Vino Glasule Dorit

1 - Preaiubitul inimii mele, cine să-mi spună în clipa prăbușirii mele că Tu nu Te-ai schimbat?

2 - Care este glasul mai tare ca cel al duhului mâhnirii pe care îl simt acum zdrobindu-mă?

3 - Vino glas dulce al vindecării mele și ridică-mi sufletul doborât, ca de o înmormântare!

4 - Vino dulce lumină a speranței mele și refă-mi inima sfâșiată ca o catapeteasmă!

5 - Vino dulce căldură a iubirii, alungă-mi înghețul întunecat care mă învăluie și mâhnirea care mă apasă ca o lespede grea și rece!

6 - Vino Primăvară Dulce, ajută-mi să-mi scot florile înghețate la soarele tău fericit, care să mi le învie iarăși.

7 - Vino vremea cântării, înviorează obrazul florilor mele ofilite. Fă-le din fiecare strop de lacrimă un strop de rouă cuprins de o lumină și măturat de o rază.

8 - Vântule cald și înmiresmat, nu sta! Ridică-te vânt cald din miazăzi, apropie-te și învăluie-mi toate hotarele mele care te așteaptă încă tremurând de fiori frigul venit dintr-o dată - și învie-mă!

9 - Ridică-mă iarăși pe înălțimile mele... pe înălțimile tinereții mele senine și dragi.

Eu sunt ca o floare cosită,

ca o viață fără sprijin,

ca o apă fără albie.

Ridică-mă iarăși, căci singură nu pot.

10 - De cine altul să mă mai reazem, dacă nu de Tine, Singura mea Iubire!

11 - Pe unde să mai curg dacă nu mă mai conduci Tu, Calea mea, Rădăcina mea, Stăpânul meu?

12 - Nu-mi lăsa viața iarăși goală, inima sfâșiată, singurătatea singură!...

13 - Iartă-mă că nu Te pot urma încă, nici atât cum ai vrea Tu de repede, nici cum dorești Tu de sus.

14 - Picioarele mi-s încă bolnave, aripile îngreuiate, inima slabă.

15 - Iartă-mă că știindu-mi slăbiciunile nu pot lua hotărârea puternică. Mi-e frică nu de înălțimile Tale, ci de adâncimile mele.

16 - Vreau să Te ascult, dar mi-e teamă să îndrăznesc.

17 - Și stau aici temându-mă de un singur rău, mai mare ca oricare altul, acela care m-a chinuit cel mai amar și mai îndelung singurătatea departe de Tine.

18 - Dumnezeul meu și Unicul meu Prieten, nu mă lăsa să mă prăbușesc iarăși, dacă m-ai făcut să ating Țărmul dorit, după care îmi întind mâinile de atâta vreme și de atâta drum.

19 - Nu-mi lua bucuria pe care mă faci să cred că am primit-o.

20 - Nu-mi lua comoara pentru care Ți-am jertfit atâtea lacrimi și am plătit-o cu atâta suferință!

21 - Tu care știi viața mea și prețul pe care l-am dat, adu-Ți aminte că nu am nici lacrimi și nici putere să mai plătesc. Lasă-mă cu cât am dat, pentru că am dat tot ce-mi mai rămăsese ca să trăiesc!

22 - La Poarta Îndurării Tale

bat cu rugăciunea mea.

Numai la această Poartă îndrăznesc

și numai la ea pot aștepta nădăjduind

să mi se mai deschidă!

Amin.