Vântul aduce primăvara
Pr. Iosif Trifa - Vântul cel ceresc
Vântul cel ceresc aduce primăvara cea sufletească
Ce binecuvântate lucrări face vântul în lume! De multe ori, noi nici nu ne dăm seama ce ar fi de noi, dacă n-ar fi vântul. Să ne uităm, de pildă, primăvara, când începe lumea a se dezmorți din înghețul iernii. Primăvara n-ar putea să vină până nu începe a bate vântul cel cald de la Sud. Când sosește acest vânt binecuvântat, lumea învie văzând cu ochii: gheața se topește, zăpada se topește, pâraiele și râurile încep iar a curge.
Sunt și în viața noastră cea sufletească ierni grozave cu înghețuri grozave de păcate. Toate sforțările și toate „căldurile” cele omenești nu pot face nimic pentru dezghețarea unui astfel de suflet înghețat de păcate. Dar, când începe a bate vântul cel cald și binecuvântat al Duhului Sfânt, inimile se dezgheață și viața noastră începe iar a curge spre Dumnezeu.
La țară, bietul morar cu moara lui de apă ce necaz mare are când îi îngheață moara! Douăzeci de oameni, am văzut odată, la țară, lucrând o zi întreagă la dezghețarea unei mori, dar seara, moara iar a înghețat. A venit însă, noaptea, un vânt cald și ceea ce n-au putut face douăzeci de oameni într-o zi a făcut vântul într-un ceas. Douăzeci de predicatori de s-ar pune să dezghețe un suflet înghețat în păcate nimic nu pot face până când nu începe a bate Vântul cel ceresc.
Primăvara o aduce - o poate aduce - numai vântul cel cald de la Sud. Până nu suflă acest vânt, toate sforțările dezghețului sunt zadarnice. Toate focurile și cuptoarele din lume nu pot aduce primăvara, nici măcar pe întinderea unui mic sătuleț.
Primăvara o aduce numai vântul cel cald de la Sud.
Așa e și în cele sufletești. Primăvara cea sufletească o poate face numai Harul cel ceresc. Până nu suflă Vântul cel cald al Duhului Sfânt, toate sforțările „dezghețului” tău sufletesc sunt zadarnice. Toate predicile și toate slujbele din lume nu pot face „primăvară” într-un suflet, dacă prin ele nu suflă vântul cel cald al Duhului Sfânt.
Ce lucruri mari poate face Vântul cel cald al Harului! Este om înghețat cu totul în păcate, încremenit în răutăți și, parcă, nimeni și nimic nu-l mai poate trezi la viață. Vin peste el nenorociri, încercări, bătăi și nici acelea nu-l pot mișca. El este un mort; pare cu totul mort. Dar dacă Domnul trimite Vântul cel cald al Harului, îndată îl vezi că începe a se „dezgheța” și a învia. Dintr-un Saul devine un Pavel. Înghețul s-a topit sub puterea Vântului ceresc.
Sărmane suflet păcătos! Poate ai ajuns și tu într-un cumplit „ger” și „îngheț” sufletesc. Și poate crezi că nu mai poți scăpa de acest îngheț. Chiar tu însuți te îndoiești că s-ar mai putea face primăvară în sufletul tău. Dar nu deznădăjdui, sărmane suflet! Dumnezeu, într-o clipă, poate topi înghețul tău. Azi e ger, și mâine cald. Roagă-te cu lacrimi fierbinți și vei vedea ce minuni mari poate face dezghețul Harului în sufletul tău!
Fratele meu! Ești un credincios și te doare că nu poți aduce la Domnul pe soția ta, pe copilul tău, pe vecinul tău. O, nu dispera! Roagă-te mereu pentru „Vântul cel cald”. Ce n-ai putut face tu într-un an, face Vântul acesta într-o zi, întro clipă chiar.
Primăvara vine treptat, încetul cu încetul. Începe a se topi, mai întâi, zăpada de pe case. Încep a picura streșinile. Încep a curge apele. Și, pe urmă, vântul deșteaptă pământul și face dezgheț general. Așa vine, de cele mai multe ori, și „primăvara” cea sufletească. Încetul cu încetul. Începutul „dezghețului” omul poate nici nu l-a simțit. Duhul lui Dumnezeu, treptat, treptat, îi luminează mintea, îi întărește voința, îi încălzește inima, îi topește frica și îi insuflă nădejdea. Aceasta este lucrarea Vântului ceresc. Simțim această tainică lucrare, dar n-o vedem, așa cum nu vedem nici vântul de la Sud care aduce primăvara.
Aici voi aminti un sfat pentru Oaste și ostași. Când Duhul Sfânt începe a lucra într-un suflet „înghețat” - noi trebuie să avem răbdare. Să așteptăm cu răbdare lucrarea treptată a Harului. Noi, de multe ori, așteptăm dintr-o dată „dezghețul general” al necredinciosului, dar aceasta este o greșeală. Să lucrăm cu răbdare pentru mântuirea celor pierduți, așteptând lucrarea treptată a trezirii lor.
Aici vom spune că Oastea Domnului este și ea un fel de primăvară adusă de Vântul cel cald al Duhului Sfânt. Noi, ostașii, ne-am trezit din „îngheț” prin Vântul cel aducător de primăvară al Duhului Sfânt și vom trece în „vară” și în „toamnă” cu „roade” bogate, numai prin această cerească suflare.