Răscoala de la Numeri cap. 14
Pr. Iosif Trifa - Spre Canaan
Ceea ce trece ca un fir roșu prin călătoria israelienilor spre Canaan, e ispita întoarcerii înapoi, în Egipt.
În frământările israelienilor de a se întoarce în Egipt, Biblia a pus marile frământări ale mântuirii sufletești. A pus marea luptă ce se dă între firea cea nouă și cea veche, omul cel lumesc și cel duhovnicesc.
Cea mai mare primejdie pentru călătoria mântuirii noastre este chemarea să ne întoarcem înapoi în Egipt. Și această chemare vine mai întâi dinăuntrul nostru. Ne cheamă înapoi firea noastră cea veche, omul nostru cel vechi.
A doua primejdie vine dinafară. Și pe aceasta o vedem tot mereu în călătoria israelienilor. Adunătura care plecase din Egipt, tot mereu îi îndemna pe copiii lui Israel la cârtire contra lui Moise și la întoarcerea în Egipt.
O astfel de răscoală se vede și în cartea Numeri, cap. 13 și 14. Unii slabi de credință, din cei ce iscodiseră Canaanul, speriau poporul zicând: Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat este o țară în care curge lapte și miere, și iată-i roadele. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac.
Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea. Toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron, și toată adunarea le-a zis: De ce n-am fi murit noi în țara Egiptului, sau de ce n-am fi murit noi în pustia aceasta?
Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?
Și au zis unul altuia: Să ne alegem o căpetenie, și să ne întoarcem în Egipt.
Frații mei, luați aminte, mai curând ori mai târziu și Oastea va trece, va trebui să treacă și ea prin locul de la Numeri 14, 4. Mai curând ori mai târziu se vor ridica și din tabăra Oastei cei care n-au ieșit sufletește din Egipt, și vor striga și ei cu Oastea... noi credeam să avem liniște și când colo iată, acum suntem în război cu toată lumea... să ne alegem o altă căpetenie... ne trebuie o conducere nouă, care să ne aducă iar liniștea și pacea pe care o aveam înainte... că noi vrem să trăim în pace cu toți și cu toate.
Și atunci, se vor alege cele două tabere. Unii își vor alege o altă căpetenie și vor pleca înapoi în Egipt, ca să scape de pustie și să aibă liniște și pace, cu toți și cu toate.
Iar de cealaltă parte, va rămânea turma cea mică. Vor rămânea cei tari în Domnul, să pășească înainte pe drumul Crucii, prin pustia necazurilor, prigoanelor, luptelor și jertfelor.
Dragii mei, suntem la o răspântie. Oastea se apropie de locul de la Exod 32, 26. Cine vrea să rămână cu Domnul să se dea la o parte și să plece înainte. Cine vrea să rămână cu lumea, să plece înapoi, în Egipt!
Frații mei! V-am spus de mai înainte că vom avea de suferit, ceea ce s-a și întâmplat (1 Tes. 3, 4). Și se va mai întâmpla. Pustia cea mare abia de acum începe. Abia de acum intrăm în ea. Fiți tari în Domnul! (1 Cor. 15, 58). Pășiți cu curaj înainte, pe drumul Crucii.
Mai curând ori mai târziu, zdrobit de greutatea luptei, eu, preaiubiții mei, poate voi rămânea pe un Nebo. Dar voi, să mergeți înainte în Numele Domnului. Pentru ca pe urmă să ne întâlnim cu toții în Canaanul cel făgăduit, în Ierusalim cel ceresc.
O, ce bucurie sfântă vom avea atunci! Ne vom spune toate câte am suferit și Domnul ne va mângâia ca pe copilașii Lui. Și vom auzi atunci scumpa Lui făgăduință: Fiilor, știu faptele voastre, osteneala voastră (Apoc. 2, 2)... intrați acum în bucuria și odihna Mea.
Deci la luptă frați ostași, la luptă!