Viţelul de aur de sub Muntele Sinai
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
Sub Muntele Sinai, am vorbit pe larg despre lege şi har şi despre litera legii. Spuneam acolo că omul nu se poate mântui numai prin lege. Legea arată numai păcatul dar harul ne dă putere să scăpăm de păcat. Legământul cu cele 10 porunci nu era încă stropit cu Sângele Crucii, cu puterea harului. De aceea el a ajuns acolo unde era de prevăzut că va ajunge: la viţelul de aur.
Dar vai, cât de repede a ajuns acest legământ la viţelul de aur, tocmai ca să învăţăm că sub Muntele Golgotei acest vom face tot, a murit pentru totdeauna şi în locu-i a rămas: noi nu putem face nimic fără El (Ioan 15, 5).
Vai, ce lucru grozav s-a petrecut sub Muntele Sinai! Şi văzând poporul că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: Scoală-te şi fă-ne nouă dumnezei... şi au făcut viţel turnat, au zidit altar în faţa lui... au adus jertfă... şi au băut, apoi s-au sculat să joace... şi când s-a coborât Moise, a văzut viţelul şi jocurile, s-a aprins de mânie şi aruncând tablele le-a sfărâmat (Exod cap. 32).
Rămâi uimit şi te întrebi: Dar se poate una ca asta? Se poate ca poporul cu care vorbise Dumnezeu în tot timpul călătoriei; poporul cu care Dumnezeu vorbea încă prin Moise, să-L schimbe pe Dumnezeu cu un... viţel? Se poate aşa ceva? Da! Se poate, pentru că poporul acesta Îl cunoştea pe Dumnezeu numai din litera legii, dar nu-L cunoştea din har. Nu gustase încă din puterea cea tainică a harului.
Creştinul de literă face şi azi tot aşa. Creştinul care n-a gustat cu adevărat din Jertfa Golgotei, face şi azi tot aşa. Dimineaţa îi vezi la biserică lăudând pe Dumnezeu, iar după amiază îl vezi jucând la cârciumă şi îl auzi înjurând pe Dumnezeu.
Se întâmplă şi aici exact ceea ce s-a întâmplat sus pe Muntele Sinai. În decurs de câteva ore, creştinul de literă, Îl înlocuieşte pe Dumnezeu cu... un viţel, cu jocul şi petrecerea.
Dumnezeu înlocuit cu un viţel! Ce lucru grozav! Cuvântul lui Dumnezeu a pus aici un viţel, anume să arate cât de bun este omul, care, pus să aleagă între Dumnezeu şi lume, între pietre şi mântuire - alege viţelul.
Sub tunetele şi fulgerele Muntelui Sinai, israelienii Îl schimbă pe Dumnezeu cu... un viţel. Ce lucru grozav! Dar aşa e şi azi.
Eu de câte ori citesc în Biblie istoria cu viţelul, mă gândesc ce mult seamănă această istorie cu oamenii şi vremurile de azi. Ca odinioară, de pe Muntele Sinai, Domnul grăieşte şi azi de sus, din cer, cu popoarele Sale. Grăieşte şi azi prin tunete şi fulgere de mânie, de înfricoşate semne şi arătări cereşti, de necazuri şi frământări ce n-au fost de la începutul lumii. Iar oamenii de aici, de jos, de pe pământ, fac tocmai ceea ce făceau odinioară israelienii: L-au părăsit pe Domnul şi se închină la idolii patimilor şi păcatelor.