Vântul primenește aerul
Pr. Iosif Trifa - Vântul cel ceresc
Vântul are multe însușiri bune. Între altele, are și puterea de a curăța, de a primeni aerul. Dacă n-ar fi vântul, aerul ar fi întocmai ca o apă liniștită și stătută de tot; s-ar strica. Într-un aer pe care nu l-ar mișca deloc adierea și suflarea vântului, ne-am îmbolnăvi și ne-am înăbuși cu toții.
Despre unele văi din Elveția se spune că sunt ferite de vânturi. Au o astfel de poziție, încât rareori suflă vântul prin ele. Dar tocmai faptul acesta este cauza unei clime nesănătoase. Nu arareori îi vezi pe locuitorii de acolo cu grumajii umflați. Aproape toți suferă. De la Martigne până la Bretagne se întinde o vale lungă în care se află o mulțime de oameni bolnavi din cauza climei. Suferă oamenii tocmai din pricină că nu suflă vântul și nu se curăță aerul. Lipsește vântul aproape cu totul. Ce mare bucurie este pe oamenii de acolo când vine atare vânt primenitor de aer! Ei așteaptă vântul și furtuna cu dorul cu care așteaptă holdele noastre ploaia.
Același lucru se petrece și în viața noastră cea sufletească înăbușită de miasmele păcatelor. Dacă n-ar fi acest Vânt ceresc de înviorare și primenire sufletească, ne-am înăbuși în zăduful păcatelor. Nouă, de multe ori, ni se pare că trăim liniștiți. Ne vedem în liniște de păcate și răutăți. Dar, vai, o astfel de liniște este ca și cea din văile Elveției: o liniște aducătoare de boală și moarte sufletească. Noi trebuie să simțim lipsa Vântului ceresc și să ne rugăm:
„Duhule Sfinte, vino și suflă peste văile vieții noastre și le curăță de miasma păcatului! Vino și suflă, chiar dacă nouă nu ne place suflarea Ta! Vino, Duhule Sfinte, și ne tulbură «liniștea» unei vieți păcătoase!”.