite de ea.
Cum nu se mai văd stelele, oricât de multe şi luminoase au fost noaptea, când apare soarele, ci toate sunt cuprinse şi întrecute de lumina lui strălucitoare, tot aşa, fără să dispară, dar fără să se mai vadă, sunt cuprinse, toate poruncile de mai înainte de această sfântă poruncă a iubirii, în plinătatea ei strălucitoare şi fierbinte.
În ea se cuprinde şi se pierde Moise, rămas undeva, acoperit şi întrecut nespus de mult, cu toate frumoasele lui înălţimi, cu toate depărtatele lui porunci.
În ea se cuprind toate învăţăturile tuturor învăţaţilor.
Toată înţelepciunea tuturor filozofilor.
Toate legile şi sfaturile tuturor moraliştilor din toate timpurile, din toate neamurile şi din toate sistemele.
Porunca aceasta este, toate acestea, dar nemărginit mai mult ca toate acestea.
Căci oamenii au mers împingând spre desăvârşire de jos în sus, marginile cunoaşterii lor până unde au putut ei cu mărginitele lor puteri omeneşti.
Dar Hristos, Dumnezeu fiind, venind spre noi de Sus în jos, a adus spre cunoaşterea noastră, din necuprinsa Lui Lumină, hotarele fericirii până la înălţimea la care numai dacă ne întindem ridicându-ne pe vârfuri, putem ajunge...
O, câtă răspundere avem toţi faţă de ascultarea pe care o datorăm acestei porunci a Iubirii. Unică şi Veşnică!
Voi toţi cei care ascultaţi de Moise şi de cele zece porunci ale lui...
Voi toţi cei care aţi fi în stare să faceţi orice, pentru a nu călca măcar una din aceste porunci primite prin Moise,
voi toţi cei care treceţi peste orice, numai să ţineţi poruncile care v-au fost date de către stăpânii voştri, învăţătorii voştri, părinţii şi superiorii voştri,
- ascultaţi:
- orice poruncă a Împăratului le anulează şi le depăşeşte pe toate celelalte ale celor mai mici ca El!
Voi toţi cei care n-aţi călca întru nimic o poruncă a lui Moise sau a vreunui proroc mai vechi sau mai nou - nu vă temeţi voi să nu ţineţi seama de porunca unică şi veşnică a Dumnezeului Unic şi Veşnic?
Nu vă gândiţi voi că dacă n-au scăpat cei care n-au ascultat pe cel care le poruncea de pe pământ, cum vom scăpa noi - oricare - dacă nu vom asculta de Cel care ne porunceşte din ceruri? (Evrei 12, 25-29).
Dacă am putut asculta zece sau o sută de porunci ale altora - nu vom putea noi oare asculta acuma una singură a Lui?
Cum vom răspunde la Judecata Sa?
O poruncă, una singură ne-a dat Dumnezeul Cel Veşnic. Şi nici pe aceasta să n-o ascultăm noi?
Ce veţi face voi cei ce nu ascultaţi?
Slavă veşnică Ţie Preabun Dumnezeu şi Împăratul nostru.
Tu nu ne chinuieşti cu o mulţime de porunci,
nici nu ne pui pe grumazul nostru un jug de legi pe care să nu-l putem purta, cum pun oamenii lumii.
Dar ne-ai dat o singură poruncă, prin ascultarea căreia noi înşine să devenim fericiţi,
şi să facem fericiţi prin ascultarea adevărată de ea, nu numai pe semenii noştri ci până şi natura şi lucrurile care ne înconjoară, căci aşa este - şi aşa lucrează - iubirea pe care ne-ai poruncit Tu şi ne-ai învăţat Tu s-o avem, s-o trăim şi s-o răspândim.
Ajută-ne Isuse Doamne, s-o putem avea atâta cât ne porunceşti Tu,
atâta cât ne-o cer semenii noştri,
atâta cât se întind zilele noastre, puterile noastre şi marginile noastre, căci atâta suntem datori faţă de ea.
Amin.
+
Doar iubirea are harul de-a da vieţii frumuseţe
cine-o ştie s-o asculte
cine nu - să o înveţe!