Răscoala de la Numeri cap. 14

Şi au zis: Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt (Numeri 14, 4).

Ceea ce trece ca un fir roşu prin călătoria israelienilor spre Canaan, e ispita întoarcerii înapoi, în Egipt.

În frământările israelienilor de a se întoarce în Egipt, Biblia a pus marile frământări ale mântuirii sufleteşti. A pus marea luptă ce se dă între firea cea nouă şi cea veche, omul cel lumesc şi cel duhovnicesc.

Cea mai mare primejdie pentru călătoria mântuirii noastre este chemarea să ne întoarcem înapoi în Egipt. Şi această chemare vine mai întâi dinăuntrul nostru. Ne cheamă înapoi firea noastră cea veche, omul nostru cel vechi.

A doua primejdie vine dinafară. Şi pe aceasta o vedem tot mereu în călătoria israelienilor. Adunătura care plecase din Egipt, tot mereu îi îndemna pe copiii lui Israel la cârtire contra lui Moise şi la întoarcerea în Egipt.

O astfel de răscoală se vede şi în cartea Numeri, cap. 13 şi 14. Unii slabi de credinţă, din cei ce iscodiseră Canaanul, speriau poporul zicând: Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis. Cu adevărat este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sunt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.

Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea. Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: De ce n-am fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n-am fi murit noi în pustia aceasta?

Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?

Şi au zis unul altuia: Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.

Fraţii mei, luaţi aminte, mai curând ori mai târziu şi Oastea va trece, va trebui să treacă şi ea prin locul de la Numeri 14, 4. Mai curând ori mai târziu se vor ridica şi din tabăra Oastei cei care n-au ieşit sufleteşte din Egipt, şi vor striga şi ei cu Oastea... noi credeam să avem linişte şi când colo iată, acum suntem în război cu toată lumea... să ne alegem o altă căpetenie... ne trebuie o conducere nouă, care să ne aducă iar liniştea şi pacea pe care o aveam înainte... că noi vrem să trăim în pace cu toţi şi cu toate.

Şi atunci, se vor alege cele două tabere. Unii îşi vor alege o altă căpetenie şi vor pleca înapoi în Egipt, ca să scape de pustie şi să aibă linişte şi pace, cu toţi şi cu toate.

Iar de cealaltă parte, va rămânea turma cea mică. Vor rămânea cei tari în Domnul, să păşească înainte pe drumul Crucii, prin pustia necazurilor, prigoanelor, luptelor şi jertfelor.

Dragii mei, suntem la o răspântie. Oastea se apropie de locul de la Exod 32, 26. Cine vrea să rămână cu Domnul să se dea la o parte şi să plece înainte. Cine vrea să rămână cu lumea, să plece înapoi, în Egipt!

Fraţii mei! V-am spus de mai înainte că vom avea de suferit, ceea ce s-a şi întâmplat (1 Tes. 3, 4). Şi se va mai întâmpla. Pustia cea mare abia de acum începe. Abia de acum intrăm în ea. Fiţi tari în Domnul! (1 Cor. 15, 58). Păşiţi cu curaj înainte, pe drumul Crucii.

Mai curând ori mai târziu, zdrobit de greutatea luptei, eu, preaiubiţii mei, poate voi rămânea pe un Nebo. Dar voi, să mergeţi înainte în Numele Domnului. Pentru ca pe urmă să ne întâlnim cu toţii în Canaanul cel făgăduit, în Ierusalim cel ceresc.

O, ce bucurie sfântă vom avea atunci! Ne vom spune toate câte am suferit şi Domnul ne va mângâia ca pe copilaşii Lui. Şi vom auzi atunci scumpa Lui făgăduinţă: Fiilor, ştiu faptele voastre, osteneala voastră (Apoc. 2, 2)... intraţi acum în bucuria şi odihna Mea.

Deci la luptă fraţi ostaşi, la luptă!