Vino Glasule Dorit
Traian Dorz - Prietenul Tinereții mele
1 - Preaiubitul inimii mele, cine să-mi spună în clipa prăbuşirii mele că Tu nu Te-ai schimbat?
2 - Care este glasul mai tare ca cel al duhului mâhnirii pe care îl simt acum zdrobindu-mă?
3 - Vino glas dulce al vindecării mele şi ridică-mi sufletul doborât, ca de o înmormântare!
4 - Vino dulce lumină a speranţei mele şi refă-mi inima sfâşiată ca o catapeteasmă!
5 - Vino dulce căldură a iubirii, alungă-mi îngheţul întunecat care mă învăluie şi mâhnirea care mă apasă ca o lespede grea şi rece!
6 - Vino Primăvară Dulce, ajută-mi să-mi scot florile îngheţate la soarele tău fericit, care să mi le învie iarăşi.
7 - Vino vremea cântării, înviorează obrazul florilor mele ofilite. Fă-le din fiecare strop de lacrimă un strop de rouă cuprins de o lumină şi măturat de o rază.
8 - Vântule cald şi înmiresmat, nu sta! Ridică-te vânt cald din miazăzi, apropie-te şi învăluie-mi toate hotarele mele care te aşteaptă încă tremurând de fiori frigul venit dintr-o dată - şi învie-mă!
9 - Ridică-mă iarăşi pe înălţimile mele... pe înălţimile tinereţii mele senine şi dragi.
Eu sunt ca o floare cosită,
ca o viaţă fără sprijin,
ca o apă fără albie.
Ridică-mă iarăşi, căci singură nu pot.
10 - De cine altul să mă mai reazem, dacă nu de Tine, Singura mea Iubire!
11 - Pe unde să mai curg dacă nu mă mai conduci Tu, Calea mea, Rădăcina mea, Stăpânul meu?
12 - Nu-mi lăsa viaţa iarăşi goală, inima sfâşiată, singurătatea singură!...
13 - Iartă-mă că nu Te pot urma încă, nici atât cum ai vrea Tu de repede, nici cum doreşti Tu de sus.
14 - Picioarele mi-s încă bolnave, aripile îngreuiate, inima slabă.
15 - Iartă-mă că ştiindu-mi slăbiciunile nu pot lua hotărârea puternică. Mi-e frică nu de înălţimile Tale, ci de adâncimile mele.
16 - Vreau să Te ascult, dar mi-e teamă să îndrăznesc.
17 - Şi stau aici temându-mă de un singur rău, mai mare ca oricare altul, acela care m-a chinuit cel mai amar şi mai îndelung singurătatea departe de Tine.
18 - Dumnezeul meu şi Unicul meu Prieten, nu mă lăsa să mă prăbuşesc iarăşi, dacă m-ai făcut să ating Ţărmul dorit, după care îmi întind mâinile de atâta vreme şi de atâta drum.
19 - Nu-mi lua bucuria pe care mă faci să cred că am primit-o.
20 - Nu-mi lua comoara pentru care Ţi-am jertfit atâtea lacrimi şi am plătit-o cu atâta suferinţă!
21 - Tu care ştii viaţa mea şi preţul pe care l-am dat, adu-Ţi aminte că nu am nici lacrimi şi nici putere să mai plătesc. Lasă-mă cu cât am dat, pentru că am dat tot ce-mi mai rămăsese ca să trăiesc!
22 - La Poarta Îndurării Tale
bat cu rugăciunea mea.
Numai la această Poartă îndrăznesc
şi numai la ea pot aştepta nădăjduind
să mi se mai deschidă!
Amin.